Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5479/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5479
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DR TR S, împotriva sentinței civile nr. 797 din data 08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " " și intimata reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 cod procedură civilă.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 797 din data 08.05.2009 pronunțată în dosarul nr- a admis în parte acțiunea și precizarea de acțiune formulată de reclamanta, cu domiciliul ales în Tr.S, nr.1A, jud. împotriva pârâților Școala cu cls.I-VIII " " cu sediul în Tr. S, jud. M și Consiliul Local Tr.
A respins acțiunea față de pârâta Consiliul Județean
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 6.406 lei reprezentând diferențe drepturi bănești nete și actualizate, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective.
A fost respins petitul privind acordarea primelor de vacanță.
A fost obligată pârâta Școala Generală nr.2 Tr.S, să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de cadru didactic la Școala cu clasele I-VIII, funcția de profesor titular, gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de 33 ani și 3 luni.
În ceea ce privește Consiliul Local D Tr. S, acesta este entitatea căreia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare pârâtul Consiliul Local nu are atribuții în domeniul calculului salariilor, însă este cel care aprobă alocarea de fonduri și repartizează fondurile pe unități de învățământ, prin hotărâre conf. art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată, astfel că acesta poate sta în judecată în calitate de pârât.
Referitor la pârâtul Consiliul Județean M instanța a respins acțiunea față de acesta, întrucât, pe de o parte, nu se află în raporturi directe cu reclamanta și nici cu unitățile de învățământ, iar pe de altă parte, nu are competență în direcționarea fondurilor necesare, către unitățile de învățământ, pentru plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantei.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Reclamanta, în calitate de profesor titular la Școala cu clasele I-VIII, în perioada decembrie 2005 - ianuarie 2009, beneficiat de următoarele drepturi, așa cum reiese din conținutul expertizei contabile: salariul funcției didactice, spor de vechime, premiere lunară, premiere anuală, indemnizație de dirigenție, gradație de merit, plata cu ora, aceste sporuri nefiindu-i calculate conform prevederilor legale mai sus enunțate, astfel că expertiza a procedat la recalcularea acestor diferențe salariale, diferențe rezultate în urma aplicării corecte a sporurilor, respectiv calcularea în scară, rezultând un nou salariu de bază al funcției didactice.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor.
Art.45 alin.1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
In speța dedusă judecății, reclamanta are calitatea de profesor, și beneficiază de reducerea normei didactice, pentru orele suplimentare prestate calculul făcându-se în sistemul plata cu ora, folosindu-se tariful orar de bază de 1/64 pentru norma didactică de 18 ore pe săptămână.
Astfel, salariul de bază stabilit fiind mic, au fost diminuate și drepturile privind aplicarea sporului de vechime, a cotei de 2%, drept ce se acordă procentual la salariul de bază, a celui de al 13-lea salariu, precum și a indemnizației de concediu de odihnă.
Din cuprinsul raportului de expertiză se reține că pârâta nu i-a acordat reclamantei integral concediu de odihnă și nici nu l-a plătit, respectiv un număr de 6 zile în anul școlar 2006/2007 și 8 zile în anul școlar 2007/2008, astfel că s-a procedat la calcularea acestor drepturi.
Referitor la petitul privind acordarea sporului suplimentar de 1/25 prevăzut de art.50 alin.2 din Legea 128/1997, instanța îl constată întemeiat pentru perioada 01.01.2007-31.12.2007, pentru următoarele considerente:
Prin art.50 alin.1 din Legea 128/1997, s-au instituit, pe lângă tranșele de vechime deja existente, încă 3 tranșe suplimentare, ce se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Aceste 3 tranșe de vechime influențează modalitatea de acordare a drepturilor salariale cuvenite cadrului didactic, întrucât coeficientul de multiplicare aplicat la stabilirea salariului, crește, potrivit anexei 2 la Legea 128/1997, în funcție de vechimea în învățământ a solicitantului.
Acest coeficient este stabilit prin lege și constituie baza de calcul pentru stabilirea drepturilor salariale cuvenite cadrului didactic.
Pe lângă acest coeficient mărit, acordat prin art.50 alin.1 și stabilit prin anexa 2 la Legea 128/1997, art.50 alin.2 arată că, la determinarea coeficientului de ierarhizare, și nu a coeficientului de multiplicare prevăzut de anexă, pentru fiecare din tranșele de vechime suplimentare instituite de alin.1, se acordă o creștere de 1/25 față de coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Astfel, pentru cadrele didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ se acordă un plus de 1/25 din coeficientul de ierarhizare de care a beneficiat anterior, acest plus urmând a se adăuga la coeficientul de ierarhizare cuvenit pentru tranșa de vechime superioară.
Așadar, această creștere de 1/25 prevăzută de art.50 alin.2 se acordă suplimentar pentru determinarea bazei drepturilor salariale cuvenite, calculate așa cum s-a dezvoltat anterior, bază de care cadrul didactic beneficiază până la trecerea la o treaptă superioară de vechime, modificată doar de eventualele creșteri ale valorii de multiplicare.
Deci, legiuitorul a instituit prin acest alineat, o creștere suplimentară a drepturilor salariale.
Reclamanta, în perioada decembrie 2005 - ianuarie 2009, se încadra în tranșa de vechime în învățământ de 30-35 de ani, drept urmare este îndreptățită a beneficia de prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, pârâta nu a acordat și plătit acest spor decât pentru o perioadă de 4 luni, astfel că expertiza a procedat la recalcularea acestui drept.
Referitor la petitul privind acordarea primei de vacanță pentru anii 2001-2007, instanța l-a constatat neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
Salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 stabilindu-se modalitatea de acordare, componentele salariului personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic și nedidactic, drepturi ce se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Prin urmare față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din CCM cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens sunt elocvente dispozițiile alin. 2 al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin CCM încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Deci legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Mai mult prin, OUG nr. 146/2007, act normativ invocat de reclamantă, a fost prevăzută aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar, drepturi prevăzute în acte normative de salarizare ce au fost suspendate prin legi bugetare anuale succesive, fiind totodată enumerată categoria de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență, personalul didactic neregăsindu-se în această enumerare.
De asemenea trebuie menționat că prima de vacanță, care este prevăzută în CCM la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003-2004, nu este cuantificată tocmai pentru că este condiționată de existența veniturilor proprii.
Față de cele arătate mai sus, în raport de conținutul expertizei contabile, instanța a constatat că reclamanta, în perioada decembrie 2005 - ianuarie 2009, fost prejudiciată cu suma de 6.406 lei, reprezentând drepturi salariale nete, actualizate, astfel că în speță sunt incidente prevederile art.269 alin.1 Codul Muncii, motiv pentru care pârâții Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local Dr. Tr. S, vor fi obligați să-i achite reclamantei suma de mai sus cu care aceasta fost prejudiciată; pentru a se repara integral prejudiciul cauzat reclamantei, suma de 6.406 lei va fi actualizată la data plății efective.
De asemenea a fost obligată pârâta Școala cu clasele I-VIII să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta CONSILIUL LOCAL al Municipiului Dr Tr S, arătând că în mod greșit instanța de fond a admis excepția invocată de M privind lipsa calității procesuale pasive a acestuia, în condițiile în care la încheierea contractului de muncă, directorul unității de învătământ semnează contractul în baza unei decizii de delegare de competență emisă de Inspectoratul Școlar General. A mai arătat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât nu are nici o atribuție privind salarizarea personalului din învățământ și că în mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care nu are nici o culpă pentru neacordarea drepturilor salariale în discuție.
Recursul este fondat, însă numai în ceea ce privește ultimul motiv de recurs.
În ceea ce privește primul motiv de recurs formulat, se constată că acesta este neîntemeiat, Inspectoratul Școlar M neavând calitatea de parte în dosar și față de acesta nefiind așadar admisă vreo excepție a lipsei calității procesuale pasive, recurenta fiind în eroare sub acest aspect.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a recurentei, se constată că potrivit art. 167 alin. 5 din Legea nr. 84/1995 republ. fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic din unitățile de învățământ sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. Așadar, pârâtul Consiliul Local nu are atribuții în domeniul calculului salariilor, însă este cel care aprobă alocarea de fonduri și repartizează fondurile pe unități de învățământ, prin hotărâre, potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată, astfel că acesta poate sta în judecată în calitate de pârât, excepția invocată prin motivele de recurs fiind neîntemeiată.
Se constată însă ca fiind fondat ultimul motiv de recurs formulat, privind greșita obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, în condițiile în care aceasta nu are atribuții de calcul al salariilor cadrelor didactice și prin urmare nu are nici o culpă în neacordarea drepturilor salariale în discuție.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312. pr. civ. va fi admis recursul și va fi modificată în parte sentința, în sensul că se va înlătura obligația recurentei de plată a cheltuielilor de judecată.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DR TR S, împotriva sentinței civile nr. 797 din data 08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " " și intimata reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința, în sensul că înlătură obligația de plată a cheltuielilor de judecată de către recurent.
Menține restul dispozițiilor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red. Jud. -
Tehnored. 2 ex./ 29 Octombrie 2009
Jud. Fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Corneliu Maria, Sorina Lucia
