Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5438/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIA nr. 5438
Ședința publică de la 27 Iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Primarul Municipiului C împotriva sentinței civile nr. 254/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul pârât consilier juridic, cu delegație la dosar (fila 10), lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta acordă cuvântul asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de recurenta parata, precum si pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă arată că intelege sa mențina excepția lipsei calității procesual pasive a Primăriei C, deoarece potrivit Legii 215/2001, primăria este doar o structură funcțională cu activitate permanentă, neavând personalitate juridică.
Pe fond, pune concluzii de admitere a recursului și modificare a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, întrucât în contractele încheiate între asistenții personali și autoritatea locală nu este prevăzut dreptul la premiul anual.
CURTEA
Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
La data de 14.12.2007 reclamanta, salariată a Primăriei C în funcția de asistent personal, membră a Sindicatului Personali din Primăria Municipiului C, a chemat în judecată pârâta Primăria C, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta să acorde al 13-lea salariu persoanelor angajate ca asistenți personali la persoanele cu handicap grav, pentru perioada 2005, 2006 și 2007.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a refuzat acordarea acestui drept, deși nu există o normă juridică care să elimine această categorie socială de salariați de la acordarea sa.
La sesizarea sindicatului pentru concilierea diferendului, pârâta Primăria Cas usținut că Legea 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap nu retroactivează, că nu există reglementare pentru acordarea acestui drept și că nu au fost prevăzute fonduri la bugetul de venituri și cheltuieli al Consiliului Local Municipal C cu această destinație comunicându- răspunsul nr. - din 25 mai 2007.
Consideră că, anterior publicării Legii 448/2006, au existat succesiv OUG nr. 9 din 2005, OUG 3/2006, OUG 10/2007, prin care s-au prevăzut aceste drepturi și pentru asistenții personali, persoane asimilate angajaților bugetari și că pârâta nu poate invoca în favoarea sa propria culpă privind încălcarea dispozițiilor art. 39 din Legea 448 din 2006, potrivit cărora autoritățile administrației locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea precum și celelalte drepturi cuvenite asistenților personali.
În drept, a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii 554/2005 privind contenciosul administrativ raportate la dispozițiile art. 155 din Codul muncii și OUG nr. 9/2005, OUG 3/2006, OUG 10/2007.
În scop probator, a depus la dosar cererea pentru acordare celui de-al 13 lea salariu nr. 35098/08.05.2007, răspunsul primit de la pârâtă nr. -/25.05.2007, adresele 5791/05.07.2007, 4471/07.06.2007, emise de Ministerul Muncii, contractul individual de muncă, extrase din acte normative, tabel cu membrii de sindicat care au împuternicit pe liderul de sindicat să îi reprezinte la instanță.
Prin întâmpinarea formulata la data de 12 februarie 2008, pârâta Primăria Cai nvocat excepția lipsei calității de reprezentant a liderului de sindicat, în conformitate cu art. 28 din Legea 54/2003, potrivit căruia " organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză", dar nu pot reprezenta membrii de sindicat care au formulat singuri acțiunea decât în condițiile prevăzute de codul d e procedură civilă.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată deoarece OUG nr. 9 din 2005, OUG 3/2006, OUG 10/2007 și Legea 448/2006 nu prevăd expres acordarea celui de-al 13 lea salariu.
Pârâta Primăria Cam ai susținut că Legea 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap nu retroactivează, că nu există reglementare pentru acordarea acestui drept în anii 2005 și 2006 și că nu au fost prevăzute fonduri la bugetul de venituri și cheltuieli al Consiliului Local Municipal C cu această destinație.
În ședința publică din 12.02.2008 instanța a respins excepția invocată ca neîntemeiată, constatând că acțiune a fost formulată și semnată personal de către reclamantă, în nume propriu.
Prin sentinta nr. 254 din 12 februarie 2008 Tribunalul Dolj - Sectia Conflicte de munca si Asigurari Sociale a admis cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Primaria C si a obligat pârâta să plătească reclamantei premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anii 2005, 2006 și 2007.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca reclamanta este salariată a Primăriei Municipiului C în funcția de asistent personal, așa cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar.
In anii 2005 - 2007 nu a beneficiat de plata celui de al 13 lea salariu - premiu anual, deși în conformitate cu dispozițiile legale privind salarizarea personalului din unitățile bugetare era îndreptățită să primească acest drept de natură salarială.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 4 din Legea nr. 519/2002 pentru aprobarea OUG nr. 102/1999, privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, care a fost în vigoare până la 01.01.2007, " salarizarea personalului instituțiilor de protecție specială a persoanelor cu handicap se stabilește potrivit legislației aplicabile salariaților din sistemul bugetar ".
Sediul reglementărilor legale privind salarizarea salariaților din sistemul bugetar îl constituie Legea nr. 154/1998 modificată și completată prin mai multe acte normative de-a lungul timpului, printre care Ordonanța 9/2005 care, în art. 12, prevede că " personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care se acordă, potrivit dispozițiilor legale în vigoare", Ordonanța nr. 3 / 2006 care în art. 17 prevede că " personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care e acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare" și Ordonanța nr. 10/2007 care în art. 17 prevede același lucru, că " personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care e acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare".
Legea 154/1998 se completează cu dispozițiile HG nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, așa cum rezultă din penultima dispoziție a anexei Xa L egea nr. 154/1998 potrivit căreia " reglementările cuprinse în HG nr. 281/1993 privind stabilirea salariilor de bază se mențin în vigoare în vederea salarizării personalului încadrat în activitățile cărora nu li se aplică prevederile prezentei legi".
Conform art. 14 din HG 281/1993 " pentru activitatea desfășurată personalul din unitățile bugetare, după caz, la sfârșitul anului calendaristic, anului școlar,stagiunii, etc. de un premiu anual, de până la salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata". Plata acestuia se face în conformitate cu dispozițiile din legile bugetului de stat adoptate anual.
Astfel potrivit art. 7 alin 4 din Legea nr. 512/2004 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 "plata premiului anual aferent anului 2005 pentru personalul din instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2006, începând cu luna ianuarie 2006 " și potrivit art. 5 alin 3 din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 "plata premiului anual aferent anului 2006 pentru personalul din instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv pentru personalul aferent activităților de pe lângă unele instituții publice finanțate integral din venituri proprii, se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2007, începând cu luna ianuarie 2007".
Având în vedere dispozițiile legale arătate mai sus, faptul că reclamanta are un contract individual de muncă, cu o instituție bugetară este salarizată in conformitate cu legislația specifică sectorului bugetar, legislație care prevede dreptul la al 13-lea salariu (premiu anual) instanța a conchis că reclamanta, angajată ca și asistent personal al unei persoane cu handicap are calitatea de bugetar și are dreptul la acordarea și plata celui de al 13-lea salariu pentru anii 2005 - 2006 în cuantumul prevăzut de HG 281/1993, acțiunea fiind întemeiată.
Începând cu 01.01.2007 drepturile asistentului personal sunt reglementate de Legea nr. 448/2006 care în art. 36 lit. a prevede că " pe perioada îngrijirii și protecția persoanei cu handicap, pe baza contractului individual de muncă asistentul personal are dreptul la un salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistentă socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și sporul de vechime și alte sporuri aferente în condițiile legii", iar în art. 39 prevede că "autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii".
Se mențin astfel și celelalte drepturi de natură salarială acordate personalului contractual bugetar în condițiile legii, deci inclusiv premiul anual ( al 13-lea salariu ) reglementat expres de HG 281/1993, și se stabilește în sarcina angajatorului obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă plata tuturor drepturilor cuvenite.
Rezultă deci că dreptul de a primi al 13- lea salariu este în continuare reglementat și i se cuvine reclamantei, plata acestuia urmând să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 potrivit căruia " plata premiului anual aferent anului 2007,pentru personalul din instituțiile publice indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare,inclusiv pentru personalul aferent activităților de pe lângă unele instituții publice finanțate integral din venituri proprii se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2008, începând cu luna ianuarie 2008 ".
Având în vedere aceste prevederi legale, faptul că plata premiului anual pentru anul 2007, trebuia să se facă începând cu luna ianuarie 2008 și că până în prezent nu s-a făcut instanța a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată și pentru anul 2007.
Angajatorul nu a respectat dreptul reclamantei la acordarea și plata celui de-al 13 lea salariu ( premiul anual), prevăzut de lege și a încălcat obligația ce îi revenea potrivit art. 40 alin 2 lit. c Codul Muncii, aceea de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil sau din Contractul individual de muncă.
Prin încălcarea drepturilor reclamantei și nerespectarea obligaților sale angajatorul a produs salariatului un prejudiciu constând în contravaloarea premiului anual cuvenit pe anii 2005 și 2006, prejudiciu pe care va fi obligat să îl acopere în conformitate cu prevederile art. 269 Codul Muncii, potrivit căruia " angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu".
Împotriva acestei sentințe a declara recurs pârâta Primaria C - Institutia Primarului, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Pe excepție, s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primăriei in raport de prevederile art. 41 alin. 1 Codul d e procedura civila, deoarece Primăria nu are personalitate juridica, așa cum se desprinde din dispozițiile art. 21(1), art. 77, art. 23 si art. 61(1) din Legea nr. 215/2001.
S-a aratat ca in mod greșit instanța de fond a apreciat ca angajatorul reclamantei este Primăria C deoarece, in raport de prevederile art. 61 alin. 3 si 4 si art. 63 alin. 5 lit. e, primarul numește, sancționează si dispune suspendarea, modificarea si încetarea raporturilor de munca pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate.
S-a invocat, de asemenea, lipsa calității de reprezentant a d-lui in raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 54/2003, deoarece acțiunea a fost introdusa de reclamant in nume propriu, situație in care nu poate fi reprezentata in instanța decât in condițiile art. 67-70 Codul d e procedura civila.
Pe fond, s-a aratat ca dispozițiile art. 36 din Legea nr. 448/2006 prevăd drepturile asistentului personal pe perioada de activitate, printre care nu se regăsește si dreptul la premiul anual, prevederile acestei legi intrand in vigoare in luna decembrie 2006, fiind aplicabil principiul neretroactivității legilor, iar in raport de prevederile art. 37 Codul muncii, așa cum se observa din conținutul clauzelor cuprinse intre contractele încheiate intre parti, dreptul cu privire la premiul anual nu este prevăzut.
Legal citata, intimata reclamanta nu s-a prezentat in instanta si nu a formulat intampinare.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea constata urmatoarele:
Sub aspectul calitatii procesuale pasive a recurentei parate.
Reclamanta este salariata instituției parate, așa cum rezulta din contractul individual de munca depus in copie la dosar ( fila 23 dosar fond), in funcția de asistent personal al persoanei cu handicap grav, calitate in care a chemat in judecata Primăria Municipiului C, prin reprezentatul sau legal - Primarul
Procedura de judecata ulterioara s-a desfășurat in contradictoriu cu aceasta parte, care a fost reprezentata in instanța de către consilierul juridic mandatat in acest scop de către Primarul Municipiului
Atât întâmpinarea cat si recursul au fost formulate de Primarul Municipiului C, in calitate de reprezentant al unitatii administrativ-teritoriale.
Potrivit art. 61(3) din Legea nr. 215/2001, pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa prin actele normative prevăzute la alin. (2), primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce. Potrivit art. (4), aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcționale, în condițiile legii. Compartimentele funcționale ale acestuia sunt încadrate cu funcționari publici și personal contractual. Potrivit rt. 62(1), primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
Potrivit rt. 77, rimarul p., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumităprimăriacomunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Potrivit art. 39 (1), din Legea nr. 488/2006, contractul individual de muncă al asistentului personal se încheie cu primăria localității de domiciliu sau reședință a persoanei cu handicap grav, după caz, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii. Rezulta, asadar, ca Primăria este o structura funcționala cu activitate permanenta, încadrata cu funcționari sau persoane contractuale si condusa de către Primar, care are si atribuții de reprezentare a unitatii administrativ teritoriale in justiție.
Reclamanta este încadrata, in calitate de persoana contractuala, in cadrul structurii funcționale - Primăria Municipiului C, dupa cum rezulta din contractul individual de munca. Mai mult, chiar legiuitorul, prin dispozițiile Legii nr. 488/2006, desemnează partea contractanta a contractului individual de munca ca fiind Primăria.
Simpla conceptare, sub denumirea de Primăria Municipiului C, in condițiile in care acțiunea a fost formulata împotriva Primăriei - prin reprezentantul sau primarul, procedurile de citare fiind comunicate angajatorului, iar apararile si reprezentarea in instanța s-a realizat prin Instituția Primarului, nu este de natura a constata ca in cauza nu au fost îndeplinite condițiile de exercițiu ala acțiunii, sub aspectul calității si capacitații procesuale. Întrucât obiectul cererii îl constituie plata premiului anual, drept rezultat din calitatea de salariat a reclamantei, drepturile si obligațiile raportului juridic fiind grefate pe contractul individual de munca, încheiat intre salariata si Primăria C, prin Primar, ca autoritate a administrației publice locale, Curtea retine ca excepția invocata este neîntemeiata. Referitor la exceptia lipsei calității de reprezentant a d-lui.
Reclamanta a formulat acțiunea in nume propriu, iar Sindicatul Personali a reprezentat membrii săi in instanța ca urmare a solicitării formulate de către salariați, așa cum rezulta din tabelul nominal depus la dosar, reprezentarea fiind realizata prin domnul, in calitate de președinte al sindicatului ( delegația depusa la dosar).
Potrivit art. 28 (1) din Legea nr. 54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată. Ca atare, organizațiile sindicale au dreptul legal de a apăra drepturile membrilor săi in fata instanțelor judecătorești, forma concreta de exercitare a acestui drept fiind prevăzuta in aliniatul 2 - a întreprinde orice actiune prevăzuta de lege, inclusiv de a formula acțiuni in justiție. Dreptul de a formula acțiunea in justiție este doar un element al dreptului general de reprezentare al intereselor membrilor in fata instanțelor de judecata. In consecința, Curtea constata ca in cauza d-nul a avut delegație din partea organizației sindicale ce reprezenta interesele reclamantei in fata instanței de judecata, astfel ca va respinge excepția ca neîntemeiata. Pe fondul cauzei.
Potrivit rt. 37(1) din Legea nr.448/2006, pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi: salariul de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii. Potrivit rt. 40(1) din lege, autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii.
Dispoziții asemănătoare erau cuprinse si-n textul legal anterior, OUG 102/1999. Astfel, potrivit celor doua acte normative, salarizarea asistenților personali s-a realizat, in perioada solicitata prin actiune, in conformitate cu grilele de salarizare specifice sectorului bugetar, având ca element de referința salarizarea asistentului social. In consecința, Curtea constata ca instanța de fond a facut o corecta aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează salarizarea personalului din sistemul bugetar cu privire la acordarea premiului anual (Legea nr. 154/1993, HG 281/1993). Prin urmare, dat fiind caracterul de drept legal, premiul anual se cuvine salariatului, indiferent de existenta unei clauze contractuale inserate sau nu in contractul individual de munca, așa cum rezulta din interpretarea dispozițiilor art.157(2) Codul muncii si art. 8 din Legea nr. 130/1996. Nu se pune problema incalcarii principiului retroactivității in condițiile in care dreptul salariatului a fost reglementat prin cele doua acte normative mai sus enunțate cu aplicare in perioada solicitata prin actiune.
Pentru considerentele expuse, vazand si dispozitiile art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, Curtea urmeaza sa respinga ca nefondat recursul formulat de pârâtul Primarul Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului C împotriva sentinței civile nr. 254/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 Iunie 2008.
Presedinte, Judecator, Judecator,
- - - - -
Grefier,
-
Red.Jud.-
Ex.2/03.07.2008
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Daniela Vijloi, Mihaela Mitrancă
