Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 515/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 515/
Ședința publică din 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și, în contradictoriu cu intimata pârâtă GRĂDINIȚA NR. 5 Z, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva sentinței civile nr. 167/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 14.04.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la 21.04.2009, apoi, în vederea deliberării a amânat pronunțarea la 28.04.2009, apoi pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată a amânat pronunțarea la 30.04.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr.167/13.02.2009, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pe anul 2004, pentru petitul privind plata primelor de vacanță pe perioada 2004- 2008;
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, - personal didactic și didactic auxiliar și - personal nedidactic, în contradictoriu cu pârâta GRĂDINIȚA nr. 5 Z, cu sediul în Z,- și în consecință: a obligat pârâta să calculeze și să plătească reclamanților personal didactic și didactic auxiliar drepturile salariale cuvenite fiecăruia, având în vedere salariul de bază prevăzut de OG 11/2007, dar nu mai puțin de salariul de bază prevăzut prin CCM unic la nivel național pe anii 2007 - 2010,începând cu data de 01.01.2007 și în continuare.
A obligat pe pârâtă să calculeze și să plătească reclamantei - personal nedidactic drepturile salariale cuvenite, având în vedere salariul de bază prevăzut de OG 10/2007, dar nu mai puțin de salariul de bază prevăzut prin CCM unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, începând cu data de 01.01.2007 și în continuare. A obligat pe pârâtă să majoreze salariul de bază al reclamantei personal nedidactic astfel:
- cu 2% față de nivelul lunii martie, pentru perioada 1 aprilie 2007 - septembrie 2007;
- cu 11% față de nivelul lunii septembrie 2007, pentru perioada 1 octombrie 2007 - decembrie 2007;
A obligat pe pârâtă să calculeze și să plătească tuturor reclamanților și drepturile salariale reprezentând prima de vacanță pentru anii 2005, 2007 și 2008, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective.
A obligat pârâta să consemneze în carnetele de muncă modificările salariale acordate. A respins ca fiind prescrisă acțiunea privind plata primei de vacanță pe anul 2004; A respins ca fiind neîntemeiată acțiunea privind plata primei de vacanță pe anul 2006. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea de mai sus, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții funcționează în calitate de personal didactic, personal didactic auxiliar, precum și personal nedidactic, în cadrul Școlii Generale nr. 5
Prin acțiunea introductivă de instanță aceștia au solicitat pe lângă diferențele salariale arătate la petitul I și acordarea primelor de vacanță aferente anilor 2004-2008.
La termenul de judecată din 11.02.2009, prima instanță din oficiu, invocat excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune al reclamanților, excepție care a fost unită cu fondul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 137 CPC, instanța de fond a analizat mai întâi excepția invocată.
Conform dispozițiilor art. 283 alin 1 lit. din Codul Muncii drepturile salariale neacordate salariaților se prescriu în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune.
Cum în cauza de față reclamanții au formulat acțiunea introductivă de instanță la data de 24.11.2008, s-a constatat că acestora li se cuvin drepturile salariale aferente anilor 2005, 2007 și 2008, respectiv, drepturile salariale neîncasate pe ultimii trei ani.
Pentru aceste considerente, a fost admisă excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune invocată de către instanță si a fost respinsă acțiunea reclamanților, privind plata primei de vacanță aferentă anului 2004, ca fiind prescrisă.
Tot cu privire la acest capăt de cerere al acțiunii introductive, instanța de fond a constatat că deși din perspectiva prescripției dreptului material la acțiune, așa cum s-a arătat mai sus, reclamanții ar fi îndreptățiți și la plata primelor de vacanță aferente anului 2006, totuși, față de dispozițiile cuprinse în actele normative ce reglementează aceste drepturi salariale, s-a constatat ca fiind neîntemeiată această solicitare a reclamanților.
Astfel, potrivit art. 37 lit. g din CCM unic la nivel de ramură în învățământ pe anul 2004 - personalul din învățământ ( și este avut în vedere atât personalul didactic cât și personalul nedidactic ), are dreptul la acordarea primelor de vacanță.
De asemenea, în conținutul CCM unic la nivel de ramură în învățământ pe anul 2007- 2008 la art. 37 lit. este inserată o prevedere expresă privind acordarea acestor prime de vacanță.
În ceea ce privește temeiul de drept pentru acordarea acestor prime de vacanță pentru anul 2005, instanța are în vedere dispozițiile art. 92 din CCM unic la nivel de ramură pe anul 2004, care arată că "dacă contractul nu este denunțat de nici una dintre părți cu minimum 60 de zile înainte de data expirării sau dacă niciuna dintre părți nu are inițiativa negocierii lui, contractul se prelungește automat pe o perioadă de 1 an."
Din economia acestui text rezultă faptul că pentru anul calendaristic 2005, CCM Unic la nivel de ramură - Învățământ este aplicabil CCM unic la nivel de ramură învățământ aferent anului 2004.
De altfel, reclamanții prin reprezentant convențional, au depus la filele 84 și 85 dosar, adeverințe din care rezultă faptul că pentru anul școlar 2007- 2008, CCM este cel din anul 2006 - 2007, însă înscrisurile depuse la filele 86-88 dosar,vizează un CCM Unic încheiat în anul 2004, așa cum rezultă din extrasul din Monitorul Oficial nr. 11/28 VII 2004.
Din conținutul CCM unic la nivel național pe ramură - pe anii 2005 - 2006 - publicat în Monitorul Oficial Partea V, nr.1 din 22.02.2005, rezultă că pentru această perioadă nu au fost prevăzute acordarea primelor de vacanță pentru personalul din învățământ. Pentru aceste considerente, au fost respinse pretențiile reclamanților privind plata primei de vacanță aferentă anului 2006, ca fiind neîntemeiată.
In ceea ce privește situația de discriminare invocata de reclamanți, aceasta nu a fost reținuta de către instanța de fond, pentru următoarele motive:
Potrivit art.2 alin.1 din OG nr.137/2000," prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."
Pentru a fi in prezenta acestei forme de discriminare directa trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- sa existe un tratament diferențiat, manifestat prin:orice deosebire, excludere, restricție sau preferința;
- sa existe un criteriu de discriminare,fie cele enumerate expres de textul de lege susmenționat, fie orice alt criteriu;
- tratamentul diferențiat sa aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a unui drept recunoscut de lege;
- existenta unor persoane sau situații aflate in poziții comparabile(art.1 alin.3 din OG nr.137/2000);
- tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim,iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
De asemenea,potrivit art.2 alin.3 din OG nr.137/2000," Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
In acest caz (al discriminării indirecte) trebuie îndeplinite aceleași condiții ca si in cazul discriminării directe, diferența intre cele doua feluri de discriminare constant constând in caracterul neutru, greu de identificat al criteriilor si practicilor ce stau la baza tratamentului diferit.
Se observa ca in speța nu sunt îndeplinite aceste condiții, întrucât reclamanții nu au dovedit pe de-o parte,existenta unui criteriu de discriminare,iar pe de alta parte,faptul ca tratamentul diferențiat (fata de cei care au obținut drepturile solicitate prin hotărâri irevocabile) este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate si necesare.
În ceea ce privește primul petit al acțiunii introductive de instanță, s-a constatat că solicitările reclamanților sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prin Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 s-au majorat salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, iar prin Ordonanța guvernului nr. 10/2007, s-au majorat salariile de bază ale personalului nedidactic, prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare.
Aceste acte normative prevăd valoarea coeficientului de multiplicare pentru cele trei etape de creșteri salariale, precum și coeficienții de multiplicare detaliați pe cadre didactice, vechime în învățământ și funcție didactică, precum și pentru personalul nedidactic.
Totuși, astfel cum au învederat reclamanții, prin aplicarea acestor coeficienți de multiplicare, pe tranșe, salariul la care s-ar ajunge ar putea fi mai mic decât salariul minim prevăzut prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național, care are forță obligatorie pentru toți angajații din aceeași ramură din țară. Cum pentru angajați, se aplică întotdeauna norma legislativă cea mai favorabilă, urmează ca în privința primului petit, acțiunea promovată de reclamanți să fie admisă, în sensul că va fi obligată pârâta să calculeze și să plătească fiecărui reclamant personal didactic, personal didactic auxiliar, precum și personal nedidactic, care funcționează în subordinea sa, drepturile salariale cuvenite fiecăruia, având în vedere salariul de bază prevăzut de OG nr. 11/2007, respectiv OG 10/2007, dar nu mai puțin de salariul de bază prevăzut prin CCM unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, începând cu data de 1.01.2007 și în continuare.
Date fiind prevederile OG nr. 10/2007, prin care se arată coeficienții de majorare a salariului personalului nedidactic, cu 2%, respectiv 11%, pentru lunile aprilie și septembrie 2007, urmează a fi admis și acest capăt de cerere al reclamanților, ca fiind întemeiat.
În ceea ce privește petitul referitor la actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație, instanța a constatat că acesta este întemeiat, având în vedere prevederile art. 1082 și art.1084 Civil. Actualizarea cu rata inflației reprezintă valoarea actuală a sumei datorate în trecut, ca urmare a scăderii valorii reale a acesteia ( damnum emergens).
Împotriva hotărârii pronunțate de către instanța de fond, au formulat recurs reclamanții iar prin motivele de recurs este criticată soluția de respingere a pretențiilor privind prima de vacanță aferentă anului 2006 raportat la conținutul CCM unic la nivel de ramură pe anii 2005 - 2006. În acest sens, recurenții arată că tribunalul nu a luat în considerare adeverința nr. 2/20.01.2009 emisă de Federația Educației Naționale, Sindicatul din Învățământul Universitar din județul B, în care se menționează că la nivelul județului B, în anul școlar 2007 - 2008 - CCM este cel din anul 2006 - 2007 iar acesta reglementează prima de vacanță prin art. 37 lit.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat de reclamanți, curtea reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
CCM la nivel de ramură de învățământ pentru anii 2003 - 2004 și-a prelungit valabilitatea în baza art. 9 alin. 2 din contract și pe anul 2005, însă a încetat la sfârșitul acestui an, potrivit art. 12. Prin urmare, pentru anul 2006, în absența unui CCM la nivel de ramură de învățământ, au devenit aplicabile prevederile CCM unic la nivel național pe anii 2005 - 2006. Potrivit acestui contract, plata primelor de vacanță este lăsată la latitudinea fiecărei ramuri (art. 59 alin. 3), astfel încât în mod corect instanța de fond a reținut că pentru această perioadă nu este prevăzută acordarea primelor de vacanță pentru personalul din învățământ.
În ceea ce privește adeverința nr.2/20.01.2009 emisă de Federația Educației Naționale, Sindicatul din Învățământul Preuniversitar din județul B, curtea reține că aceasta nu este relevantă soluționării cauzei întrucât se referă la anul 2007. Nici adresa nr. 3210/31.03.2009 emisă de Inspectoratul Școlar al Județului B (fila 18 dosar recurs), nu aduce lămuriri cu privire la existența unui CCM la nivel de ramură de învățământ pentru anii 2005 - 2006, ori, după cum s-a arătat, prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada încheierii unui astfel de contract prin care sa fie reglementat dreptul solicitat pentru perioada vizată.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul reclamanților va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 167/M/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.04.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. /13.05.2009
Dact. /14.05.2009
Jud. fond: -
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
