Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4910/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3067/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4910/
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
***************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți:, și, împotriva sentinței civile nr.2304 din data de 20.06.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți: Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel București, Ministerul Justiției și Libertăților și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert - având ca obiect"drepturi bănești - spor 15%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns recurenții-reclamanți:, și, intimații-pârâți: Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel București, Ministerul Justiției și Libertăților, precum și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, citat în calitate de expert.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, pentru termenul de azi, s-au depus la dosar de către recurenții-reclamanți, la data de 26.06.2009, ca urmare a mențiunii cu care au fost citați, copii ale carnetelor de muncă, într-un singur exemplar, certificate pentru conformitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 112 Cod proc. civilă.
De asemenea, se arată faptul că la dosar s-a depus la data de 30.06.2009, de către intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, într-un singur exemplar.
Se mai arată că, prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenții-reclamanți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod proc. civilă.
Curtea, din oficiu, invocă nulitatea încheierii de dezbateri și, implicit, nulitatea hotărârii fondului, întrucât această încheiere nu este semnată de cei doi judecători, cât și de către unul dintre asistenții judiciari, care au făcut parte din completul de judecată și reține cauza în pronunțare cu privire la această excepție.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2304 din data de 20.06.2008, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția a-VIII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții:, și, personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, împotriva pârâților: Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea, în calitate de expert, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, privind sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada iulie 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Apel București, având calitatea de personal auxiliar (grefieri).
Astfel, a reținut că, în această calitate, în temeiul dispozițiilor art.78 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aceștia sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea, în legătură cu faptele și informațiile despre care iau conștiință în exercitarea funcției cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra un cu care a fost sesizat parchetul.
Ca urmare, deși față de aceasta, reclamanții consideră că au dreptul și au solicitat, prin prezenta acțiune, obligarea pârâților la plata unui spor de confidențialitate de până la 15% din salariul de bază, spor de care alte categorii de salariați bugetari beneficiază, prima instanță a apreciat că acțiunea nu este întemeiată.
În acest sens, a reținut că este de principiu că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului. Diferența de tratament instituită prin reglementările care generează sistemul de salarizare are o justificare obiectivă prin aportare la deosebirile dintre aceste grupuri profesionale. În speță, nu se poate reține starea de discriminare, întrucât, pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust, este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații omoloage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Instanța de fond a apreciat că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ceea ce nu semnifică uniformitate, astfel cum a statuat și Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 168/1998 și 294/2001.
Împotriva sus-menționatei sentințe, au declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenții-reclamanți:, și.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții-reclamanți arată că prin sentința civilă împotriva căreia ei au înțeles să exercite această cale de atac (a recursului), Tribunalul Teleorman le-a respins acțiunea, apreciind-o ca nefondată, sens în care reținut că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului, iar diferența de tratament instituită prin reglementările care generează sistemul de salarizare ar avea o justificare obiectivă, prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri profesionale.
Totodată, consideră că instanța de fond în mod nejustificat a apreciat că, în speță, nu se poate reține starea de discriminare, întrucât, pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust, este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații omoloage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial.
Recurenții-reclamanți apreciază că situația în care se află personalul auxiliar din justiție este una nu numai comparabilă, ci chiar identică cu cea în care se află alte categorii de personal obligate la confidențialitate.
Tocmai de aceea, consideră recurenții-reclamanți, în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de persoane (salariați) ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații. Astfel, prin art. 3 din Legea 444/2006, pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că:"Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.".
De asemenea, prin dispozițiile art. 15 alin.1 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
Totodată, prin art.20 alin. 3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Este evident, consideră recurenții-reclamanți, că, cel puțin în raport de dispozițiile OG nr. 19/2006, rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și altor informații confidențiale și nu doar celor prevăzute de Legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională.
Însăși nr.OG137/2002 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art. 30 alin.3, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențialitate.
Or, deși grefierii, conform art. 78 din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției cu privire Ia procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercita funcții ce implică păstrarea confidențialității.
În conformitate cu prevederile art. 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, purtând titlul "Interzicerea discriminării":"Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată,în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație", acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii, "lista cuprinsa în art. 14 nefiind limitativă", dreptul la nediscriminare "protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit.".
Mai susțin că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin.1 din OG137/2000, grefierii, în calitatea recurenților-reclamanți de persoane discriminate, ei aveau dreptul să pretindă despăgubiri, proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun și procedurii prevăzute de nr.OG137/2000, modificată și completată de Legea nr.324/2006. Având în vedere că faptele de discriminare directă la care ei sunt supuși sunt săvârșite de instituții la care sunt încadrați în muncă, în cadrul raporturilor lor de muncă, recurenții-reclamanți consideră că ei trebuie să solicite despăgubirile potrivit dreptului comun al muncii.
Invocă și prevederile art. 16 din Constituția României - "Egalitatea în drepturi", potrivit cărora:"Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări",susținând că și ei, recurenții-reclamanți - personal auxiliar în cadrul Curții de Apel București, sunt îndreptățiți să beneficieze de sporul de confidențialitate de 15%, atât timp cât sunt obligați să păstreze confidențialitatea, ca și alte categorii de persoane (categorii care, însă, beneficiază de sporul menționat).
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 180 - 183 din dosarul de recurs înregistrat pe rolul sub nr-), Ministerul Justiției și Libertăților (fost Ministerul Justiției), a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii fondului, incovând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
La termenul din data de 30.06.2009, Curtea, din oficiu, a invocat nulitatea încheierii de dezbateri și, implicit, nulitatea hotărârii fondului, întrucât respectiva încheiere nu este semnată de cei doi judecători, cât și de către unul dintre asistenții judiciari, care au făcut parte din completul de judecată, rămânând în pronuțare cu privire la acest motiv de ordine publică.
Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod proc. civilă, excepția nulității hotărârii fondului, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, astfel că o va admite, din următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.258 alin.1 Cod proc. civilă:
"După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndatădispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecătoriși în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.".
Dispozițiile articolului menționat mai sus se coroborează cu dispozițiile art. 55 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 304 din -, republicată, privind organizarea judiciară, potrivit cărora:
"(1)Completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
(2)Asistenții judiciariparticipă la deliberări cu vot consultativ șisemnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.
Din interpretarea sistematică, logico-juridică a dispozițiilor legale suscitate, rezultă căse sancționează cu nulitatea nesemnarea hotărârii judecătorești atât de către judecători, cât și de către asistențiijudiciari,care fac parte din completul de judecată specializat în soluționarea conflictelor de muncă, complet ce are o componență aparte, expres stabilită de lege.
Ca urmare, în speță, este vorba desprenulitatea absolută, ce nu poate fi acoperită în nici un mod. Cum încheierea de dezbateri face parte integrantă din hotărârea judecătorească, nulitatea acesteia atrage nulitatea a însăși hotărârii fondului.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția nulității sentinței atacate și, în consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenții-reclamanți:, și, urmând casa sentința atacată și a trimite cauza, spre rejudecare, aceleași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității sentinței.
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți:, și, împotriva sentinței civile nr.2304 din data de 20.06.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți: Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel București, Ministerul Justiției și Libertăților și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării - în calitate de expert.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
ed: / tehnored:
2 ex. / 08.09.2009
Jud. fond: -;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
