Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 625/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 625
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, și - prin Sindicatul Liber și Independent "" al salariaților din învățământ zona R, cu sediul în mun.,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 415 din 9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns liderul de sindicat G în calitate de reprezentant al reclamanților recurenți, lipsă fiind aceștia și reprezentanții intimaților Inspectoratul Școlar Județean S, Școala cu clasele I - VIII nr. 3 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul recurenților a cerut admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
La data de 9 ianuarie 2009, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Inspectoratul Școlar Județean S și Școala cu clasele I-VIII nr. 3 solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să acorde personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic, sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, actualizat în raport cu rata inflației la data plății, precum și plata în continuare a acestui spor, începând cu data introducerii acțiunii (12 ianuarie 2009), cu obligarea pârâților la înscrierea în carnetul de muncă al fiecărui reclamant și în celelalte evidențe salariale a mențiunilor corespunzătoare acestor drepturi salariale.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în sistemul de învățământ, sunt cadre didactice, cadre didactice auxiliare și personal nedidactic, care își desfășoară activitatea utilizând efectiv calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, iar utilizarea calculatorului poate duce la dobândirea unor afecțiuni, astfel că se impune acordarea sporului salarial în condițiile legii pentru condiții vătămătoare.
Au mai arătat reclamanții că, în legătură cu măsura protecției și securității în muncă, sporurile la salariu pot fi stabilite până la valoarea maximă permisă de lege, pentru locurile de muncă cu condiții grele sau vătămătoare, mai ales că aceste sporuri pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a unui drept distinct.
Au susținut reclamanții că sporul de calculator de 15% din salariul de bază pe care îl solicită a fost și este acordat anumitor categorii de salariați din anumite domenii, iar în măsura în care legea este aplicabilă tuturor, în mod egal, se încalcă în acest fel principiul nediscriminării.
Reclamanții au mai precizat că în fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, la începutul anului școlar, are loc controlul medical efectuat de personalul de specialitate din cadrul medicinii muncii și, cu acest prilej, au fost expertizate locurile de muncă cu risc pentru sănătate datorită faptului că se lucrează la calculator, angajatul expunându-se radiațiilor emise în timpul efectiv de lucru.
Pârâții, legal citați, nu au formulat apărări în cauză.
Prin sentința civilă nr. 415 din 9 martie 2009 a Tribunalului Suceavaa fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților.
În motivare s-a reținut că potrivit art. 8 alin. 1 lit. c) din HG281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, cu modificările ulterioare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, poate fi acordat un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, pentru condiții grele de muncă, în cauza de față Ministerul Educației și Cercetării fiind abilitat să stabilească situațiile, criteriile și condițiile de acordare.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 24 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, încheiat conform art. 10 și 11 din Legea 130/1996, precum și conținutul art. 43 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, în care se prevede acordarea anumitor sporuri la salariul de bază în cazul unor condiții de muncă grele, nocive, periculoase sau altele asemenea, precum și alte drepturi referitoare la durata redusă a timpului de lucru, echipament de protecție, materiale igienico - sanitare etc.
S-au mai reținut și dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, referitoare la faptul că această categorie de salariați beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Din analiza prevederilor legale menționate instanța de fond a reținut că, prin art. 8 alin. 1 lit. c din HG281/1993, nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda sporul, ci a fost instituită doar posibilitatea salariaților de a beneficia de acest drept.
De asemenea, nu s-a dovedit faptul că Ministerul Educației și Cercetării ar fi stabilit că locurile de muncă ale reclamanților se încadrează în categoria celor cu condiții grele de muncă, mărimea concretă a sporului ori condițiile de acordare.
S-a reținut că nici Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 nu prevede în mod imperativ acordarea acestui drept, cu excepția cazului când s-a prevăzut acordarea sporului în contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții, iar în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, valabil până la 9 ianuarie 2006, nu s-a negociat în concret cuantumul sporului.
În ceea ce privește argumentele invocate de reclamanți referitoare la discriminare, instanța de fond a constatat că nu este dată o astfel de situație, deoarece toate persoanele care se află într-o situație identică reclamanților și care își desfășoară activitatea în sistemul de învățământ sunt tratate identic, în sensul că nu beneficiază de acest spor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, prin Sindicatul Liber și Independent "" al Salariaților din Învățământ, Zona R, invocând faptul că, din interpretarea prevederilor art. 8 alin. 1 din nr.HG 281/1993, art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Învățământ, art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, se desprinde concluzia că personalul din învățământ beneficiază de acordarea unui spor de 15% din salariul de bază, pentru activitate desfășurată în condiții periculoase sau vătămătoare.
Arată recurenții că, datorită exercitării funcțiilor care presupun utilizarea computerului cel puțin 50% din timpul de lucru, personalul este expus condițiilor vătămătoare de muncă, iar salariații sunt supuși unui risc real de îmbolnăvire profesională, legat direct de profesiune.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, art. 8 lit. a din HG281/1993, art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de ramură de învățământ, art. 24 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel național, dispoziții ale Contractelor colective de muncă la nivel național pentru anii 2005-2006, 2007-2010.
În dovedirea motivelor de recurs au depus la dosar, în copie, Hotărârea nr. 2 Comisiei Paritare la nivelul Inspectoratului Școlar Județean S (fila 5).
Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere motivele invocate, instanța constată că recursul este nefondat.
Conform Hotărârii nr. 2 a Comisiei Paritare la nivelul Inspectoratului Școlar Județean S din 14 aprilie 2008, personalul din învățământ, care lucrează pe calculator, beneficiază de un spor de 10-30 % calculat la salariul de bază, începând cu data de 1 mai 2008, în funcție de timpul lucrat la calculator, pe baza buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, emis de Autoritatea de Sănătate Publică, a hotărârii Consiliului de administrație al unității de învățământ și a deciziilor emise în acest sens.
Pentru a beneficia, începând cu data de 1 mai 2008, de drepturile prevăzute în hotărârea menționată mai sus, reclamanții trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 2 și anume să fie în posesia unui buletin de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, a hotărârii Consiliului de administrație al unității de învățământ și a deciziilor emise în acest sens. În speță, reclamanții - prin Sindicatul Liber și Independent "" - au depus la dosar Buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă (fila 9 ds. fond), fără a face dovada îndeplinirii și a celorlalte condiții, respectiv existența unei hotărâri a Consiliului de administrație al unității de învățământ și a deciziilor aferente.
Pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2006 și până la 1 mai 2008, reclamanții invocă prevederile cuprinse în Contractul Colectiv de Muncă la nivel național și pe ramură de învățământ, care fac vorbire de acordarea anumitor sporuri prevăzute de lege, în funcție de condițiile concrete în care sunt prestate anumite activități. Pentru punerea în practică a acestor prevederi era necesar ca ministerul d e resort, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor, să stabileascăîn concretlocurile de muncă, categoriile de personal, condițiile de acordare și mărimea acestui spor, însă îndeplinirea acestor proceduri premergătoare nu a fost dovedită în prezenta cauză.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la 9 ianuarie 2004, nu a prevăzut în concret condițiile de acordare a sporului solicitat, locurile de muncă vizate, salariații care urmează să beneficieze și mărimea acestui spor, iar în prezent, începând cu 9 ianuarie 2006, acest contract colectiv la nivel de ramură nu mai este în vigoare conform art. 33 alin. 1 lit. a din Legea 130/1996, ca urmare a neprelungirii acestuia.
În plus, Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010 nu prevede imperativ acordarea acestui drept, ci o condiționează de existența menționării sporului în contractele colective de muncă la nivel de ramură, însă cum contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu mai este în vigoare de la 9 ianuarie 2006, pretențiile reclamanților nu își găsesc justificarea legală.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus menționate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECID E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, și prin Sindicatul Liber și Independent "" al Salariaților din Învățământ, Zona R, împotriva sentinței nr. 415 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/28.05.2009
Jud.fond.
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Sas Laura, Andrieș Catrinel
