Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5943/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5178/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5943R
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Camelia Mioara Sprînceană
JUDECĂTOR - - A
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.548 din data de 1.06.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: ȘCOALA și SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții: - INSTITUȚIA PRIMARULUI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurenților PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, prin consilier juridic, cuvântul în susținerea recursului.
și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile atacate și rejudecând cauza, să se respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.548/01.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ C împotriva pârâților Școala, Instituția Primarului Comunei și Consiliul Local al comunei.
A obligat pârâta Școala la calcularea și plata către membrii sindicatului reclamant a drepturilor bănești reprezentând prime de concediu de odihnă aferente anilor școlari 2005-2006, 2006-2007 și 2007-2008, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții Consiliul Local și Instituția Primarului comunei să vireze pârâtei Școala fondurile necesare achitării plății drepturilor menționate anterior către membrii sindicatului reclamant.
În considerente a reținut că drepturile salariale de care beneficiază aceste categorii de personal sunt reglementate, în principal, de dispozițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 care prevede că salariul se compune din:
- salariul de bază, stabilit conform legii;
- o parte variabilă, constând în sporuri, adaosuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Potrivit prevederilor art. 50 alin. 12 din menționatul act normativ: "Personalul didactic beneficiază de prime și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
În aplicarea acestui text de lege, prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de de Învățământ pentru anul școlar 2003-2004, încheiat între Ministerul Educației, Cercetării și T și federațiile sindicale reprezentative din învățământ s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g) plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, prima urmând să se acorde o dată cu indemnizația de concediu.
Prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Județului C Învățământ încheiat între Inspectoratul Școlar Județean C și sindicatele reprezentative din județul C, dispozițiile din contractul menționat în alineatul precedent au fost reluate (art. 36 lit. g), în sensul plății unei prime de vacanță.
Așadar, exigența prevăzută în art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 este satisfăcută, în sensul prevederii dreptului salarial suplimentar constând în prima de vacanță în contractele colective de muncă încheiate între părțile semnatare, contractele colective încheiate reprezentând legea părților (art. 969 alin. 1 Cod civil) și, deci, obligatoriu între ele, reprezentând rodul acordului lor de voință.
Deși aceste drepturi aveau o consacrare legislativă, cât și contractuală, membrilor sindicatului reclamant, personal din învățământ nu li s-au plătit primele de vacanță datorate de către angajator, astfel încât acțiunea acestora este întemeiată și va fi admisă, drepturile urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, pentru considerentul devalorizării monedei naționale de la momentul când drepturile erau datorate și până la data plății lor efective, cât și pentru motivul asigurării unei reparații integrale a prejudiciului suferit de membrii sindicatului reclamant prin neplata drepturilor la timpul cuvenit.
În ceea ce privește aspectul cuantificării dreptului la prima de vacanță la care sunt îndreptățiți membrii sindicatului reclamant, tribunalul a observat că atât legea cât și contractele colective de muncă amintite sunt lacunare, reglementând doar dreptul ca atare și acordarea lui o dată cu indemnizația de concediu.
Potrivit art. 3 din Codul Civil "Judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate".
Ca atare, deși sub aspectul menționat al cuantificării dreptului legea tace, tribunalul nu poate refuza să judece sau să respingă acțiunea reclamantului pentru motivul că părțile, deși au prevăzut dreptul în sine și momentul plății lui, nu au prevăzut un criteriu de cuantificare al primei de vacanță.
În materia plății primelor de vacanță pentru salariații care își desfășoară activitatea pe teritoriul național, regula este a cuantificării dreptului la primă de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
În acest mod este cuantificat dreptul la primă de vacanță pentru alte categorii socio-profesionale: magistrați (art.241 din OUG nr. 27/2006), funcționarii publici (art. 35 alin.2 din Legea nr. 188/1999), etc.
În tăcerea legii, printr-un argument de analogie se poate trage concluzia aplicării și pentru personalul din învățământ a regulii calculării primei de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
O altă interpretarea este de natură să prejudicieze grav pe membrii de sindicat - personal din învățământ care, deși au dreptul la primă de vacanță, nu și-l pot materializa din lipsa unui criteriu de cuantificare, situație care echivalează cu însăși negarea existenței lui, a lipsirii de substanță a dreptului (golire de conținut).
Cât privește aplicarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007, membrilor sindicatului reclamant, instanța a apreciat că situația acestora nu face obiectul reglementării menționatului act normativ, acesta având o arie de aplicare strict determinată de categoriile profesionale care au beneficiat de prime de vacanțe, prin actele normative ce reglementează profesia, însă plata dreptului a fost suspendată prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, ceea ce nu este cazul membrilor sindicatului reclamant.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost precizata.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Consiliul Local și Primarul comunei, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului, au arătat că instanța de fond nu a precizat data exactă când începe să curgă acordarea drepturilor bănești, cu respectarea prevederilor art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.
La adoptarea hotărârii nu s-a ținut cont de prevederile art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996 care prevăd "se poate stabili ca, în raport de posibilitățile economice-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță". Legea spune că "se poate", nu că se acordă necondiționat prima de vacanță.
Instanța nu a avut în vedere și susținerile recurenților cu privire la faptul că nu dispun de resurse financiare și nici de alte venituri la bugetul local care să le permită să facă plăți de natura celor menționate mai sus.
Pentru motivele invocate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recurenții solicită admiterea recursului și casarea sentinței civile nr. 548/01.06.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr- și rejudecând cauza în fond, să se dispună respingerea acțiunii.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Se constată, așadar, că solicitarea reclamanților este lipsită de temei, în condițiile în care textul art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 trimite, pentru alte drepturi bănești, la contractul colectiv de muncă, iar contractele colective de muncă invocate în speță fac referire, la rândul lor, la lege, dispunând că personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță, din venituri proprii, în condițiile legii.
Or, astfel cum corect a statuat prima instanță, legea nu reglementează, în favoarea personalului din învățământ, dreptul la o primă de vacanță în cuantum egal cu al salariului de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Rezultă, din cele expuse, că atât legea, precum și contractele colective de muncă invocate consacră numai cadrul care să permită prevederea unui atare drept, dar nu reglementează dreptul însuși, acesta nedispunând nici în lege, nici prin contractul colectiv de muncă, de o reglementare suficientă, independentă, de sine stătătoare care să justifice concluzia datorării lui, nedeterminarea afectând nu numai întinderea, ci chiar existența dreptului.
Sub aceleași aspecte, existența dreptului pretins nu se poate contura nici prin coroborarea actelor juridice invocate în susținerea acțiunii, nefiind relevantă nici referirea la dispozițiile Codului muncii, în completarea prevederilor Legii nr. 128/1997, întrucât Codul muncii nu consacră dreptul la acordarea unei prime de vacanță, ci obligă numai la plata indemnizației de concediu.
este și referirea la prevederile Constituției întrucât dreptul la primă de vacanță nu dispune de consacrare constituțională, nefiind prevăzut nici de actele internaționale în materia drepturilor omului, după cum îngrădirea privește exercițiul unui drept reglementat de lege, restrâns temporar, în considerarea unor situații deosebite, iar nu ipoteza în care dreptul pretins nu există, nefiind acordat prin lege.
În fine, Curtea constată și că prevederile din contractele colective de muncă referitoare la prima de vacanță a personalului din învățământ, dispun acordarea acesteia "din venituri proprii", iar nu din venituri ale bugetului de stat, or, reclamanții nu au dovedit și nici invocat realizarea de către instituțiile în cadrul cărora își desfășoară activitatea, a unor venituri proprii, din care ar fi putut fi acordate primele solicitate.
În consecință, potrivit celor expuse, Curtea constată că recursul este fondat, iar hotărârea primei instanțe, pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, astfel că, în aplicarea art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 9. pr. civ. calea de atac va fi admisă, va fi modificată în tot sentința atacată, în sensul că va fi respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.548 din data de 1.06.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: ȘCOALA și SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER
.
Red.
Tehnored.
2 EX./17.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Camelia Mioara Sprînceană
