Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5897/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (număr în format vechi 3597/2009 )
DECIZIA CIVILĂ NR. 5897/R/
Ședința publică de la 23 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol,soluționarea cauzei civile, privind recursul formulat de recurenta Agenția Domeniilor Statului, împotriva sentinței civile nr.1429 din data de 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.35632/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și intimatul chemat în garanție, având ca obiect -drepturi bănești-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI,prin consilier juridic în baza delegației nr.18150 din data de 10 septembrie 2009,intimatul MINISTERUL AGRICULTURII,PĂDURILOR și DEZVOLTĂRII RURALE,prin consilier juridic, în baza delegație nr.- din 22 octombrie 2009, lipsă fiind intimatul și intimat chemat în garanție.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul Ministerul Agriculturii,Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin consilier,solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea comunicării motivelor de recurs.
Recurentul, precizează că nu se opune amânării cauzei în vederea comunicării motivelor de recurs către intimat.
Curtea, deliberând,cu privire la cererea formulată de intimatul Ministerul Agriculturii,Pădurilor și Dezvoltării Rurale, urmează să o respingă ca fiind neîntemeiată,având în vedere că din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 32 dosar pentru termenul din data de 03 iulie 2009 rezultă că acestei părți, i-au fost comunicate motive de recurs, iar din cererea de recurs, rezultă că au fost depuse suficiente exemplare pentru comunicare, la dosar nefiind exemplare în plus.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta Agenția Domeniilor Statului, solicită,în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Considerentele reținute de instanța de fond, la pronunțarea hotărârii sunt netemeinice,având în vedere următoarele considerente:
Recurenta nu poate fi obligată la plata salariilor compensatorii la care au dreptul foștii salariați ai Companiei Naționale de Administrare a Fondului, întrucât, este terță parte față de contractul colectiv de muncă, încheiat între intimatul și fosta conducere a societății, contact înregistrat sub numărul 5140 din 30.08.2006 la Direcția de Muncă,Solidaritate Socială și Familie a Muncipiului B:G nr 23/2008 nu conține și nici o prevedere care să reglementeze situația angajaților din companie, în sensul substituirii recurentei în contractul colectiv de muncă sau preluarea contractelor individuale, ceea ce semnifică că,plata sumelor compensatorii nu se poate face de către recurentă. Având în vedere prevederile legale,recurenta, nu poate fi obligată la plata salariilor compensatorii foștilor angajați ai P, întrucât prin preluarea patrimoniului, nu a preluat și contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul P și implicit nu a preluat nici obligația de plată a salariilor compensatorii către foștii salariați ai. Titularul obligației de plată a sumelor solicitate, cu titlu de salarii compensatorii nu poate fi decât,în mod exclusiv, angajatorul care s-a obligat în acest sens, respectiv Compania Națională de Administrare a Fondului.
Referitor la respingerea acțiunii față de Ministerul Agriculturii,Pădurilor și Dezvoltării Rurale,cu admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive,apreciază greșită soluția dată de instanța de fond, atât timp cât această instituție are calitatea de ordonator principal de credite și deține atributul de aprobare a bugetului de venituri și cheltuieli al recurentei Agenția Domeniilor Statului.
Instanța de fond a considerat că cererea de chemare în garanție formulată în cadrul litigiului este neîntemeiată, însă precizează că recurenta a solicitat chemarea în garanție a numitului, întrucât, din vina sa, în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație și Director General al Companiei Naționale pentru Administrarea Fondului, foștii salariați nu au putut beneficia de plata salariilor compensatorii stabilite.
Intimatul Ministerul Agriculturii,Pădurilor și Dezvoltării Rurale,prin consilier juridic,pune concluzii de respingere a recursului declarat, ca fiind nefundat,solicitând a se avea în vedere practica judiciară în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Decizia nr.3522/2009.
Curtea, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1429 din data de 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.35632/3/LM/2008, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Agenția Domeniilor Statului și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a fost obligată pârâta Agenția Domeniilor Statului la plata către reclamant a diferențelor de plăți compensatorii în procent de 42% din cele 12 salarii de bază brute, prevăzute de art.54 din Contractul colectiv de muncă actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății, a fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și cererea de chemare în garanție ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, eclamantul a fost angajat cu contractul individual de muncă nr.298/30.11.2005, la Compania Națională de Administrare a Fondului, până la data de 10.04.2008, conform deciziei nr.138/09.04.2008, în temeiul art.65 Codul muncii și art.70 din OUG nr.23/2008.
Prin abrogarea Legii nr.192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul și acvacultura, republicată cu modificările și completările ulterioare, de înființare și organizare a Companiei Naționale de Administrare a Fondului, în baza dispozițiilor art.70 din OUG nr.23/2008, aceasta instituție și-a încetat activitatea, urmarea fiind disponibilizarea salariaților potrivit art.65 Codul muncii, contractele individuale de muncă încetând, urmare desființării locurilor de muncă.
Concedierea reclamantului are drept consecință plata salariilor compensatorii, fiind o concediere care nu ține de persoana salariatului, astfel că în temeiul prevederilor art.54 din Contractul colectiv de muncă aplicabil la data de 10 martie 2008, fiecare disponibilizat are dreptul la 12 salarii compensatorii stabilite la salariul de bază brut la care se adaugă indemnizația de conducere acolo unde este cazul, cu condiția ca salariatul să aibă o vechime de cel puțin 12 luni în cadrul Companiei.
Din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că reclamantul se încadrează în situația reglementată de Contractul colectiv de muncă, astfel încât angajatorul era obligat să plătească salariile compensatorii stabilite de comun acord.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâta Agenția Domeniilor Statului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.299, și urm. și art.3041civ Cod Penal, recurenta Agenția Domeniilor Statului a arătat, în principal, următoarele aspecte:
Agenția Domeniilor Statului este terță parte față de contractul colectiv de muncă, încheiat între reclamant și fosta conducere a instituției, contract înregistrat sub numărul 5.140/30.08.2006 la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Municipiului B; iar OUG nr.23/2008 nu conține nici o prevedere care să reglementeze situația angajaților din companie, în sensul substituirii recurentei în contractul colectiv de muncă sau a preluării contractelor individuale, ceea ce semnifică că, plata sumelor compensatorii nu se poate face de către Agenția Domeniilor Statului.
Mai mult, conform art.69, alin.1 din OUG nr.23/2008, Agenția Domeniilor Statului se Companiei Naționale de Administrare a Fondului în ceea ce privește drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte și va încheia acte adiționale în acest sens, iar conform art.69 alin.3 din OUG nr.23/2008 în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului preia patrimoniul Companiei Naționale de Administrare a Fondului, arhivele și documentația aferente acestuia, pe baza situației financiare întocmite la data preluării. Patrimoniul se preia pe bază de protocol, modificându-se corespunzător bugetul de venituri și cheltuieli aferent.
Având în vedere prevederile legale de mai sus, rezultă în mod evident că, ADS nu poate fi obligată la plata salariilor compensatorii foștilor angajați ai întrucât, subscrisa prin preluarea patrimoniului nu a preluat și contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul și implicit nu a preluat nici obligația de plată a salariilor compensatorii către foștii salariați ai. Contractele preluate de recurentă de la Compania Națională de Administrare a Fondului sunt cele ce privesc exploatarea și administrarea amenajărilor piscicole, de către diverși agenți contractanți, a căror mod de îndeplinire a obligațiilor asumate vor fi urmărite în continuare de către Agenția Domeniilor Statului, prin încheierea în acest sens de acte adiționale.
Recurenta a preluat drepturile și obligațiile Companiei Naționale de Administrare a Fondului stipulate în contractele de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte, ce privesc amenajările piscicole și nicidecum drepturile și obligațiile companiei inserate în contractele individuale sau colective de muncă. Dispozițiile art.69, alin.1 din OUG nr.23/2008 trebuie interpretate în sensul de mai sus, iar orice extindere a sferei de aplicare a acestor norme legale și cu privire la contractele de muncă, fie individuale sau colective, este netemeinică și nelegală.
Aprecierile instanței de fond, conform cărora Agenția Domeniilor Statului trebuie să achite salariile compensatorii către reclamanți, deoarece a preluat prin Protocol, patrimoniul, și odată cu acesta, drepturile și obligațiile Companiei Naționale de Administrare a Fondului, sunt. greșite, întrucât consecința preluării patrimoniului de către ADS nu ar trebui să fie cea arătată de tribunal, ci derularea în continuare a contractelor individuale sau colective de muncă, prin substituirea subscrisei în locul fostei. Or, în această situație, foștii salariați ai nu sunt îndreptățiți să solicite plata salariilor compensatorii, ci, eventual, anularea deciziilor de disponibilizare și continuarea de către ADS a raporturilor de muncă.
Sentința instanței de fond a mai fost criticată și datorită interpretării prevederilor art.69, alin 3 din OUG nr. 23/2008 deoarece din economia textului invocate este evidentă folosirea termenului de patrimoniu în înțelesul său strict economic.
Sentința instanței de fond a mai fost criticată și sub aspectul respingerii acțiunii față de Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, deoarece acesta are calitatea de ordonator principal de credite și aprobă bugetul de venituri și cheltuieli al recurentei precum și sub aspectul respingerii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă a cererii de chem,are în garanție formulată de ADS în contradictoriu cu, cerere prin care se solicitase obligarea celui chemat în garanție, care a exercitat funcția de Președinte al Consiliului de Administrație și Director General al Companiei Naționale pentru Administrarea Fondului să restituie sumele ce trebuie achitate de recurentă, în cazul în care se va admite cererea de desdăunare a reclamantului.
Așa cum s-a arătat și la instanța de fond, chematul în garanție a asigurat, în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație și Director General, conducerea executivă a Companiei Naționale pentru Administrarea Fondului, pe perioada cuprinsă între data semnării Contractul colectiv de muncă, înregistrat sub nr.5.140/30.08.2006 la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Municipiului B și data desființării instituției, conform OUG nr.23/2008. Potrivit art.54 din contract, conducerea și-a asumat obligația plății a unui număr de 12 salarii compensatorii, stabilite la salariul de bază brut, la care se adaugă indemnizația de conducere, acolo unde este cazul, către salariații cu o vechime de cel puțin 12 luni, în cadrul, disponibilizați ca urmare a încetării activității prin desființarea (dizolvarea), lichidarea judiciară, falimentul, reorganizarea, restructurarea etc. instituției.
nexistența fondurilor necesare pentru îndeplinirea obligației prevăzute de art. 54 din contractul colectiv de muncă se datorează culpei celui care a exercitat conducerea executivă a, întrucât acesta trebuia să asigure permanent un fond de salarii, care să ofere protecția socială a salariaților, în caz de desființare a locurilor de muncă. Agenția Domeniilor Statului nu are nici o culpă că foștii salariați ai companiei se găsesc în imposibilitatea de a-și primi drepturile bănești, datorat faptului că, persoana care trebuia să se asigure că sunt fondurile necesare (chematul în garanție ), nu a efectuat toate demersurile în acest sens.
Prin întâmpinarea formulată intimatul a solicitat respingerea recursului formulat de recurent, ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat pentru considerentele următoare:
În mod corect instanța fondului, făcând aplicarea dispozițiilor art.69 alin.1 și 3 ale OUG nr.23/2008, a apreciat că recurenta-pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză, în raport de calitatea acesteia de succesor cu titlu universal al fostului angajator al intimatului-reclamant.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.69 alin.1 și 3 ale OUG nr.23/2008, recurenta-pârâtă a preluat patrimoniul fostului angajator și arhiva acestuia și s-a subrogat în drepturile și obligațiile Companiei Naționale de Administrare a Fondului, ce rezulta din contractele încheiate de acesta din urmă cu persoanele ce aveau în administrare și exploatare amenajările piscicole, însă patrimoniul persoanei juridice este alcătuit din pasiv și activ, respectiv din totalitatea drepturilor și obligațiilor fostei, printre obligațiile patrimoniale ale acesteia aflându-se și cele ale fostului angajator față de foști săi salariați izvorâte din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității și din Contractul colectiv de muncă la nivel național astfel încât nu pot fi primite susținerile privind inexistența unei prevederi ale OUG nr.23/2008, care să reglementeze expres situația angajaților și nici susținerile referitoare la inopozabilitatea Contractului colectiv de muncă al recurentei-pârâte, astfel încât corect a reținut prima instanță calitatea procesuală pasivă a recurenta-pârâtă Agenția Domeniilor Statului.
Nefondate sunt și susținerile recurentei-pârâte potrivit cărora consecința preluării patrimoniului fostei de către recurenta-pârâtă Agenția Domeniilor Statului ar fi continuarea executării Contractelor individuale de muncă și ale Contractelor colective de muncă încheiate cu foștii salariați ai companiei ce ar fi îndreptățiți doar să solicite constatarea nulității deciziilor de disponibilizare, câtă vreme potrivit dispozițiilor art.69, art.70 și art.71 ale OUG nr.23/2008, interpretate gramatical și logic, la data intrării în vigoare a acestui act normativ se abrogau dispozițiile Legii nr.192/2001, ce reglementau organizarea și funcționarea, această din urmă instituție fiind prin urmare desființată la data de 13.03.2008, cu consecința desființării locurilor de muncă a foștilor salariați în conformitate cu dispozițiile art.65 din Codul muncii.
Vor fi respinse și criticile recurentei-pârâte Agenția Domeniilor Statului referitoare la nelegala respingere a cererii de chemare în garanție formulate de aceasta împotriva intimatului, reținând că, potrivit dispozițiilor art.60 și urm. pr.civ. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire; însă, în speță, se constată că acesta nu face parte dintre persoanele menționate de art.282 Codul muncii, drept părți ale unui conflict de muncă.
Va fi înlăturată și critica referitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale de către instanța de fond, aceasta stabilind în mod corect faptul că între reclamant și această instituție nu există raporturi de muncă, iar respectiva instituție nu este nici continuatorul Companiei de Administrare a Fondului care a avut calitate de angajator.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Agenția Domeniilor Statului, împotriva sentinței civile nr.1429 din data de 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.35632/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și intimatul chemat în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
04.11.2009
Jud. fond: Dalina;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
