Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5990/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 4637/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5990/
Ședința Publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Guranda Georgeta
GREFIER - - -
************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurentele-reclamante și, împotriva sentinței civile nr.2714 din data de 31.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.33287/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, -, -, -, -, C și, cu intimații-pârâți: Tribunalul București, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției și Libertăților, cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, citat în calitate de expert - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns recurentele-reclamante și, intimații-reclamanți, -, -, -, -, și, intimații-pârâți Tribunalul București, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice și cu Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, citat în calitate de expert.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, prin motivele de recurs formulate în cauză, recurentele-reclamante și au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) cod proc. civ.
Curtea văzând lipsa părților la prima strigare a cauzei, dispune lăsarea acesteia la a doua strigare.
La reluarea pricinii la ordine nu au răspuns părțile.
Curtea, constatând că, în cauză, recurentele-reclamante și au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2714 din data de 31.03.2008, pronunțată în dosarul nr. 33287/LM/3/2007, Tribunalului București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință, a respins acțiunea față de acest pârât, ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții:, -, -, -, -, C și, în contradictoriu cu pârâții: Tribunalul București, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției și Libertăților și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, citat doar în calitate de expert.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că, prin acțiunea formulată, reclamanții, având calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei sectorului 2 B, au solicitat ca, pe cale de hotărâre judecătorească, să se constate existența unei discriminări și, în consecință, să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească diferențele salariale rezultate din aplicarea, față de reclamanți, a majorărilor salariale, începând cu 1 ianuarie 2007 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, astfel:
- cu 5 % începând cu 1 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006
- cu 2% începând cu 1 aprilie 2007, în raport cu luna martie 2007
- cu 11% începând cu 1 octombrie 2007, în raport cu luna septembrie 2007.
Totodată, au solicitat actualizarea cu indicele de inflație a sumelor solicitate, de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
În raport de petitul acșțiunii, instanța de fond a reținut că potrivit nr.OG 10/2007, în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit nr.OUG 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998, astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31.12.2006, se majiorează, în trei etape, astfel:
-cu 5 %începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
-cu 2%începând cudata de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
-cu 11%începând cu 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Față de domeniul de aplicare a acestui act normativ, prima instanță a constatat că nu a fost avută în vedere categoria magistraților și că, mai mult, deși inițial anexa II la Legea nr. 154/1998 făcea referire și la magistrații Înaltei Curți de casație și Justiție, prin art. 41 lit. c) din nr.OUG 27/2006 au fost abrogate dispozițiile privitoare la salarizarea acestora, din cuprinsul Legii nr. 154/1998.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că nu poate exista o discriminare a reclamanților, în condițiile în care aceștia au o lege specială de salarizare.
Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat recurs, motivat în termenul legal, recurentele-reclamante și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că în cauză sunt aplicabile următoarele acte normative: nr.OG 10/2007; Legea nr. 154/1998, anexa 2/2 de la pct. 7 la pct. 15; art. 126 din Constituția României, art. 2 alin. 1 - 3 și art. 27 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Recurentele-reclamante susțin că drepturile pe care le pretind li se cuvin în temeiul dispozițiilor actelor normative sus-menționate și că, prin nemajorarea salariilor, ele sunt discriminate față de alte categorii de personal bugetar.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 3 și 4 din dosarul nr-), intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în prezentul recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate de intimații-pârâți prin întâmpinări, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 2 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
n speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Față de redactarea expresă a textelor OG nr. 6, nr. 8, nr. 10 și nr. 11/2007, acestea se pretează la o interpretare strictă și limitată la categoriile de personal prevăzute în ipotezele normelor, opțiunea legiuitorului delegat neputând fi controlată de judecătorul ordinar (ci numai de cel constituțional), care nu poate completa o omisiune de reglementare, lărgind câmpul de aplicare a unei dispoziții, atunci când legiuitorul decide să-l precizeze strict și limitativ.
Prin urmare, în acord cu rolul său constituțional, tradițional, judecătorul nu poate înlătura o lege de la aplicare, pe motiv că este discriminatorie sau inechitabilă ori să-i suplinească insuficiențele, ci este ținut, până ce nu a fost abrogată sau declarată neconstituțională, s-o aplice în litera sa.
În același sens sunt și prevederile, obligatorii, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, ale deciziilor succesive ale Curții Constituționale, începând cu Decizia nr. 818/2008, prin care instanța de contencios constituțional a stabilit că dispozițiile art. 1, 2 alin. 3 și 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin sus-menționata decizie, instanța de contencios constituțional a declarat neconstituționale prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în măsura în care se interpretează că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
S-a argumentat că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separaților puterilor, în virtutea căruia, Parlamentul și, pe cale de delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor fiind aceea de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Se reține totodată și că în această chestiune nu există o decizie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, organism independent și a cărui activitate nu poate fi îngrădită de nici o instituție, conform art. 17 din OG nr. 137/200, care să constate o situație discriminatorie între magistrați și categoriile de personal prevăzute de ordonanțele menționate, care să poată eventual constitui temeiul acordării de despăgubiri la nivelul pretinselor creșteri salariale, instanța neputând sancționa, astfel cum s-a argumentat anterior, presupusele discriminări create prin lege.
Nu se poate invoca, în sens contrar, nici cadrul general europeanîn favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare sau principiul nediscriminării consacrat de art. 14 din Convenția Europeană ori art. 16 din Constituție, pe de o parte pentru că acestea nu se referă și la personalul din cadrul autorității judecătorești care dispune de condiții speciale de salarizare, pe de altă parte pentru că principiul egalității de tratament în salarizare pe care-l consacră, nu are conținutul pe care încearcă să-l acrediteze reclamanții
Astfel,regimul juridic al salarizării este, în mod inevitabil, diferit, criteriul activității îndeplinite fiind unul obiectiv, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la situația absurdă în care să se pretindă ca toate activitățile profesionale să fie remunerate identic.
Or, este pe deplin legitim ca tratamentul salarial să difere, el implicând o anumită strategie socio-economico-financiară a Statului, ce nu poate fi cenzurată sau controlată de către instanța de judecată, uniformitatea reglementării într-un atare domeniu având drept consecință desființarea tuturor criteriilor de salarizare și a scopului urmărit de legiuitor prin pârghiile economice și financiare.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va o menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele-reclamante și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele-reclamante și, împotriva sentinței civile nr.2714 din data de 31.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.33287/3/LM/2007, în contradictoriu cuintimații-reclamanți:, -, -, -, -, C și, cuintimații-pârâți: Tribunalul București, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției și Libertăților, cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, citat în calitate de expert.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 25.11.2009
Jud. fond: ;
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Petre Magdalena, Guranda Georgeta
