Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5584/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 5584
Ședința publică de la 30 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta - SA GRUP SA B împotriva sentinței civile nr. 142/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal și depunerea întâmpinării din partea intimatului.
S-a arătat că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 142/.24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, și pârâta - SA.
A fost obligată obligată pârâta să plătească reclamantei suma netă, actualizată, în cuantum de 3.827 lei, reprezentând suplimentări de drepturi salariale pe perioada 2004-2007, sumă ce va fi neactualizată la data plății efective.
A fost obligată pârâta la 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta este angajata societății pârâte - SA B, îndeplinind funcția de funcționar cadrul Sucursalei
Pentru munca prestată reclamanta a beneficiat de un salariu conform contractului individual de muncă. Pe lângă aceste drepturi salariale, s-a prevăzut în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă că, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societatea, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ulterior, prin contracte colective de muncă, negociate și aplicabile la nivel de SNP SA, pe anii 2004, 2005,2006 și 2007 s-au menținut drepturile prevăzute la art.168, însă acestea nu au mai fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În speță, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit dispozițiilor art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în sensul că nu a achitat reclamantei suplimentările salariale de C și de Paști, pentru anii 2004 - 2007.
Expertiza întocmită în cauză a constatat că din verificarea statelor de plată existente la sediul pârâtei, începând cu anul 2004, suplimentele salariale nu au fost incluse în salariul lunar de bază.
Ca atare, reclamanta este îndreptățită la plata suplimentelor salariale începând cu anul 2004, iar conform raportului de expertiză întocmit de expert contabil suma netă cuvenită acestuia este în cuantum de 4.265 lei, iar actualizată cu indicele de inflație în sumă de 4.691 lei.
Suplimentarea salarială de care beneficiază salariații pârâtei este în cuantum de un salariu de bază mediu pe și nu în raport de salariul mediu brut, așa cum a solicitat reclamanta.
Este irelevantă împrejurarea că la nivelul societății s-a purtat corespondență între sucursalele județene în sensul că suplimentările salariale să fie calculate în raport de salariul mediu brut, atâta vreme cât există o prevedere expresă cuprinsă în art.168 CCM în sensul că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de câte un salariu de bază mediu, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtă în sensul că cererea este formulată peste termenul de 6 luni, prevăzut de art.283 lit. e)din Codul Muncii, instanța constată că este neîntemeiată.
Acțiunea reclamantului are ca obiect plata unor despăgubiri cu titlu de suplimentări salariale pentru sărbătorilor de Paști și C, solicitate în temeiul art.269(1) Codul Muncii, situație în care acestea pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, conform art.283(1) lit. c) din Codul Muncii.
Referitor la excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța constată că este neîntemeiată.
Drepturile bănești solicitate de reclamantă reprezintă suplimentări salariale prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă de care beneficiază salariații cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, care reglementează și faptul că, în termen de minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii acestor suplimentări.
Pârâta nu a făcut dovada că începând cu anul 2004 s-a negociat o altă modalitate de aplicare a dispozițiilor art.168(1) din Contractul Colectiv de Muncă.
Pe de altă parte, se reține și faptul că, în situația în care ar fi avut loc negocierile în ceea ce privește aplicarea art.168 alin. 1)din Contractul Colectiv de Muncă, acest demers ar fi vizat doar chestiuni formale și nicidecum drepturile de natură salarială solicitate de reclamant.
Față de considerentele expuse, se constată că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată, în parte și va fi admisă ca atare, în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.691 lei netă și actualizată, reprezentând suplimentări de drepturi salariale.
În temeiul dispozițiilor art.247 Cod proc.civ. pârâta va fi obligată și la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată ( 300 lei onorariu expert și 300 lei onorariu avocat).
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâta, criticând- ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit. c, din Codul Muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004,2005,2006, 2007, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție d de 6 luni.
Cu referire la fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007,m prin raportare la Legea nr. 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Cu adresa nr. 29119/12.11.2007 s-a făcut dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Recurenta mai susține că instanța de fond s-a limitat la a confirma concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
În drept se invocă dispoz. art. 304 și art. 312.pr.civilă solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Se invocă necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică judiciară pentru dovedirea susținerilor din întâmpinare și a criticilor formulate în recurs, pentru a se verifica creșterea salariului mediu brut pe în anii 2004-2007 și natura drepturilor salariale.
Recursul formulat de recurenta - SA- GRUP este nefondat.
Potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu un salariu de bază mediu brut pe SA.
Din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul Muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul Muncii.
Potrivit art. 166 din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul Muncii, este nefondată critica recurentei cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Cu privire la criticile legate de soluționarea fondului cauzei, Curtea constată:
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,
Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale CCM la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul Muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul Muncii.
În cauză, s-a efectuat expertiză specialitatea contabilitate, expertul concluzionând că suplimentele salariale prevăzute la art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă nu au fost acordate în perioada 2004-2007, nefiind incluse în salariile de bază și nici acordate separat.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul Muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul Muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al.2 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta - SA - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr. 142/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/10.07.2008
/ și
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Lucian Bunea, Manuela Preda
