Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6130/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-( 5224/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.6130/
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
_____
Pe rol,soluționarea cauzei civile,privind recursul formulat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.5282 din data de 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - drepturi bănești spor de 50%-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,se învederează instanței că intimata, a depus la data de 29 octombrie 2009,prin Serviciul Registratură al acestei instanțe, întâmpinare la motive de recurs.
Curtea, constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, motiv pentru care, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5282 din data de 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, a fost obligat pârâtul la plata sumei reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihica în procent de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară către reclamanta, începând cu 11.02.2008 la zi și în continuare, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la data plății, până la încetarea raporturilor juridice existente, precum și la plata dobânzii legale începând cu data de 11.05.2009, până la data plății efective.
Prin aceeași sentință, a fost obligat pârâtul la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, otrivit p. art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de "un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Acest text de lege a fost insa abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996.
Activitate de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art.73 alin.1 din Constituție, adoptă legi constituționale, organice și ordinare.
S-a constatat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului, care emite ordonanțe, în temeiul aceleiași legi speciale, însă numai în limitele și condițiile prevăzute în acea lege( art.108 alin.3 din Constituție). Asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare a legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
Astfel, OG 83/2000 a fost emisă, așa acum rezultă din preambul, în baza art.1 lit.q pct.1 din Legea 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24/ 2000, în vigoare la data emiterii OG 83/2000, definește completarea, modificarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, reieșind că acestea sunt instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
S-a avut în vedere că, prin Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să abroge Legea 50/1996, nici total, nici parțial.
Prin emiterea OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României. Abrogarea art.47 din Legea 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
S-a apreciat că art.1 pct. 42 și art. 9 alin. 2 paragraful 1 din OG 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legilor speciale, sunt neconstituționale, conform art. 147 alin.1 din Constituție și își încetează efectele.
normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX, alin. 2din OG 83/2000, conduce la concluzia că dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 sunt rămase în vigoare. Dispozițiile art. 47 care reglementau aplicarea sporului de 50% au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, producându-și efectele în continuare.
De altfel, Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat cu privire la existenta dreptului categoriilor de salariați din care fac parte si reclamanții la plata sporului de suprasolicitare neuropsihica, prin Decizia nr. 21 din 10.03. 2008 data in recursul in interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție ce a format obiectul dosarului nr. 5/2008 stabilind ca: "In interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești, republicata; Constata ca judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si după intrarea in vigoare a G nr. 83-200, aprobata prin Legea nr.334/2001.
Decizia susmenționată este obligatorie pentru instanțe potrivit dispozițiilor art.329 alin 3 din Codul d e procedura civila, astfel încât soluția de admitere se justifică și prin prisma acesteia.
S-a apreciat că, potrivit Deciziei nr.21 din 10.03.2008, dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea nici în prezent, întrucât prin prevederile OG 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind încălcate dispozițiile art107 alin.43 din Constituție, în vigoare la data aplicării ordonanței. Efectul imediat al supraviețuirii normei rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea 50/ 1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Astfel, soluția se justifica fata de dispozițiile art.1082 si 1084 cod civil si OG 9/2000, pârâtul fiind in culpa pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantei, in speță neexistând o cauza străina exoneratoare de răspundere. Astfel reclamanta are dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit ce include si beneficiul de care au fost lipsită. de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de trecere la economia de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, coeficientul de scădere a puterii de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare. Cât privește dobânda, acesta reprezintă câștigul, folosul ori profitul pe care l-ar fi obținut reclamanta din investirea banilor dacă pârâții ar fi plătit debitul datorat la termen.
Văzând și dispozițiile Decretului 92/1976, tribunalul a obligat pârâtul să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei,cu privire la sporul salarial acordat prin prezenta acțiune.
De asemenea, s-a apreciat că deși reclamanta solicită cheltuieli de judecată, aceasta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, la dosar neexistând acte justificative care să dovedească efectuarea unor cheltuieli de judecată, deși sarcina probei în revenea potrivit art.1169 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurentul a arătat că, din interpretarea dispozițiilor art.1088 Cod civil, rezultă că reclamanții, creditori ai unei obligații având drept obiect o sumă de bani, ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare numai dobânda stabilită de lege, iar nu actualizarea sumelor, astfel cum au solicitat prin acțiunea depusă inițial, dobânda legală fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
S-a mai arătat că nu pot fi acordate atât actualizarea sumelor cât și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului.
De asemenea, în conformitate cu art.1082 din Codul civil, "debitorul este osândit de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din cauză străină, care nu-i poate fi imputată", iar măsura de a nu mai acorda sporul de vechime, a avut la bază rațiuni de politică financiară și salarială a statului, neputându-se reține vreo culpă în sarcina Ministerului Justiției și Libertăților în ceea ce privește neacordarea acestuia.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate de către recurent și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
În mod corect instanța de fond a apreciat faptul că pârâtul este în culpă pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantei, astfel încât se impune repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă prin neachitarea sporului solicitat calculat la indemnizația de încadrare brută lunară.
Însă, prin acordarea atât a actualizării cât și a dobânzii legale, s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului produs în patrimoniul reclamantei prin plata cu întârziere a sumelor datorate, Curtea apreciind că, reclamantei i se cuvine actualizarea sumelor datorate, această actualizare se cuvine a fi acordată având în vedere devalorizarea monetară, survenită între data când sporul de 50%, din indemnizația de încadrare brută lunară ar fi trebuit acordat și data plății efective, constituind parte a prejudiciului suferit de reclamantă și care este datorat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii și art.1084 din Codul civil.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința recurată în sensul înlăturării obligației pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților de plată a dobânzii legale.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.5282 din data de 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Modifică, în parte, sentința recurată în sensul că înlătură obligația pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților de plată a dobânzii legale către reclamantă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
11.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
