Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 591/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 591/CM
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Jelena Zalman Mariana Bădulescu
- -
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți, -, -, OG, toți cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 605/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în nr. 1-3, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenții reclamanți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 86 din 11.02.2008, depusă la dosar ÎCCJ - fila 10, lipsind intimații pârâți.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurenților reclamanți depune la dosarul cauzei extras de pe portalul instanțelor, dintr-o cauză similară cu prezenta, prin care s-a recunoscut excepția calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice. Arată că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat în cauză, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că apărătorul recurenților a arătat că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat în cauză, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurenților reclamanți, având cuvântul arată că instanța de fond, fără a dispune citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a preocupat de aspectul privind discriminarea categoriilor de salariați ai Ministerului Justiției.
Instanța a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice trebuie să fie parte în dosar, având în vedere că acesta este ordonatorul de credite principal și aceasta este și opinia recurenților - reclamanți din cauza de față.
Apărătorul recurenților reclamanți precizează că Ministerul Justiției a formulat întâmpinare în cauză, prin care a arătat că prin modificarea legii a operat o echivalare a statutului de arhivar cu cel al grefierului de ședință. Diferențierea salarială nu este arbitrară ci are la bază criterii obiective privind pregătirea profesională diferită specializată, precum și atribuțiile concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar; complexitatea activității precum și pregătirea de către Școala națională de grefieri în stagii speciale au fost alte aspect invocate pentru a justifica salarizarea diferită.
Mai arată apărătorul recurenților reclamanți că selecția în materie de funcționari publici se face pe baza legii speciale, în baza unui concurs. Nu se poate spune că legea specială ar fi o derogare, dacă sunt asimilați arhivarii cu grefierii de ședință.
Avocat apreciază că nivelul de solicitare al unui grefier arhivar este același ca și cel al grefierului de ședință, cele două categorii având același statut. Ministerul Justiției asimilează pe acești funcționari, dar prin hotărâre aceștia au fost discriminați.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, ținându-se seama că drepturile au fost solicitate pe o perioadă limitată de timp, din anul 2007 până la momentul când va intra în vigoare o lege a salarizării.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamanții, OG, și au solicitat obligarea pârâților Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Constanța, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice să le plătească drepturile restante reprezentând diferența între coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor, grefierilor statisticieni și grefierilor documentariști cu studii medii și coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor arhivari și grefierilor registratori, începând cu luna ianuarie 2007 și să fie obligați pârâții să le achite aceste drepturi salariale până la prevederea lor în legea specială de salarizare și pentru aceste categorii de arhivari. Au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
Reclamanții au solicitat citarea în cauză și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, împotriva căruia nu au formulat însă nici un fel de pretenții.
În motivare au arătat următoarele: Legea nr. 567/2004 reglementează statutul personalului auxiliar între care și funcția de grefier arhivar, iar singura condiție necesară în plus pentru numirea unui grefier este aceea de a avea studii medii și de a avea cunoștințe de operare calculator sau dactilografiere, aspect care rezultă din coroborarea art.33 și art.36 cu art.38 din lege;; salarizarea diferențiată instituită de OG nr. 8/2007 constituie o discriminare prin prisma prevederilor Codului Muncii (art.6 al.2), ale OG nr. 137/2000, ale art.20 din Constituția României și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și raportat la atribuțiile de serviciu pe care le au, similare cu ceilalți grefieri și esențiale pentru activitatea celorlalți grefieri; discriminarea constă în aceea că salarizarea este diferită fără a exista un criteriu obiectiv și rațional deși munca acestei categorii de personal este mai solicitantă, fiind vorba de activități cu publicul. În continuare au fost prezentate atribuțiile de serviciu și s-au invocat prevederile OG nr. 137/2000.
De asemenea, reclamanții au depus practică judiciară în materie.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a arătat că acțiunea este nefondată. În acest sens s-a arătat că diferențierea salarială nu este arbitrară ci are la bază criterii obiective privind pregătirea profesională diferită, specializată, precum și atribuțiile concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar; complexitatea activității precum și pregătirea de către Școala națională de grefieri în stagii speciale au fost alte aspecte invocate pentru a justifica salarizarea diferită. De asemenea s-a arătat că nu poate fi vorba de un tratament discriminatoriu întrucât reclamanții nu se găsesc în situații comparabile cu ceilalți grefieri. A mai arătat că drepturile pretinse de reclamanți nu sunt prevăzute de lege situație în care instanța nu le poate acorda întrucât ar încălca principiul separației puterilor în stat și ar depăși limitele puterii judecătorești.
La rândul său, Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică întrucât nu are calitate în litigiu, atribuțiile sale fiind numai de administrare a bugetului de stat care este însă aprobat de Parlament, sens în care a reprodus textele legale incidente.
Prin sentința civilă nr. 605/16.05.2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a soluționa astfel instanța a avut în vedere următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar - grefier registrator și grefier arhivar.
Referitor la primul capăt de cerere:
Reclamanții sunt salarizați potrivit OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Potrivit art. 3(1) din acest act normativ, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
În Anexa 1 la acest act normativ se stabilesc coeficienții de multiplicare pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea (art.3 al.4).
Pentru funcția de grefier arhivar se stabilesc însă coeficienți de multiplicare diferiți față de cei stabiliți pentru grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști.
Or, în aceste condiții nu pot fi obligați pârâții să salarizeze pe reclamanți în alt mod și cu aplicarea altor coeficienți de multiplicare decât prevede actul normativ aplicabil, întrucât aceasta ar echivala cu crearea unei noi legi ceea ce nu este permis instanțelor de judecată.
Pe de altă parte, în raport de prevederile art.37 din Legea nr. 567/2004, câtă vreme încadrarea într-o anumită funcție, făcută prin Decizia nr. 71/14.02.2005 emisă de Președintele Curții de Apel Constanța nu este schimbată, nu se poate schimba coeficientul de multiplicare prin aplicarea căruia se determină indemnizația reclamanților.
Reclamanții invocă discriminarea de natură salarială în susținerea acțiunii, dar art. 27(1) din OG nr. 137/2000 prevede că persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Este adevărat că art. 27(1) din OG nr. 137/2000 prevede că persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri.
În acest sens este însă necesar a se constata existența unei situații discriminatorii.
Pentru ca o faptă să fie calificată drept discriminatorie trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții:
Mai întâi, trebuie să genereze un tratament diferențiat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, în cazul de față fiind vorba de o excludere a unei părți a personalului auxiliar de la acordarea unor drepturi bănești.
Apoi, trebuie să existe un criteriu de discriminare - în cazul de față este vorba de categoria profesională.
Tratamentul să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege - în cauză efectul constă în obținerea unei indemnizații de serviciu mai mică.
Tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere ale scopului să nu fie adecvate și necesare.
Toate aceste criterii trebuie aplicate în referire la situația reclamanților raportat la situația altor persoane aflate în situații analoage și comparabile.
Un tratament diferențiat devine discriminatoriu prin prisma condițiilor enunțate anterior numai dacă determină distincții între persoane aflate în situații analoage și comparabile, astfel încât unele dintre acestea sunt tratate diferit din cauza apartenenței la o categorie care constituie și motivul tratamentului diferențiat.
Trebuie avut în vedere că aceasta este o chestiune de fapt, în sensul că trebuie determinat de la caz la caz, în concret, dacă persoana care reclamă o discriminare se regăsește într-o situație analogă și comparabilă cu alte persoane la care se raportează și care beneficiază de un tratament diferențiat, favorabil.
Ca urmare, simpla includere tuturor categoriilor de personal din cadrul instanțelor în funcția de grefier, nu constituie un element care în sine să determine constatarea că toate sub categoriile de grefieri se regăsesc în aceeași situație sau în situații analoage și comparabile, fiind necesar a se verifica dacă activitatea desfășurată, conform atribuțiilor de serviciu, este una comparabilă.
Pe de altă parte însă, activitatea desfășurată fiind în strânsă legătură cu atribuțiile de serviciu, este posibil ca, în unele cazuri, din simpla analiză a atribuțiilor de serviciu stabilite de legi și regulamente să rezulte în mod neechivoc că persoana care reclamă o discriminare nu se putea afla într-o situație analogă cu persoanele la care se raportează, dispozițiile legale împiedicând-o să desfășoare activități similare cu persoanele la care se raportează. Existența acestei posibilități nu conduce însă deîndată la concluzia că aceste activități sunt desfășurate în fapt, fiind necesar a se analiza fișa postului ocupat.
Din această perspectivă este relevantă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în legătură cu art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, Curtea a stabilit că diferența de tratament devine discriminatorie în sensul acestui articol din Convenție, când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. În acest sens s-a decis că pentru ca o încălcare a art. 14 din Convenție să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În cauză, reclamanții se raportează la grefierii care participă la ședințele de judecată, la grefierii statisticieni și la grefierii documentariști.
Trebuie analizat așadar dacă reclamanții se regăsesc în situații similare sau analoage cu acești grefieri.
În acest sens trebuie analizate mai întâi atribuțiile de serviciu ale reclamanților și grefierilor care participă la ședințele de judecată, ale grefierii statisticieni și ale grefierii documentariști.
Prima instanță, analizând atribuțiile de serviciu ale reclamanților comparativ cu cele ale grefierilor față de care se invocă discriminarea, a ajuns la concluzia că acești grefieri nu se află în situații similare sau analoage pentru a se putea reține o situație discriminatorie.
Împotriva sentinței civile nr.605/16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat recurs reclamanții.
În motivarea cererii s-au invocat în esență următoarele motive de recurs:
1. Nulitatea prevăzută de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă în ce privește aplicarea greșită a legii.
Reclamanții consideră că le sunt în totalitate aplicabili coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor de ședință, inclusiv grefierilor informaticieni, grefierilor statisticieni și grefierilor documentariști cu studii medii, astfel că sunt discriminați în raport cu aceștia.
Din luna ianuarie 2007, legea specială de salarizare aplicabilă personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești este OG nr.8/2007, ordonanță care a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.247/2007.
La art. 3 alin.1 din OG nr.8/2007 se prevede că: " de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau parchetului."
Potrivit art. 3 alin.1 din Legea nr.567/2004 cu modificările și completările ulterioare, "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri informaticieni, grefieri arhivari și grefieri registratori."
Din coroborarea dispozițiilor art. 33 și art.36 cu art. 38 din Legea nr.567/2004, rezultă că singura cerință ce se solicită în plus pentru numirea unui grefier față de numirea în funcție a unui grefier arhivar sau registrator, este aceea de a avea studii medii, cunoștințe de operare pe calculator sau de dactilografiere.(prevăzută de art. 33, litera e).
Reclamanții consideră că îndeplinesc această cerință prevăzută de lege pentru numirea în funcție a unui grefier, astfel că activitatea prestată în cadrul funcției în care sunt numiți este egală cu activitatea prestată de ceilalți grefieri cu studii medii.
În trecut, funcția de arhivar și registrator au fost reglementate în afara corpului profesional al grefierilor, cu alte cuvinte, persoanele care exercitau funcția de arhivar sau registrator nu erau grefieri și nu puteau beneficia de salarizarea prevăzută pentru această categorie socio-profesională. Într-adevăr, prin Anexa 2 Legii nr.50/1996 au fost stabiliți coeficienți de multiplicare diferiți pentru arhivari - registratori față de coeficienții stabiliți pentru grefieri.
Însă, prin modificările intervenite în statutul acestui personal, ca efect al art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr.567/2004, arhivarii și registratorii au fost integrați, în mod firesc, în corpul profesional al grefierilor, aceștia făcând parte din categoria grefierilor cu studii medii.
În ceea ce privește aspectul atribuțiilor concrete de serviciu ale grefierilor, legiuitorul nu a operat nicio diferențiere de salarizare între grefierii cu studii medii, indiferent dacă aceștia sunt grefieri de ședință, grefieri statisticieni sau grefieri documentariști(anexele nr.1 la OG 8/2007), deși este evident că aceștia au atribuții net diferite. Această diferențiere s-au făcut numai față de grefierii arhivari și cei registratori. Însă, pe de o parte, nu se poate afirma că atribuțiile și gradul de solicitare al grefierilor arhivari și a celor registratori ar fi mai redus decât cel al grefierilor documentariști, ci dimpotrivă.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
În speță, este fără putință de tăgadă apartenența noastră la corpul grefierilor cu studii medii, noi prestând muncă alături de restul grefierilor cu studii medii.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație a încadrării în corpul profesional al grefierilor cu studii medii, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: același coeficient salarial. Din moment ce sunt într-o situație identică cu restul grefierilor cu studii medii, rezultă că nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul acordării coeficienților de salarizare corespunzătoare profesiei.
În concluzie, prin neacordarea coeficientului de salarizare pentru grefierii cu studii medii, recurenții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest coeficient salarial și pentru restul grefierilor cu studii. De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific(de exemplu, acordarea adaosului salarial reprezentând cota din profitul unității numai șefilor de proiecte și respingerea acordării acestuia și cadrelor medii, echivalează cu o discriminare.
Ca atare, existența discriminării directe rezultă și din dispozițiile: art.7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului(care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974(care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție); art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție(care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită(ratificată prin Legea nr.74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art. 39 alin.1 lit.a, art. 40 alin.2 lit.c și f, art. 54 alin.3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr.53/2003(care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție(care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă) și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Ori criteriul după care s-a făcut distincția este categoria socio-profesională, criteriu de diferențiere injust a personalului din corpul profesional al grefierilor cu studii medii.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Obligația pârâților de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune este o obligație solidară.
În acest sens, Codul civil reglementează solidaritatea pasivă între debitori(art.1039 Cod civil), completând prevederile Codului muncii. Este de remarcat că în materia dreptului muncii, ori de câte ori în plata drepturilor bănești sunt implicate mai multe unități, regula este că acestea răspund solidar.
Potrivit art. 19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. De asemenea, răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă și din prevederile art.3 din HG nr.208/2005 și ale art.3 din HG nr.386/2007.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar, respectiv grefieri arhivari, astfel cum rezultă din relațiile înaintate de biroul resurse umane al Tribunalului Constanța și sunt salarizați potrivit OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Potrivit art.3(1) din acest act normativ salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
În anexa 1 la acest act normativ se stabilesc coeficienții de multiplicare pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea.
Pentru funcția de grefier arhivar se stabilesc însă coeficienți de multiplicare diferiți față de cei stabiliți pentru grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști.
Opțiunea legiuitorului de a delimita o parte însemnată a personalului de specialitate utilizând unitar termenul de grefier nu trebuie interpretată în sensul că salarizarea tuturor grefierilor, independent de orice alte împrejurări care determină diferențe obiective, trebuie să fie egală.
Din prevederile OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar precum și din dispozițiile legii 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate rezultă că legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de grefieri un coeficient de multiplicare superior.
Diferențierea de salarizare aplicată nu este însă arbitrară, ci are la bază criterii obiective, privind pregătirea profesională diferită privind pregătirea profesională diferită, specializată, atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar, complexitatea atribuțiilor.
Din cuprinsul prevederilor art.54, art.60, art.61 și art. 62 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că atribuțiile de serviciu ale grefierului arhivar sunt diferite în raport cu cele ale grefierului de ședință, grefierului statistician și grefierului documentarist.
Grefierul de ședință este singurul grefier ce participă în mod nemijlocit la ședințele de judecată, situație în care îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege și de regulament, sub controlul președintelui completului de judecată și întocmește actele de procedură dispuse de completul de judecată, operațiuni cu un grad de complexitate sporit față de alte activități desfășurate de celelalte categorii de personal auxiliar.
Însăși legea 567/2004 privind personalul auxiliar diferențiază sub aspectul complexității sarcinile de serviciu ale grefierului de ședință de cel ale grefierilor arhivari și registratori, instituind regula că recrutarea grefierilor se face prin Școala Națională de Grefieri, în urma promovării unui concurs la nivel național și efectuarea unui stagiu de pregătire de 6 luni ori 1 an(funcție de studiile avute, superioare sau medii), finalizate prin examen.
Recrutarea grefierilor arhivari, grefierilor registratori și a personalului conex nu presupune această procedură, ci organizarea unui concurs la nivelul Curților de Apel, candidații admiși urmând să efectueze stagii cu o durată de 2 luni în cadrul Școlii Naționale de Grefieri.
Grefierul documentarist ține evidența legislației, jurisprudenței și doctrinei, informarea periodică despre necesarul de carte sau de alte publicații, evidența în gestiunea bibliotecii, întocmirea la cererea conducerii instanței de lucrări privind modificările legislative.
În ceea ce privește grefierii informaticieni atribuțiile de serviciu ale acestora prevăzute de art. 67 al.3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, sunt radical diferite de cele ale grefierilor arhivari. În plus, între cele două categorii de grefieri nu se poate constata o situație analoagă sau comparabilă, având în vedere faptul că prin art.34 din legea 567/2004 se prevede că pentru numirea în funcția de grefier informatician este necesară absolvirea de studii superioare de specialitate.
În consecință, având în vedere atribuțiile de serviciu diferite ale reclamanților față de celelalte categorii de grefieri, gradul diferit de complexitate al acestor atribuții, concretizat inclusiv în sistemul de recrutare al grefierilor, în mod corect prima instanță a constatat că reclamanții nu se află într-o situație analoagă sau comparabilă cu celelalte categorii de grefieri pentru a se putea constata existența unei discriminări în materie de salarizare.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312.pr.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenții reclamanți, -, -, OG, toți cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 605/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în nr. 1-3, sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Jelena Zalman Mariana Bădulescu
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.-jud./05.11.2009
- gref.-
2 ex./23.11.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman Mariana Bădulescu
