Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6001/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr- - Spor de 50% personal conex-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 6001

Ședința publică de la 04 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Carmen Tomescu

JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea

JUDECĂTOR 3: Ligia Epure

Grefier - -

************

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, împotriva sentinței civile nr. 903 din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți TRIBUNALUL MEHEDINȚI și CURTEA DE APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurentul pârât Ministerul Justiției în temeiul art.242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.

Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare:

CURTEA

Asupra recursului de față.

Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 903 de la 21 mai 2009 admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți și Curtea de APEL CRAIOVA. A obligat pârâții la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică de 50 % pe perioada 01.01.2007 - la zi și pe viitor, pe perioada derulării raporturilor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.

A dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că, reclamantul face parte din categoria personalul conex personalului auxiliar de specialitate, potrivit dispozițiilor Legii 17/2006, începând cu data de 01.01.2007, desfășurând activitatea la Tribunalul Mehedinți, iar de la data de 01.01.2006 și până la 31.12.2006 a fost personal contractual.

Instanța a constatat că, în urma soluționării recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, Înalta Curte de Casației și Justiție, a admis recursul și a constatat că, judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, pronunțând în acest sens Decizia nr.21 din 10 martie 2008, în dosarul nr.5/2008.

Potrivit Adresei nr. 140/27.03.2009 emisă de pârâtul Tribunalul Mehedinți, reclamantul până la data de 31.12.2006 a făcut parte din categoria personalului contractual, iar începând cu 01.01.2007, face parte din categoria personalului conex personalului auxiliar de specialitate, potrivit Legii 17/2006, și având în vedere dispozițiile art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt obligatorii pentru instanțe, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, cu obligarea pârâților la plata sporului de 50% pe perioada 01.01.2007 la zi și pentru viitor, pe perioada derulării raporturilor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație până la data efectuării plății către reclamant.

Referitor la cererea accesorie formulată de reclamant privind obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă este fondată, a fost admisă, având în vedere că, potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1976, carnetul de muncă este principalul document prin care se face dovada vechimii în muncă, a condițiilor de muncă, a veniturilor și în consecință stă la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților arătând în esență că, în ceea ce privește admiterea acțiunii reclamantului, încadrat ca personal auxiliar de specialitate și acordarea sporului de 50% spor de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu februarie 2007 și pe viitor către acesta este pronunțată cu aplicarea greșită a legii întrucât, din februarie 2007 a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor de judecată - OG8 / 24. 01. 2007 iar decizia pronunțată în recursul în interesul legii prevede faptul că, personalul auxiliar de specialitate are dreptul la acest spor și după intrarea în vigoare a ordonanței 83/2000, însă numai până la data la care dispozițiile legii 50/1996 au fost abrogate în întregime.

Analizând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele și în limitele ce vor fi prezentate în continuare:

Prin Decizia nr. 21/2008 pronunțată în recursul în interesul legii, ICCJ a constatat urmatoarele:

Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, magistratii si personalul auxiliar despecialitate beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar, pentru risc si suprasolicitare-neuropsihica.
Sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 si prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificata si completata, a fost efectiv platit magistratilor si personalului auxiliar de specialitate, fiind evidentiat ca atare in carnetele de munca.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organelle autoritatii judecatoresti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus ca art. 47 se abroga.

Aceasta ordonanta a Guvernului a fost aprobata prin Legea nr. 334/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intra in atributiile exclusive ale Parlamentului Romaniei, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constitutie, adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.

Este adevarat ca, in temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atributia adoptarii de acte normative Guvernului Romaniei, care emite ordonante, in temeiul acelei legi speciale, insa numai in limitele si in conditiile prevazute in acea lege [art. 108 alin. (3) din Constitutie]. Dar asemenea ordonante nu pot fi emise decat pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu si al legilor organice.
Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 a fost emisa, asa cum rezulta din preambul, in baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat sa modifice si sa completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata.

La randul ei, Legea nr. 24/2000, in vigoare la data emiterii Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 si 62, precizeaza ca modificarea unui astfel de act consta in schimbarea expresa a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia si redarea lor intr-o noua formulare, iar completarea actului normativ consta in introducerea unor dispozitii noi, cuprinzand solutii legislative si ipoteze suplimentare, exprimate in texte care se adauga elementelor structurale existente, si, in fine, ca abrogarea se refera la prevederile cuprinse intr-un act normativ, contrare unei noi reglementari de acelasi nivel sau de nivel superior, care trebuie sa isi inceteze aplicabilitatea.

Reiese deci ca modificarea, completarea sau abrogarea totala sau partiala a unui act normativ reprezinta institutii juridice diferite, cu efecte distincte.

Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat sa modifice si sa completeze, iar nu sa si abroge Legea nr. 50/1996, nici total si nici partial.

Mai este de retinut ca la momentul emiterii Ordonantei Guvernului nr. 83/2000 era in vigoare si Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor Curtii Supreme de Justitie, ale magistratilor-asistenti si ale celorlalte categorii de personal.
In acest sens, in Legea nr. 56/1996, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1997, aprobata la randul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 231ca pentru risc si suprasolicitare neuropsihica judecatorii si magistratii-asistenti beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza lunar.

Cu toate ca Guvernul Romaniei nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 sa modifice sau sa completeze Legea nr. 56/1996, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1997, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 126/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totusi, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozitiile art. 231din Legea nr. 56/1996.
In acest fel, prin emiterea Ordonantei Guvernului nr. 83/2000 au fost depasite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul Romaniei, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constitutia Romaniei.

Prin urmare judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar, conform acestei decizii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr 444 din 13 iunie 2008.

Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, conform dispozițiilor art. 329, alin. 3 din Codul d e procedură civilă, pentru instanță,

În ceea ce privește personalul auxiliar conex, deși decizia nu menționează și personalul conex în mod expres, se au în vedere următoarele considerente prin care apreciază că dispozițiile deciziei pronunțate în recursul în interesul legii sunt aplicabile și personalului conex:

Prin dispozițiile legii nr. 17/2006pentru modificarea și completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, la art. 3 se prevede:

(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni.

(2).

(3) Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer."

Anterior șoferii nu erau incluși în categoria personalului conex, care, la acea dată cuprindea numai aprodul și agentul procedural .

OG nr. 8/2007, în vigoare de la data de 3 feb.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției - act normativ pe care, de altfel, își întemeiază acțiunea reclamantul - îi este aplicabilă reclamantului de la data la care dispozițiile acestei ordonanțe - 8/2007 se aplică și personalului conex, respectiv, data intrării în vigoare a OUG100/ din 4 octombrie 2007 privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției.

Prin art. III al OUG100 /4 oct. 2007privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justițieis-a introdus în Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, după art. 90, articolul 901potrivit cărora prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea - astfel definit, adică personalul conex incluzând și funcția de șofer -, cu excepția dispozițiilor referitoare la pensionare.

Prin urmare, dispozițiile recursului în interesul legii se vor aplica și personalului conex, însă, de la data la care s-a făcut precizarea "asimilării" dispozițiilor legale aplicabile acestei categorii profesionale - respectiv prin OUG100/2007- adică de la data intrării în vigoare a acestui act normativ -din 8 octombrie 2007.

De altfel, rațiunea "asimilării" acestei categorii de personal din instanțe rezidă în chiar definiția dată deexplicativ al limbii românetermenului " conex", pornind de la atribuțiile de serviciu pe care această categorie de personal le au în cadrul instanțelor înseamnă "care este alăturat prin natura sa, legat prin ceva comun, adiacent, contiguu", termenul fiind folosit cu privire la caracterizarea disciplinelor și profesiilor.

Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege, inclusiv personalului conex, după cum s-a arătat.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 21/2008 a Plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a fost edictată nicio normă juridică de abrogare a dispozițiilor legale în discuție, astfel încât pârâților le incumbă obligația corelativă acordării acestui spor până la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a dreptului reclamantului astfel constatat.

Referitor la subzistența dispozițiilor art.47 din 50/1996 - în lumina dezlegărilor de drept ale deciziei pronunțate în recursul în interesul legii, nr. 21/2008 a se rețin următoarele considerente:

- dezlegarea de drept conținută de recursul în interesul legii nu cuprinde un termen limită, de stingere a dreptului la sporul de risc și suprasolicitare;

- referitor la actele normative emise ulterior lui OG83/2000 privind salarizarea personalului instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, acte normative emise la un interval mare de timp de aproximativ 5 ani, urmează a fi făcute următoarele precizări:

a) prin G 177/2002 intrată în vigoare la 1 ian. 2003, prin art. 50 sunt abrogate dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului instanțelor judecătorești din Legea 50/1996, conținute de în capitolul I secțiunea Ial egii.

b) prin OG8/2007 intrată în vigoare la 3 feb. 2007 prin art. 30 lit. a) este abrogată legea 50/1996 cu modificările și completările ulterioare în forma existentă la acea dată.

- Decizia 21/2008 a Je ste pronunțată ulterior emiterii celor două acte normative G 177/2002 și OG8/2007, împrejurare din care rezultă că acestea au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei.

Din prezentarea modului cum s-au succedat în timp actele normative în discuție, rezultă indubitabil că, acestcaracter inoperant al abrogării dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996 referitoare la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%,prin OG83/2000, statuat de decizia - obligatorie conform art. 329 alin. 3.civ. -se menține și ulterior actelor normative de abrogare legii 50/1996, deci și ulterior datei de 3 feb. 2007.

Raționamentul se impune pornind de la ipoteza juridică potrivit căreia cele două acte normative nu puteau abroga dispoziții considerate, la data emiterii lor - 1 ian. 2003, respectiv 3 feb.2007 - ca fiind deja abrogate prin OG83/2000.

Ipoteza contrarie ar conduce la concluzia că, transpunerea în practică, aplicarea pentru viitor - a dispozițiilor deciziei 21/2008 a este paralizată prin dispozițiile unui act normativ existent chiar la data pronunțării acestei decizii împrejurare care lipsește de substanță recursul în interesul legii precum și rațiunea pentru care însuși legiuitorul a considerat că personalului din justiție i se cuvine sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică - identificarea și evaluarea condițiilor în care această categorie de personal își desfășoară activitatea,condiții caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.

Cu alte cuvinte, dacă prin recursul în interesul legii s-a considerat a fi inoperantă abrogarea explicită a art. 47 din legea 50/1996, cu atât mai mult nu poate fi primită susținerea potrivit căreia la 3 feb. 2007 dispozițiile art. 47 din legea 50/1996 privind sporul de 50% au fost abrogate prin dispozițiile OG8/2007, dispoziții care fac trimitere la dispozițiile acestei legi dar care nu pot fi aceleași, privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât, practic, acest spor nu exista la 3 feb. 2007.

Deși obligația de plată a acestui spor îi revine prin efectul Legii nr. 50/1996- după cum s-a reținut în decizia pronunțată în recursul în interesul legii, Ministrul Justiției și Libertăților, în calitatea sa de ordonator principal de credite, a emis adresa nr. 40623/2009 prin care a dispus ca "începând cu data de 1 martie 2009, personalului din cadrul instanțelor judecătorești care dețin hotărâri judecătorești executorii prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare" a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, li se va acorda acest spor, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzut de lege"

Aceasta exprimă poziția procesuală evidentă a ordonatorului principal de credite de a nu achita dreptul cuvenit personalului instanțelor în temeiul dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 47 din Legea nr. 50/1996. Ca atare, se constată că pârâtul și-a exprimat în mod clar punctul de vedere privitor la executarea pe viitor a obligației legale ce îi revine.

Nu se pune in discute exigibilitatea sau lichiditatea sumelor solicitate, ci existenta dreptului legal și devalorizarea continua a leului tocmai avându-se în vedere atitudinea procesuală constantă de refuz al aplicării dispozițiilor legale atât anterior promovării prezentei cereri formulate după pronunțarea Deciziei nr. 21/2008 a Plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și ulterior si de luare in considerare ca datorate doar a sumelor pentru care salariații au obținut hotărâri judecătorești "pentru viitor".

În consecință, Curtea va menține acordarea acestora pe viitor drept cuvenit după cum s-a arătat.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis în temeiul art. 312 alin.1 teza I rap. la art.304 punctul 9 și 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, modificată sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii precizate și obligării pârâților să achite sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu luna octombrie iar nu cu luna ianuarie a anului 2007, restul dispozițiilor fiind menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, împotriva sentinței civile nr. 903 din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți TRIBUNALUL MEHEDINȚI și CURTEA DE APEL CRAIOVA.

Modifică în parte sentința.

Admite acțiunea precizată în parte și obligă pârâta la acordarea sporului începând cu luna octombrie 2007.

Menține restul dispozițiilor sentinței

Pronunțată în ședința publică de la 04 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

red.jud.-/3 ex

Președinte:Carmen Tomescu
Judecători:Carmen Tomescu, Camelia Șelea, Ligia Epure

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6001/2009. Curtea de Apel Craiova