Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5457/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 5457
Ședința publică de la 27 Iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr. 1381/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că:
- recursul este declarat și motivat în termen legal,
- prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus întâmpinare (2 exemplare),
- se solicită judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se solicită judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea de față, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 9980 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite si neacordate, precum și actualizarea cu indicele de inflație a acestora.
In motivare, s-a arătat că titularul acțiunii a fost salariat al societății parate astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse in carnetul de munca.
S-a arătat că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, salariatul urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute de Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de munca, art.III alin. 3.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 al. 1 că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SA.
Deși aceste prevederi s-au regăsit in contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru: Paști 2005, 2006, 2007 C 2004, 2005, 2006.
S-a solicitat să se constate că neplata acestor drepturi la scadență impune o corecție a sumelor neacordate cu coeficientul de inflație, pentru perioada menționată.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Începând cu anul 2003 în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin CCM, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C si de Paști - art. 168 al. 1 din CCM- sa fie incluse in salariul de baza al fiecărui salariat; in acest sens a fost negociat si inserat in CCM art. 168 al. 2, iar pentru anul 2004 art. 168 al.2 a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003.
Cu ocazia negocierilor colective din anul 2005 prevederile CCM au fost modificate și s-a menționat că noua reglementare să prevadă cu certitudine faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitata doar pentru 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori.
Prin decizia nr. 3793/18.06.2007 ( Anexa nr. 5) Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat in salariul de bază, atât pentru 2003, cât și pentru anii următori.
De asemenea, Comisia Paritara a adoptat la data de 31.08.2007 decizia nr. 5140/2007 prin care s-a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare ale CCM a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute la al. 1 al art. 168 sa fie incluse in salariul lunar de baza al salariaților, precum și că începând cu 2003, părțile au înțeles ca art. 168 al. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct.
S-a mai arătat că având în vedere dispozițiile art. 9,14,30 din Legea nr. 130/1996, cât și punctul de vedere exprimat de către reprezentanții celor două părți, rezultă că fiecăruia dintre salariați îi este opozabila atât reglementarea conținută de CCM cât și interpretarea oferita de către Comisia Paritara.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune in baza art. 283 al. 1 din Codul muncii, motivând că drepturile salariale cerute sunt pentru anii 2004, 2005, 2006. De asemenea, pârâta a făcut vorbire despre caracterul prematur al acțiunii de față având în vedere faptul că nu au avut loc negocieri în baza cărora să fi fost discutat cuantumul exact al sumelor.
Că, modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită întrucât se are în vedere nivelul salariului mediu brut la nivel de societate si nu salariul de bază mediu la nivelul societății așa cum stipulează art. 168 al. 1 din CCM.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a înlăturat apărarea pârâtei, apreciind că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură ( rezultate din contractele colective sau individuale de munca) sunt incidente prevederile art. 283 al.1 lit. c din Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de trei ani si nu aceleia invocată de către pârâtă și prevăzută la art. 283 al. 1 lit. e din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.1381 din 04.02.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Gorja respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
A admis acțiunea formulată de reclamant și obligat pârâta să-i plătească acestuia drepturile bănești reprezentând suplimentari salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paste pentru anul 2005, 2006, si 2007, precum și celor de C pentru anii 2004, 2005, si 2006 calculate la nivelul salariului de baza mediu pe societate si actualizate cu indicele de inflație de la data datorării la data plătii efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în primul rând faptul că este neîntemeiată excepția invocată de intimată privind prescripția dreptului la acțiune, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 al.1 lit. c din Codul muncii, potrivit cărora acțiunea este supusă prescripției extinctive de 3 ani și dispoz. art. 283 al.1 lit. e, reclamantul solicitând plata unor drepturi salariale și nefiind vorba de neexecutarea unei clauze stipulată în
De asemenea, s-a respins și cea de-a doua excepție invocată de intimată privind prematuritatea formulării acțiunii, întrucât lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și a modalității de acordare a primelor de P aște și de C nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin de a benefica de aceste suplimentări salariale.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-au avut în vedere prev. art. 168 al.1 din la nivelul SA pe anul 2004, dispoziții care arată că " cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA, iar cu minim 15 zile înainte, de fiecare eveniment pentru care se vor acorda suplimentările vor începe negocierile cu I în vederea stabilirii valorii concrete a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, dispoziții menținute și în pe anii 2004-2007, nu mai în cursul anului 2003 prevăzându-se că suplimentările salariale vor fi introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu.
În ceea ce privește adresa Comisiei Paritare / 18 iunie 2007 și Nota asupra precizării situației Primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA întocmite la data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și Federației Sindicale s-a reținut că nu pot fi luate în considerare, întrucât interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispoz, art. 31 din LG.130/1996, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
S-a concluzionat sub acest aspect că prevederile nu pot fi interpretate decât în sensul că numai în cursul anului 2003, drepturile salariale suplimentare reprezentând primele de paște și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar începând cu anul 2004, trebuiau plătite în mod separat, cu ocazia evenimentelor respective, lucru care nu s-a întâmplat.
În privința solicitării pârâtei de a se dispune administrarea în cauză a probei expertizei contabile care să stabilească cuantumul drepturilor salariale suplimentare cuvenite petenților, s-a considerat că este neutilă și nepertinentă, din înscrisurile depuse la dosar reținându-se elementele de calcul care să permită cuantificarea drepturilor solicitate, iar pe de altă parte dispoz. art. 168 al.1 din raportează aceste drepturi la salariul de bază mediu pe P: SA și nu la salariul brut pe unitate.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta criticând- ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune, cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit.c, din Codul muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004, 2005, 2006, 2007, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție de 6 luni.
Cu referire la fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007,m prin raportare la Legea 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Cu adresa nr. 29119/12.11.2007 s-a făcut dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de
Instanța de fond a fost lipsită de rol activ, deoarece în cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile pentru a lămuri aceste aspecte privind salarizarea recurentului în raport de suplimentările salariale solicitate.
În drept se invocă dispoz. art. 304 și art. 312.pr.civlă solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Se invocă necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică judiciară pentru dovedirea susținerilor din întâmpinare și a criticilor formulate în recurs, pentru a se verifica creșterea salariului mediu brut pe în anii 2004-2007 și natura drepturilor salariale.
Intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea a pus în vedere reprezentantului societății-recurente să depună la dosarul cauzei: ștatele de plată, pe perioada din litigiu privind pe intimat, copia carnetului de muncă, deciziile evidențiate în carnetul de muncă privind stabilirea salariului, balanță sau bilanțul contabil din care să rezulte sumele plătite salariaților cu titlu de salariu și cu titlu de prime.
Recurenta a depus în susținerea recursului sentința civilă nr. 1697/03.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr- rămasă definitivă și irevocabilă punct de vedere al expertului contabil, copie raport expertiză contabilă judiciară în dosar nr- efectuată de expert contabil, copie expertiză bilă judiciară în dosarul - aflat pe rolul Tribunalului Brăila efectuată de expert contabil, sentința civilă nr. 548/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-, copie expertiză extrajudiciară efectuată de expert.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin CCM, la art. 168 s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă din modalitatea de redactare a acestui articol din CCM că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salariară.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art.- 283 din Codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, normă cuprinsă în art. 166 al. 1 din Codul muncii.
CCM pe unitate pentru anul 2004 - 2007 stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
2 al art. 168 fost însă modificat în formă " în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat".
Se apreciază că, urmare a acestor modificări ale alin. 2 ale art. 168 din CCM, societatea - recurentă nu a mai acordat intimatului, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al Art. 168 din CCM.
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. art. 1 al. 1 din Legea 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau Organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin Sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile dem uncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Legea 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel deu nitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Legea 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul deb ază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul deb ază mediu pe SNP au fost achitate salariaților
Nu poate fi primită nici critica neefectuării unei expertize judiciare contabile pentru a se putea face dovada plății suplimentărilor salariale, deoarece recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv ștate de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, așa cum instanța de recurs a dispus prin încheiere, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Recurenta nu a făcut dovada că aceste drepturi suplimentare au fost incluse în salarii, deoarece analizându-se cartea de muncă se constată că recurenta a efectuat anumite stabiliri de drepturi salariale conform adreselor primite de la SC SA, iar creșterea salarială nu este la nivelul unui salariu mediu pe care, repartizat pe cele 12 luni ale anului să constituie majorarea cu suplimentările de Paște și C, așa cum susține recurenta.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al.2 pr.civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de declarat de pârâta SC SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr. 1381/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
04.97.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
;
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Daniela Vijloi, Mihaela Mitrancă
