Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5999/2009. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5999
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
****************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.3431/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, și intimații pârâți Tribunalul Dolj și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.3431/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință s-a respins acțiunea față de acest pârât.
S- admis acțiunea formulată de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales în C,-, jud. împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B-, sector 5 și Tribunalul Dolj cu sediul C,-, jud. D.
S-a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj să plătească reclamanțiloor despăgubire în sumă brută de 1700 RON egală cu stimulentul financiar acordat judecătorilor și procurorilor cu vechime între 0-3 ani, prin ordinul ministerului justiției nr. 1921/C/2005, sumă ce se va reactualiza la momentul plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin Ordinul Ministrului Justitiei nr 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de câte 1700 RON doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani.
Prin hotărârea nr 15 / 23 01 2006 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că acordarea de stimulente de câte 1700 RON de către Ministerul d e Justiție prin ordinul nr 1921/C/15 12 2005 pentru fiecare judecător de la judecătorii care au vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani, constituie acte de discriminare conform art 2 alin 1 și 2, art 6 lit c, art 8 alin 3 și art 19 alin 4 din OG nr 139 /2000 cu modificările și completările ulterioare la punctul nr 2,s-a prevăzut că eliminarea discriminării se va realiza prin mediere.
Deoarece Ministerul d e Justitiei nu a eliminat discriminarea prin mediere, reclamanților asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Dolj, li s-a deschis calea unei acțiuni neacordarea stimulentelor prin Ordinul nr 1921/C/ 2005.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul a considerat-o întemeiată pentru următoarele considerente.
Ministerul d e Justiție prin Ordinul nr 1921/C/2005 a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, cu nerespectarea prevederilor Normelor Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art 25 alin 2 din Lg nr 146/1997.
Din analiza prevederilor art 25 din Lg nr 146/1997 reiese că la Ministerul Justitiei se constituie fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției care reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor avansate de către stat pentru desfășurarea proceselor penale.Cu alte cuvinte Ministerul Justitiei este ordonator principal de credite și dispune repartizarea stimulentelor financiare conform Normelor Interne.
Pe fondul cauzei,instanța constatat următoarele:
Potrivit art 21 alin 1 din OG nr 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate, formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Conform alin 4,persoana interesată are obligația de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte,iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Tribunalul a observat că existenta discriminării prin acordarea de stimulente financiare numai judecătorilor din cadrul Judecătoriilor care au o vechime între 0 și 3 ani în funcția de judecător, a fost constatată de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr 15/23 01 2006,care a hotărât că acordarea preferențială a stimulentelor financiare numai judecătorilor cu o vechime între 0 și 3 ani în funcția de judecător constituie acte de discriminare conform art 2 alin 1 și 2,art 6 lit c,art 8 alin 3 și art 19 alin 4 din OG nr 137/2000.
Instanța nu a putut reține susținerea pârâtului Ministerul Justiției potrivit căreia nu se poate reține existența unor situații analoage sau comparabile a asistenților judiciari în raport cu cea a judecătorilor, întrucât potrivit art. 55 din legea 304/2004 asistenții judiciari fac parte din completul de judecată, participă la deliberări, iar în cazul opiniei separate aceasta se motivează; studiul dosarelor și discuțiile pe marginea acestora în vederea pregătirii ședinței de judecată se realizează împreună cu judecătorii.
De asemenea, potrivit art. 111.al. 2 din legea 304/2004, toate atribuțiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor se aplică și asistenților judiciari.
Un ultim argument în aceste sens este și faptul că asistenții judiciari beneficiază de aceleași drepturi salariale ca și un judecător cu grad de judecătorie, legiuitorul recunoscând implicit că la aceleași obligații se cuvine aceiași remunerație.
Față de considerentele expuse,Tribunalul a apreciat că au fost încălcate prevederile art 5 alin 1 și 4, art 6 alin 2 din Codul Muncii și prev art 12 din PG 137 / 2000,iar această încălcare le-a produs reclamanților un prejudiciu egal cu stimulentele financiare în sumă de 1700 RON.
Potrivit art 269 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Civilă și de Interpretare Intelectuală, prin Decizia nr.1316 din data de 09.02.2009, pronunțată în dosarul nr- a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL CRAIOVA.
Împotriva sentinței Tribunalului Dolja declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând următoarele:
Instanța de fond în mod eronat a admis acțiunea, argumentând pe o hotărâre a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care nu are legătură cu obiectul prezentei cauze.
Hotărârea nr.15/23.01.2006 a invocată de către reclamanții asistenții judiciari în susținerea pretențiilor formulate nu s-a raportat la această categorie profesională.
Prin. Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente destinat doar anumitor categorii de personal din paratul propriu al Ministerului Justiției și din cadrul instanțelor judecătorești, printre care nu se numărau și asistenții judiciari, iar prin Hotărârea judecătorilor de la judecătorii, pe de altă parte, ( fără a fi analizată și situația procurorilor, cum susțin în mod greșit reclamanții ).
S-a mai arătat că asistenții judiciari s-ar afla într-o situație comparabilă cu a judecătorilor, indiferent de vechime, este total greșită, întrucât nu se poate reține existența unor situații analoage sau comparabile din punctul dev edere al reglementărilor legale cu incidență în ceea ce privește conținutul concret al celor două funcții, de magistrat, pe de o parte și de asistent judiciar, pe de altă parte.
Solicită să se constate că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul asistenților judiciari de a primi stimulente.
Potrivit art.87 din legea nr.303/2004 " (1) pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, din Ministerul Public, din Consiliul Superior al magistraturii, din Institutul Național de și din Institutul Național al magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, dispozițiile prezentei legi aplicându-se în mod corespunzător, cu excepția dreptului prevăzut de art. 82 alin.(2).
S-a mai arătat că asistenții nu fac parte din categoriile de personal pentru care se pot utiliza ca stimulente fondurile constituite în temeiul art. 25 din Legea nr.146/1997, la momentul emiterii nr.1921/C/2005 salarizarea și alte drepturi ale asistenților judiciari erau reglementate în CAP.3 al. OUG nr.177/2002.
Deși asistenții judiciari se bucură pe durata îndeplinirii funcției, deci temporar, de unele dintre drepturile prevăzute de lege pentru magistrați și le revin corespunzător anumite obligații, solicită să se constate că acest beneficiu este acordat tocmai în temeiul legii, care face trimitere expresă la dispozițiile aplicabile și asistenților judiciari, neputând fi extins de către instanță și neputându-se vreun moment problema unei egalități, asimilări ori situații comparabile între cele două categorii profesionale diferite.
Verificând actele și lucrările dosarului atât prin prisma motivelor invocate cât și dispoz. art.3041pr.civilă, Curtea constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1221/C/15.12.2005 s-a aprobat repartizarea stimulentelor financiare pentru judecătorii din cadrul Judecătoriilor cu o vechime în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani.
Hotărârea nr.15 din 23.01.2006 a Consiliului național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că prin ordinul sus-menționat s-a acordat preferință unei categorii socio-profesionale, respectiv judecătorilor cu o vechime între o-3 ani în acordarea stimulentelor, excluzând alte categorii ( cea cu vechime mai mare de 3 ani ) de la primirea stimulentelor financiare și ca atare s-a creat o discriminare, criteriul vechimii pentru judecători în acordarea stimulentelor financiare încălcând principiul egalității cetățenilor în fața legii prev. de art.16 al.1 din Constituție, art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Potrivit art.1 din legea 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, " magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertățile cetățenilor".
Argumentele primei instanțe în sensul că asistenții judiciari fac parte din completul de judecată au atribuții, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor precum și faptul că beneficiază de aceleași drepturi salariale și că astfel în speță este vorba de instituții analoage, asistenții judiciari fiind îndreptățiți să primească stimulente financiare, sunt înlăturate de către instanța de control judiciar.
Astfel, după cum a stabilit și Curtea Constituțională în jurisprudența sa fundamentată pe dispoz. art.14 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor și situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic care să aibă la bază un criteriu obiectiv și rațional și deci că orice diferență de tratament între persoanele aflate în situații analoage trebuie să se fundamenteze pe o justificare obiectivă și rezonabilă ( vezi cauza Marchx contra Belgiei, 1979).
Or, în cauză nu poate fi vorba de situații analoage întrucât având în vedere dispozițiile Legii nr. 303/2004, OUG 177/2002 și art.25 din Legea 146/1997, Curtea constată, pe de o parte, că magistratura este desfășurată de către judecători și procurori, iar nu de asistenți judiciari care au doar un vot consultativ în completele specializate, iar pe de altă parte, aceștia nu fac parte din categoriile de personal pentru care se pot utiliza ca stimulente fondurile constituite în temeiul art. 25 din legea 146/1997.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.312 al.2 pr.civilă rap. la art.304 pct.9 pr.civilă, Curtea constată recursul ca fondat urmând s-l admită, să modifice sentința civilă în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.3431/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, și intimații pârâți Tribunalul Dolj și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea în tot.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
.3ex/18.11.2009
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Camelia Șelea, Ligia Epure