Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 58/R-CM
Ședința publică din 20 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI împotriva sentinței civile nr.852/CM din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât, intimații-reclamanți și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de tardivitate a formulării recursului.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 25.02.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantele, reprezentate de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", au chemat în judecată pe pârâții Comuna Vedea, prin primar, Grupul Școlar, Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Educației Cercetării și T, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Consiliul Județean A, în calitate de ordonatori de credite pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții Grupul Școlar Vedea, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu două ore suplimentar și să fie obligați toți pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu două ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 10.11.2003, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății;
Reclamantele au mai solicitat să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
Motivând acțiunea, reclamantele arată că sunt încadrate în funcție didactică la Grupul Școlar Vedea.
Potrivit art.45 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Precizează reclamantele că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
A fost invocată în acest sens practica Curții de APEL PITEȘTI, ca instanță de recurs, prin care au fost recunoscute drepturile membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatului Învățământ V solicitate în cursul anului 2007 pentru perioada octombrie 2001 - la zi.
Acțiunea este întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, art.16 și art.17 din Decretul nr.167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, nr.OUG17/2006.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației, Cercetării și Taa rătat că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale niciunui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin nr.HG2192/2004 prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de dispozițiile art.166 Codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, se arată de către minister că acordul invocat de reclamante, aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T sunt de respingere a acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.43 lit.a și b din Legea nr.128/1997, învățătorii, educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post, și nu pe norma didactică care să poată fi redusă cu două ore.
Prin urmare, nu este posibil și legal să se reducă postul.
Mai mult, postul educatorilor, învățătorilor, institutorilor este format din ore diferite spre deosebire de norma didactică a profesorilor care cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diploma de absolvire sau de licență.
Activitatea celor dintâi implică efectuarea de ore diferite de citire, matematică, științele naturii, posturile fiind normate câte unul pentru fiecare grupă de copii, respectiv clase de elevi.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționare
În raport de aceste dispoziții pârâtul a susținut că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 - art.19-35.
Aceeași excepție a fost invocată și de pârâții Consiliul Județean A și Comuna Vedea, prin primar.
Potrivit Legii nr.215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean A nu are în atribuții finanțarea unităților de învățământ subordonate Inspectoratului Școlar sau altor școli care nu au raporturi juridice de subordonare, ci doar atribuții în domeniul educației pentru serviciile publice din subordine.
Consiliul Județean are doar rol consultativ în ceea ce privește cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată se face prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene după consultarea acestei instituții, în conformitate cu dispozițiile din Legea bugetului de stat pe anul 2008.
Prin sentința civilă nr.852/CM/26.09.2008, Tribunalul Argeșaa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean A, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință, a respins acțiunea față de acești pârâți. A respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și A respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtul Grupul Școlar Gh. Vedea să plătească reclamantelor diferențele de drepturi salariale, reprezentând plata cu ora a două ore efectuate suplimentar săptămânal în perioada octombrie 2001 - 10.11.2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârât la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
A obligat pe pârâta Comuna Vedea să vireze acelorași pârâți fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin acțiune.
A respins cererea privind reducerea normei didactice și a obligat pe pârâtul Grupul Școlar Gh. Vedea la 680 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a nalizat cu prioritate excepțiile invocate potrivit art.137 Cod procedură civilă.
A reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamantelor și nu este nici ordonator de credite, prin urmare nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, consiliul județean nu are calitate procesuală pasivă, întrucât, în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
În art.20 alin.1 din același act normativ se menționează "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
În raport de aceste dispoziții unitatea administrativ-teritorială care ar fi putut sta în judecată este Județul A, prin Președintele Consiliului Județean.
Județul A nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea consiliului județean.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și Taf ost privită ca neîntemeiată, avându-se în vedere faptul că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice cu două ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz, sunt ordonatori secundari de credite, urmează ca hotărârea să fie opozabilă și acestor persoane.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă în baza dispozițiilor art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, privitor la prescripția extinctivă, recunoașterea dreptului pretins rezultând din Acordul încheiat la 28.11.2005 de Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Pe fond, examinând înscrisurile depuse la dosar instanța a reținut în fapt următoarele:
Reclamantele au calitatea de personal didactic, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore, ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
A se vedea în acest sens art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamantelor, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, nu înseamnă reducerea activității de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T, criticând-o pentru nelegalitate în sensul că în mod greșit au fost respinse excepțiile invocate de această parte în cauză.
Legat de excepția lipsei calității procesuale pasive, se arată că ministerul nu are calitatea de angajator față de reclamanți, nici pe aceea de ordonator de credite deoarece potrivit art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, din anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Aceasta înseamnă, în opinia recurentului-pârât, că nu poate fi obligat la plata diferențelor salariale față de cadrele didactice.
La soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune nu s-a ținut seama de faptul că dreptul pretins de reclamanți este distinct de cel reglementat de nr.OUG17/2006 și de nr.3351/2006.
Litigiile anterioare nu se refereau la reducerea normei didactice, ci la sporurile care intră în salariile de bază și formează baza de calcul pentru alte drepturi salariale.
De altfel, instanța nu a motivat soluția adoptată, nici nu a îndepărtat în vreun fel susținerile părții privitoare la prescripție.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 și art.3041Cod procedură civilă.
Intimații-reclamanți au formulat prin întâmpinare următoarele apărări:
În justificarea calității procesuale pasive a Ministerului Educației Cercetării și T vin atribuțiile acestuia în conducerea sistemului național de educație, învățământ și cercetare, care constau în emiterea de ordine, instrucțiuni și metodologii de punere în practică a legilor speciale de salarizare.
Chiar dacă finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, aceasta se face în baza actelor de mai sus emise de recurentul-pârât.
Drepturile solicitate pentru perioada 2001 - 2003 nu sunt prescrise, existând în cauză un act întrerupător de prescripție, respectiv Acordul încheiat între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările rezultate din calcularea greșită a salariilor personalului didactic.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 pr.civ. exercitarea recursului înăuntrul termenului prevăzut de lege, instanța constată următoarele:
În materia confilctelor de drepturi, Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, modificată a stabilit prin dispozițiile art. 80 un termen de recurs de 10 zile, mai scurt decât cel de drept comun.
Acest termen curge de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În cauză, hotărârea a fost comunicată recurentului-pârât Ministerul Educației, Cercetării și T la data de 21.11.2008, dovada de comunicare de la fila 134 din dosar fiind semnată de persoana însărcinată cu primirea corespondenței.
Cererea de recurs a fost depusă la instanță în ziua de 3.12.2008 fără a fi însoțită de plicul poștei.
Până la această dată, termenul de recurs de 10 zile, prevăzut de norme imperative a fost depășit, ceea ce atrage decăderea părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.
Pentru aceste considerente, în baza art. 103 alin. (1) pr.civ. recursul va fi respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, împotriva sentinței civile nr.852/CM din 26 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantele, reprezentate de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" și pârâții COMUNA, prin primar, GRUPUL ȘCOLAR, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și CONSILIUL JUDEȚEAN
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./23.01.2009
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
