Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 523/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.523
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.05.2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.721/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimați-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIICOT, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, intimații-reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că prin Încheierea pronunțată în camera de consiliu din 13.05.2009 s-a admis cererea de abținere formulată de doamna judecător, completul fiind constituit potrivit planificării de permanență, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 721/30.05.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și s-a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 01 octombrie 2004 - 8 mai 2005.
S-a dmis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și - prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă - T B, Parchetul de pe lângă J și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
S-au obligat pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT, Parchetul de pe lângă ÎCCJ să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de:
-264.7 lei pentru perioada 08.05.2005 - 30.09.2005;
-297,4 lei pentru perioada 01.10.2005 - 31.01.2006;
-312,3 lei pentru perioada 01.02.2006 - 31.08.2006;
-331 lei pentru perioada 01.09.2006 - 31.12.2006;
-347,55 lei pentru perioada 01.01.2007 - 31.03.2007;
-354,62 lei pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007;
-393,49 lei pentru perioada 01.10.2007 - 01.04.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
S-au obligat pârâții ca pe viitor să calculeze valoarea de referință sectorială, la valoarea calculată pentru funcțiile de demnitate publică, potrivit OG 10/2008.
S-au obligat pârâtul Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-au respins ca fiind prescrise, pretențiile aferente perioadei 01.10.2004 - 08.05.2005.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la 8.05.2008 reclamanții, și prin reprezentant legal, au solicitat obligarea pârâții Parchetul de pe lângă - T B, Parchetul de pe lângă J B, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B la plata diferențelor salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform OUG 123/2003;
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG 9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 347,55 lei, conform OG 10/2007 (rezultată prin înmulțirea valorii de 331 lei cu procentul de indexare de 1.05%);
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 354,5 lei, conform OG 10/2007 (rezultată prin înmulțirea valorii de 347,55 lei cu procentul de indexare de 1.02%);
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 1 aprilie 2008, la valoarea de referință sectorială de 393,49 lei, conform OG 10/2007 (rezultată prin înmulțirea valorii de 354.5 lei cu procentul de indexare de 1.11%).
Au solicitat reclamanții obligarea pârâților ca și pe viitor să calculeze valoarea de referință sectorială calculată pentru funcțiile de demnitate publică potrivit OG 10/2008 și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii au arătat reclamanții că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. l din fir.OG 134/1999 "Începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art. 1 ind.1 din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi".
Aliniatul 2 prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Aliniatul 3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în, anexele nr. 1, 2, 4, 5 și 5 ind.1 la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin. 1, rotunjite din o mie în o mie de lei, în favoarea personalului".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2000 modifică coeficienții de multiplicate pentru unele funcții prevăzute în anexele V - VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților conform art. 2 alin. 1 "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".
In conformitate cu prevederile art. 2 alin.3 din nr.OG 9/2005, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit nr.OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexe lor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1 aprilie 2006, se prevede că: "indemnizația de salarizare se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art. 3 alin. 1).
Conformanexei 1 la.OUG 27/2006. valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei.
Prevederea din Anexa 1 la. UG 27/2006 încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr.303/2004, privind statutul magistraților, ale Codului Muncii si ale Legii privind combaterea discriminării.Valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege, stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere că în baza art. 70 din Legea 304/2004 Parchetul de pe lângă ÎCCJ are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public. Între reclamanți și Ministerul Justiției - nu există vreun raport juridic.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarele:
Ministerul Justiției nu are vreun raport de muncă cu reclamanții, aceștia fiind retribuiți în calitate de procurori de Parchetul de pe lângă ÎCCJ având ca ordonator principal de credite Parchetul General, motiv pentru care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată în raport cu acest pârât.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.10.2004 - 8.05.2005, excepție invocată din oficiu având în vedere că a fost depășit termenul de 3 ani raportat la data introducerii acțiunii pentru această perioadă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art. 1 al.1 OG 134/1999 începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele judecătorești este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea 154/1998 pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite. De asemenea potrivit art. 11OG 83/2000 indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Prin Legea 347/2003 al.1 al art. 2 "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prev. în Anexa 1 la OUG 177/2002, adică s-a renunțat la a se acorda magistraților valoarea de referință sectorială ca cea acordată puterii legislative și puterii executive.
Reclamanții își întemeiază acțiunea pe două mari fundamente respectiv, teoria dreptului câștigat și discriminarea puterii judecătorești în raport cu puterea legislativă și executivă.
Odată ce cei din sistemul judiciar și-au câștigat dreptul la o valoare de referință sectorială egală cu cea prevăzută pentru celelalte puteri ale statului legislativă și executivă legiuitorul nu poate retrage și micșora acest drept, teoria dreptului câștigat fiind un principiu ce guvernează legislația muncii.
Categoria magistraților este o categorie similară cu cea a demnitarilor, funcția de demnitate publică fiind acea funcție care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate sau indirect, prin numire potrivit legii. Magistrații sunt excluși categoriei funcționarilor publici și prin Legea 247/2003 și categoriei demnitarilor.
Pe de altă parte este corectă rațiunea reclamanților conform căreia cele trei puteri în stat, cu roluri diferite și egale ca importanță sunt salarizate diferit, categoria puterii judecătorești având o valoare sectorială inferioară. Chiar dacă nu se consacră expres de Constituție și lege o salarizare egală, ierarhia salarizării determină rolul și locul acestei puteri în stat.
Un aspect deosebit de hotărârea Beian împotriva României pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului Secția a IV-a din 06.12.2007 ce are aplicabilitate în cauză.
Așa cum rezultă din actele de la dosar rezultă că în prezent există hotărâri judecătorești definitive și irevocabile privind un număr mare de judecători, magistrați cărora li s-a recunoscut irevocabil acest drept de a beneficia de o valoare de referință sectorială egală cu cea a demnitarilor. În sistemul nostru judiciar nu există o coerență a practicii judiciare chiar în cadrul aceleiași instanțe, motiv pentru care a pronunța o soluție de respingere în prezenta acțiune ar reprezenta o retribuire pentru unii judecători cu salarii mai mari sau mai mici deși ei lucrează în același sistem, au aceeași activitate și, eventual, ridică banii de la aceeași casierie. Divergențele de jurisprudență constituie prin natura lor consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea rolul instanței supreme (unde se va judeca recursul) este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței. Prin urmare Înaltei Curți de Casație și Justiție îi revine rolul esențial de a rezolva divergențele de opinie în rezolvarea acestor cauze.
În ipoteza adoptării în prezenta cauză a unei soluții de respingere s-ar crea o situație de discriminare în cadrul aceleiași categorii socio-profesionale (decizia 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
S-ar ajunge că în sistemul judiciar ar exista pe de o parte magistrați care beneficiază de o valoare de referință sectorială ca cea a demnitarilor și magistrați care nu beneficiază de o valoare de referință sectorială ca a demnitarilor cu toate că s-au judecat, dar unii au câștigat și alții au pierdut, deși legea a fost aplicată aceleiași categorii de persoane. Interpretarea diferențială a normelor incidente cu privire la aceeași categorie socio-profesională, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul art. 16 al.1 din Constituție și OUG 137/2000, precum și contrar art. 1 Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În sprijinul teoriei dreptului câștigat de reclamanți reținem că acest principiu este conform și este expresia art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ale omului, întrucât măsura luării dreptului nu este proporțională cu situația care la un moment dat a determinat acordarea dreptului vizat, ea aducând atingere existenței acestui drept fără a fi justificată de o cauză de utilitate publică.
Un astfel de drept nu poate fi înlăturat odată ce menținerea lui se impune în condițiile în care și la acest moment puterea judecătorească este alături de celelalte puteri prevăzută de Constituție și ele sunt caracterizate prin principiul echilibrului celor trei puteri în stat.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul MINISTERUL PUBLIC, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
În mod greșit instanța a procedat la judecarea cauzei fără să fie citat sau încunoștiințat în vreun fel despre termenul de judecată din data de 30 mai 2008 când s-a pronunțat hotărârea criticată.
În aceste condiții, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei în rejudecare.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 299 și 304 pct. 4 și 9.pr. civilă
Intimații nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1. Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Primul termen de judecată la fond a fost la data de 27.05.2008, termen la care instanța a și reținut cauza spre soluționare, pronunțând sentința recurată.
Deși s-a constatat prin încheiere faptul că procedura este completă, acest fapt nu este real.
Pentru termenul de judecată nu există dovezi de îndeplinire a procedurii de citare decât față de reclamantul, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Justiției, fără ca să existe nici o dovadă a citării pârâtului MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
În această situație, prima instanță a încălcat prevederile art. 85.pr. civilă, conform cărora judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților.
Devine astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5.pr. civilă, instanța încălcând formele de procedură referitoare la citarea tuturor părților do dosar, pricinuindu-i recurentului pârât o vătămare ce nu poate fi reparată decât prin anularea actului, potrivit art. 105 alin. 2.pr. civilă.
În consecință, față de considerentele arătate, se va admite recursul în baza disp. art. 312 alin. 1,2,3, 5C.pr. civilă și se casa sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, nemaifiind necesară cercetarea celorlalte motive de recurs.
În rejudecare, se vor cita toate părțile din cauză și se va ține seama inclusiv de motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.721/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr.721/30.05.2008 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./27.05.2009
Dact.R/2 ex/29.05.2009
FOND: -
Asis.jud.:-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Mihaela Neagu
