Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 50/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă nr.50/R
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 3: Luminița
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, I, -, OG, (), (), (),S, toți cu domiciliul ales la Curtea de Apel Galați, cu sediul instituției în G-, împotriva sentinței civile nr.736 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal lipsă recurenții și intimații Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de Apel Galați, și intervenienții,.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recurenții au solicitat soluționarea în lipsă, conform dispozițiilor art.242 cod pr. civilă.
CURTEA
Asupra recursului civil;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele;
Prin sentința civilă nr.736 din 6 mai 2009 Tribunalul Galația respins ca nefondată cererea de chemare în judecată și cererile de intervenție în interes propriu formulate de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea introductivă înregistrată sub nr.2111/121/22.04.2008 pe rolul Tribunalului Galați reclamantele, I, -, OG, (), (), -, (), -, S, prin reprezentant legal, au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Galați, Ministerul Justiției, solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de baza începând cu data de 22.04.2005 și în continuare, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora și obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, să se acorde 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii acțiunii precum și cu 3 ani înaintea acestei date.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că din anul 2005 lucrează numai la calculator toate cele 8 ore zilnic și nu au primit drepturile aferente acestei munci, așa cum sunt încasate de către alți salariați din alte domenii sau de către salariați din cadrul Inaltei Curți de Casație și Justiție.
S-au considerat discriminați în raport cu alți salariați din sistem care desfășoară o activitate ce presupune utilizarea calculatorului, dar pentru care primesc sporuri salariale în timp ce personalul auxiliar din cadrul instanțelor nu beneficiază de acest spor.
Nu există nici o îndoială că acest spor li se datorează fiindcă unei părți a salariaților li s-a și acordat, fără să existe vreo diferență dintre activitatea lor, ori legea este aplicabilă tuturor în mod egal.
Nici împrejurarea că li se plătește un alt spor( condiții grele - ) nu poate fi o explicație, deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept distinct.
Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare ( conform nr.HG1028/2006).
Au mai arătat reclamanții că deși lucrează în condiții deosebite nu beneficiază de cele 3 zile în plus la concediul de odihnă, astfel cum este prevăzut în art.142 din codul muncii.
Totodată, conform disozițiilor prevăzute în art.40 punctul 2 lit. c din codul muncii, pârâta are obligația de a le acorda toate drepturile ce decurg din lege.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.6 al.2, art.40 punct 2 lit. c și art.142, art.209 din codul muncii, art.28 al.1 din Legea 50/1995 și art.14 al.1 din Legea nr.56/1996.
În dovedirea acțiunii au solicitat probe cu înscrisuri.
În baza art.242 punct 2 cod pr. civilă, au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin întâmpinare pârâta Ministerul Justiției a arătat că sporul de lucru la calculator la care se referă reclamanții în acțiunea formulată nu reprezintă altceva decât o reglementare sub nomen juris propriu a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar nu un spor distinct, așa cum afirmă aceștia, spor care, de altfel, nu este reglementat ca atare în favoarea reclamanților prin nici un act normativ.
Astfel, art.30 din nr.OUG177/2002, a prevăzut că " pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, la instanțele judecătorești și parchete, se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Ulterior, nr.OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, actul normativ în vigoare a preluat aceleași prevederi în art.7 care stabilește următoarele: "pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Pentru personalul auxiliar de specialitate, art.48 din Legea nr.50/1996, prevedea că " pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în laboratoarele de criminalistică, tipografii, în compartimentele de multiplicare sau în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15% din salariul de bază brut, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Ulterior, potrivit art.22 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești " pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor se aprobă prin ordin al ministrului justiției, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, al procurorului șef al Direcției naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite, potrivit legii".
Reglementarea articolelor amintite este favorabilă reclamanților în sensul că prin enumerarea condițiilor deosebite de muncă a lărgit sfera acestei noțiuni pentru a putea cuprinde o cât mai mare parte din personal.
Din interpretarea textelor de lege incidente în materia salarizării personalului auxiliar de specialitate mai sus-menționate rezultă cu claritate că acordarea sporului de 15% este condiționată de stabilirea, pe baza unei expertize de specialitate, a existenței unor condiții de muncă, care pot fi deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase și de emiterea ordinului ministerului justiției.
Prin urmare, dispozițiile legale invocate nu pot fi interpretate în sensul imperativității acordării sporului de 15% de mai multe ori, sporul în discuție poate fi acordat o singură dată, în urma aprecierii de ansamblu a unui expert de specialitate asupra existenței în cadrul fiecărei instanțe în parte a condițiilor prevăzute de legiuitor.
Astfel reclamanții beneficiază în prezent de sporul de 14% reglementat de art.22 din nr.OG 8/2007 în sensul Ordinului nr.910/C/2007 al Ministrului Justiției.
Potrivit art.65 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate (1) personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare.
Având în vedere că textele de lege enunțate mai sus sunt dispoziții cu caracter special, potrivit principiului " specialia generalibus derogant", acestea au prioritate față de dispozițiile din codul muncii. Reclamanții nu pot invoca regulile generale prevăzute de legislația muncii din moment ce actele normative speciale nu reglementează zile de concediu suplimentare pentru condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
La data de 18.06.2008 au formulat cerere de intervenție in interes propriu, specialisti în cadrul Curții de Apel Galați, solicitând aceleași drepturi ca și reclamanții din prezenta cauză.
Prin încheierea de sedință din data de 24.06.2008, în baza art. II din nr.OUG 75/2008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Tribunalului Galați și înaintarea la Curtea de Apel Galați spre competenta soluționare, unde a fost înregistrat sub același număr.
La termenul de judecata din data de 06.10.2008, reclamanta a renunțat la judecarea cauzei.
Prin sentința civilă nr.116/11.03.2009 s-a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, unde a fost înregistrată la data de 31.03.2009.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
Reclamantele și intervenienții din prezenta cauza îndeplinesc funcțiile de grefieri si informaticieni, făcând parte din personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Salarizarea categorii personalului auxiliar de specialitate în perioada adusă în discuție, a fost prevăzută de Legea nr.50/1996 republicată și de nr.OG8/2007 cu modificările și completările ulterioare care și-a produs efecte începând cu 3.02.2007.
Având caracter prestabilit prin lege, modalitatea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate este expresia unui principiu distinct al sistemului de salarizare, situație determinată de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
În reglementarea art.48 al.1 din Legea nr.50/1996 republicată, s-a prevăzut, pentru condițiile deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, acordarea unui spor de 15% din salariul de bază brut, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Ulterior, prin disp.art.22 din nr.OG8/2007 cu modificările și completările ulterioare, sporul salarial de 15% din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase s-a prevăzut a fi acordat proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, prin ordin al ministrului justiției, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite potrivit legii.
Acesta reprezintă cadrul legal care permite acordarea sporului de natura celui solicitat de reclamante, pentru munca desfășurată de acestea în condiții deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
În motivarea cererii vizând obligarea pârâților la acordarea drepturilor salariale solicitate cu titlu de spor de lucru la calculator, reclamantele au invocat existența unei situații de discriminări față de alte categorii profesionale cărora le este recunoscut un asemenea spor( serviciul contabilitate și informatică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, salariații Ministerului d e Justiție, salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice, salariații din domeniul sanitar, funcționarilor publici și personalului contractual).
Însă potrivit art.1 din nr.OG137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a statuat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În speță nu ne aflăm în situația unui tratament discriminatoriu, reclamantele raportându-se la alte categorii profesionale care au un statut diferit, reglementat de legi de organizare diferite și cu un sistem de salarizare propriu, prevăzut ca atare prin actele normative cu caracter special.
Cu alte cuvinte, pretențiile formulate de reclamante vizează modalitatea de reglementare a drepturilor salariale prevăzute pentru categoria personalului auxiliar de specialitate din care fac parte și punerea lor în acord cu atribuțiile ce le revin acestora, în referire expresă la activitatea desfășurată cu ocazia lucrului la calculator în cadrul instanțelor judecătorești.
În primul rând o asemenea activitate reprezintă o obligație de serviciu în acord cu locul și rolul justiției în statul de drept, cu răspunderea și complexitatea funcției deținută de reclamante și, în al doilea rând, o problemă de legiferare, de competență strictă a autorității legiuitoare.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale, s-au constatat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din nr.OG137/2000, în măsura în care s-ar desprinde din acestea înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În conformitate cu principiile nr.OG8/2007 cu modificările și completările ulterioare, salarizarea personalului auxiliar de specialitate se realizează potrivit legii, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate precum și de nivelul instanței sau parchetului, sporurile cuvenite acestuia fiind expres și limitativ prevăzute în conținutul actului normativ.
Practica judiciară nu constituie izvor de drept pentru pretențiile reclamantelor iar hotărârile judecătorești invocate au efecte relative, numai față de părțile între care s-a desfășurat judecata.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In motivarea recursului, reclamanții au reiterat susținerea privind discriminarea în raport cu salariații din alte domenii și cu salariații din cadrul Inaltei Curți de Casație și Justiție
Potrivit art.40 alin.2 lit. c din codul muncii, pârâta are obligația de a acorda drepturi ce decurg din nr.HG1028/2006 respectiv sporul de 15 % din salariul de bază brut pe 3 ani și în continuare și acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă.
Intimatele Ministerul Justiției și Libertăților B și Curtea de Apel Galați, prin întâmpinările depuse au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Din analiza petitului acțiunii, rezultă că reclamanții și intervenienții și-au întemeiat cererea pe discriminarea acestora în raport cu alți salariați.
Față de această motivare, în mod corect prima instanță a reținut interpretarea art.16 din Convenția dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căreia, diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se fac distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
In speță, reclamanții s-au raportat la alte categorii profesionale cu statut diferit.
Pe de altă parte, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr.218/2008, s-a constatat ca fiind neconstituționale dispozițiile art.27 alin.1 din G nr.137/2000 în măsura în care s-ar desprinde din acestea înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze, ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau de prevederi cuprinse în alte acte normative.
Cum deciziile de interpretare date de către Curtea Constituțională, sunt obligatorii pentru instanțe, tribunalul în mod justificat a respins acțiunea reclamanților și a intervenientelor ca nefondată.
Ca urmare și recursul de față va fi respins ca neîntemeiat și se va menține sentința tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, I, -, OG, (), (), -, (), -, S, împotriva sentinței civile nr.736 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /4.02.2010
Tehn.
8 ex./9.02.2010
fond - - + asistenți judiciari și -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Viorica Mihai Secuianu, Luminița
