Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 52/

Ședința publică din 09 Ianuarie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul ales în Tg-M,-,.3, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 1271 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentanta reclamantului-recurent, av. și reprezentantul pârâtei-intimate SC SA, av. A.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Reprezentanta reclamantului-recurent depune la dosar copia deciziei civile nr.957/R din 20 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Tg-M, reprezentând practică judiciară.

Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.

Reprezentanta reclamantului-recurent solicită admiterea recursului conform memoriului de la dosar, modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata primelor de C și de Paști pentru anii 2005, 2006, reactualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul pârâtei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.1271/19.06.2008, Tribunalul Mureș, a respins acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în,-, jud.M, în contradictoriu cu SC SA, cu sediul în, Calea, nr.239, sector 1.

În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la excepțiile invocate, următoarele:

În perioada aflată în litigiu, la nivelul unității a existat un contract colectiv de muncă, acesta fiind actul juridic cu valoare normativă ( potrivit art. 1 alin. 1 raportat la art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr.130/1996) care reglementează salarizarea, cu modificările sale anuale, rezultate ca urmare a negocierilor anuale obligatorii în materie de salarizare ( potrivit art. 3 alin. 1, alin. 2 și alin. 4 din Legea nr.130/1996 ).

Potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul de unitate (alineat care nu a suferit modificări în perioada 2003 - 2007): "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".

În perioada anilor 2003 - 2004, art. 168 alin. 2 din același contract a avut următorul cuprins: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".

În perioada anilor 2005 - 2006, în urma modificării, art. 168 alin. 2 primit următorul conținut: "În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".

Pe de altă parte, în baza negocierilor anuale obligatorii (prevăzute de art.3 alin.1, alin. 2 și alin. 4 din Legea nr.130/1996), în perioada 2004 - 2007 fost modificat și articolul 128 alin.5 și alin.6 din Contractul colectiv la nivel de unitate, acordându-se majorări salariale în fiecare an, prin mărirea salariului de bază minim pe unitate la care se aplică coeficienții de salarizare, ceea ce a atras majorări ( creșteri ) ale salariilor de bază într-un procent general (în medie) cuprins între 10 - 13%, diferențiat pe ani.

În interpretarea salariatului, suplimentările salariale de Paști și C pot fi considerate ca introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai exclusiv pentru anul 2003, iar pentru perioada ulterioară, acestea trebuie acordate în mod separat de salariul de bază, în mod distinct de majorările salariale incluse în salariul de bază, în fiecare an, potrivit art.128 alin.5 și alin.6 din contractul colectiv.

Dimpotrivă, în interpretarea unității angajatoare pârâte, suplimentările salariale în discuție trebuie considerate ca și incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ca efect al creșterilor salariale ale salariului de bază acordate, în fiecare an, în baza art.128 alin.5 și alin.6 din contractul colectiv.

Ca atare, având în vedere și că, în dreptul muncii, contractul colectiv de muncă are valoare de act normativ, instanța a constatat că, în speță, conflictul judiciar se reduce la interpretarea divergentă a unor dispoziții normative, deci la tranșarea unei probleme de drept pe calea unei interpretări judiciare obligatorii pentru părți.

soluționată o problemă de drept, în cauză este inadmisibilă administrarea unei expertize, potrivit art. 201 Cod procedură civilă.

Față de cele ce preced, instanța a apreciat că interpretarea legală este cea potrivit căreia art.168 alin.1 și alin.2 din Contractul colectiv reprezintă un izvor normativ pentru plata, în mod distinct, a suplimentărilor salariale litigioase numai pentru anul 2004, pentru motivele prezentate în continuare.

În primul rând, din interpretarea gramaticală a prevederilor art. 168 alin. 2 din contract, rezultă că s-au utilizat prepozițiile "pentru", care potrivit Explicativ al Române, este o prepoziție care exprimă un raport temporal concretizat exclusiv la complementul circumstanțial de timp pe care acesta îl introduce (în cazul nostru, exclusiv la "anul 2003", iar nu alte perioade de timp).

Însă, locuțiunea restrictivă "pentru anul 2003", coroborată cu verbul la viitor "vor fi incluse", a fost în mod expres modificată, fiind înlocuită, începând cu anul 2005, cu locuțiunea "în anul 2003" raportată la verbul la timpul trecut " au fost incluse". Ori, rațiunea acestei modificări a prevederilor contractuale a fost tocmai faptul că s-a observat caracterul restrictiv al exprimării anterioare, prin folosirea prepoziției "pentru".

Această modificare normativă a intrat în vigoare doar în anul 2005 și nu retroactivează, deci pretențiile deduse judecății sunt neîntemeiate, deoarece sunt ulterioare anului 2004.

Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea pretențiilor.

Reclamantul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, susținând că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond faptul că art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă și art.166 Codul muncii, reprezintă un izvor normativ pentru plata, în mod distinct, a suplimentărilor salariale litigioase, numai pentru anul 2004, în condițiile în care aceste drepturi salariale au fost permanentizate prin neabrogare.

În opinia recurentului, din interpretarea textelor incidente în prezenta cauză drepturile solicitate trebuiau acordate integral întrucât intenția persoanelor care au participat la negocierea CCM a fost de a acorda aceste drepturi și pentru viitor, în caz contrar, nimic nu ar fi împiedicat persoanele împuternicite să procedeze la modificarea acestor dispoziții.

Un alt aspect invocat de recurent are în vedere "sumele acordate de instanța de judecată" în sensul în care se susține că aceste sume se bazează pe un înscris emanat de la pârâtă și care nu reprezintă un rezultat al negocierilor cu -.

Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în limitele prev. de art.304 ind.1 și 306.pr.civ. curtea reține următoarele:

Pe fondul pricinii, prevederile art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu au suferit modificări de conținut în perioada 2003 - 2007, prevăzând în mod inechivoc: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe A".

Precizarea din cuprinsul alin. 2 al aceluiași articol, conform căreia, "în anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", nu poate fi interpretată în sensul pretins de către pârâtă, și anume că respectivele suplimentări au fost introduse în salariul de bază "începând cu anul 2003", ceea ce ar exclude acordarea acestora în perioada 2004 - 2007.

Textul art. 168 alin. 2 este inechivoc, în sensul că se referă strict la anul 2003, și a fost reiterat cu același conținut și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007. În plus, pentru aceeași perioadă a fost menținut și alin. 1 al art. 168, prin care dreptul A în litigiu a fost instituit.

Prin urmare, în mod eronat s-a concluzionat că voința reală a părților, la negocierea contractului colectiv de muncă, ar fi fost includerea adaosului de Paști și C în salariul de bază, începând cu anul 2005, deoarece printr-o atare interpretare este eliminat însuși dreptul instituit prin art.168 alin.1, ceea ce ar fi impus, în mod logic, radierea definitivă a respectivei prevederi din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, iar nu reiterarea repetată a acesteia.

Or, nefiind desființat dreptul prevăzut de art. 168 alin. 1, acesta subzistă și după anul 2003, respectiv și pentru perioada 2004 - 2007.

Nu prezintă relevanță majorarea ulterioară a salariilor la nivel de unitate, deoarece aceasta a avut la bază prevederile art. 128 alin. 5 și 6 din contractul colectiv de muncă, respectiv negocierea anuală a salariului de bază minim, potrivit dispozițiilor art. 3 alin.1 - 2 și 4 din Legea nr. 130/1996, ceea ce a atras, în mod evident, prin aplicarea coeficienților de salarizare, creșterea generală succesivă a nivelului salariilor de bază din cadrul

Prin urmare, salariul de bază mediu, la care face trimitere art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă diferă de la an la an, considerent pentru care, de asemenea nu se poate susține cu succes ideea includerii suplimentărilor pentru Paști și C în salariul de bază, începând cu anul 2005. De altfel, însuși termenul de "suplimentare" presupune, în mod inerent, adăugirea unei sume la câștigul pe care salariatul l-ar fi obținut în mod curent, dacă nu ar fi intervenit evenimentul pentru care adaosul salarial a fost prevăzut. (Paști și C).

Cu alte cuvinte, o eventuală dovadă a includerii respectivelor suplimentări în salariul de bază ar fi putut să vizeze strict perioada sărbătorilor de Paști și C, în concret, câștigul din lunile martie - aprilie, (în funcție de confesiunea religioasă a fiecărui salariat), și decembrie, iar nu perioada întregului an, cum a susținut pârâta.

În ceea ce privește invocarea - în sprijinul interpretării date de către pârâtă prevederilor art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă - a notelor nr. 3793/18 iunie 2007 și 5140/31 august 2007, emise de comisia paritară constituită la nivelul, Curtea constată că acestea nu sunt opozabile salariaților, deoarece nu au fost respectate cerințele imperativ impuse prin dispozițiile art. 31, raportat la art. 25 din Legea nr. 130/1996.

Cum interpretarea dată, prin notele menționate, prevederilor art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, reprezintă, în realitate, o modificare a contractului, prin eliminarea unei clauze stabilite în favoarea angajaților, aceasta trebuia să se concretizeze într-un act adițional înregistrat la direcția generală de muncă și protecție socială, urmând a-și produce efecte de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară, stabilită prin convenția părților.

Nefiind îndeplinite aceste condiții, interpretarea comisiei paritare nu poate fi primită.

Pentru considerentele expuse, Curtea constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale incidente, anterior examinate, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1, raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamant și va modifica sentința civilă atacată, în sensul obligării pârâtei la plata integrală a diferențelor salariale solicitate prin acțiune.

Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul reclamantului, cu domiciliul ales în Tg-M,-,.3, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 1271 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că admite acțiunea reclamantului împotriva pârâtei SC SA B, pe care o obligă să-i plătească suma de 5.335,90 lei reprezentând primele de Paște și C pe anul 2005 și prima de Paște pe anul 2006, cu actualizarea în momentul plății, plus 500 lei cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 Ianuarie 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat	Judecător,	Judecător,
Grefier,

Red.

Tehnored.CC/2 exp.

12.02.2009

Jd.fd.

Asist.jud.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil: