Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5090/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5090
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT TG CĂRBUNEȘTI, în calitate de reprezentant legal al reclamanților, G, -a, împotriva sentinței civile nr.1371/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1371 din 04 martie 2009, Tribunalul Gorj, a respins acțiunea formulată de petentul Sindicatul Liber din Învățământ Tg. C în numele membrilor de sindicat Tg. C, în contradictoriu cu intimați8i Școala de Arte și Meserii și Consiliul Local al comunei, ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1 alin 2 din OUG nr.146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției, membrilor corpului diplomatic și consular, precum și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Potrivit art.50 alin 12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că,personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Față de aceste dispoziții legale instanța a considerat că membrii de sindicat ai petentului nu sunt îndreptățiți să beneficieze de plata primelor de concediu restante pe perioada 2001-2006 în condițiile prevăzute de art.1 alin 3 din OUG nr.146/2007, respectiv într-o singură tranșă întrucât personalul didactic nu este nominalizat în categoriile profesionale enumerate în cuprinsul OUG nr. 146/2007 iar în ceea ce privește încadrarea în, alte categorii de personal ce beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, s-a constatat că în legea specială, respectiv Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic nu este prevăzută prima de vacanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber Din Învățământ Tg C, susținând că primele de vacanță a căror plată a fost suspendată periodic prin legile bugetului de stat sunt prevăzute de dispozițiile art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007, potrivit căreia aceste prime trebuiau acordate, pe lângă categoriile de personal expres nominalizate "și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale".
Personalul didactic beneficiază de concediu de odihnă, potrivit Legii nr. 128/1997, astfel că își găsesc aplicabilitatea și dispozițiile OUG nr. 128/1997, personalul având dreptul și la prime de vacanță.
Mai mult, potrivit art. 37 alin. 1 lit. din contractul colectiv de muncă "personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu indemnizația de concediu" și aceasta în condițiile prevăzute de art. 1 alin. 3 din OUG nr. 146/2007.
Privitor la faptul că nu s-a făcut dovada existenței fondurilor necesare acordării primelor de vacanță, acesta nu poate fi un motiv de nerecunoaștere a unui drept patrimonial, cu atât mai mult cu cât drepturile de natură salarială ale personalului didactic se acordă de către consiliile locale din bugetele locale, școlile neavând bugete proprii, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Acordarea primelor de vacanță a fost suspendată în mod repetat, termenul general de prescripție de 3 ani fiind suspendat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant având calitatea de personal didactic susține că art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007 constituie în favoarea sa dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2000-2008.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumși alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Este nefondată susținerea reclamantului în sensul că dreptul s-a născut prin reglementarea existentă în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007.
Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în nici un act normativ.
Legea nr. 128/1997 art. 50 alin. (12) prevede într-adevăr faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși recurentul - reclamant a solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2000-2008, în sprijinul susținerilor a invocat doar dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003 -2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
În ceea ce privește critica privind lipsa fondurilor necesare acordării primelor, aceasta este nefondată. Instanța de fond a argumentat soluția, analizând fiecare dintre condițiile legale pentru a stabili dacă dreptul pretins de reclamant există. Argumentul determinant care a dus la pronunțarea soluției a fost lipsa unei reglementări legale, nu ideea inexistenței unor venituri proprii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT TG CĂRBUNEȘTI, în calitate de reprezentant legal al reclamanților, G, -a, împotriva sentinței civile nr.1371/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 septembri8e 2009.
PREȘEDINETE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. /14.10.2009.
Jud. fond..
-.
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Carmen Tomescu, Tamara Carmen
