Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6270/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6270
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin Președinte Secție
-- --Vicepreședinte Instanță
-- -- Judecător
Grefier -
xxx
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, împotriva sentinței civile nr. 869/15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și intimații reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor de față
Prin sentința nr. 869/15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE C și PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada iunie 2004 - 2005.
S-a dispus obligarea pârâții să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, începând cu data de 17 2005 pentru reclamantul și începând cu data de 12.12.2005 pentru reclamanta și până în prezent, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Au fost obligarea pârâților să le plătească reclamanților sporul respectiv și în continuare, pe toată durata desfășurării raporturilor de muncă.
S-a dispus obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a dispus obligarea chematului în garanție să aloce și să vireze sumele necesare acordării acestor sume.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții își desfășoară activitatea ca procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orșova, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S, conform Adeverinței nr. 1838/II/3/05.05.2009 emisă de Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, iar prin cererea de chemare în judecată au solicitat calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15%, începând cu luna iunie 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pe viitor.
Reclamanții au invocat o faptă discriminatorie, ca urmare a situației existenței mai multor acte normative prin care se acordă sporul de confidențialitate unor categorii profesionale care au acces la un anumit gen de informații, reclamanții susținând că deși în calitate de procurori, prin activitatea desfășurată au acces la informații confidențiale, fiind obligați, să păstreze secretul profesional, nu primesc sporul de confidențialitate.
În scopul asigurării eficiente a confidențialității informațiilor clasificate, au fost emise mai multe acte normative menite să confere categoriilor de personal ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la aceste informații.
Astfel, prin Legea 444/2006, pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, art.3 s-a prevăzut ca, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Prin dispozițiile art.15 alin.1 din OG nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici, s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute de Legea 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
De asemenea, prin dispozițiile art.20 alin.3 din Legea 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea 405/2006, sporul de confidențialitate de până la 15% s-a acordat și membrilor Plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național Pentru Combaterea Spălării Banilor.
Mai mult, prin OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art.30 alin.3, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din cadrul aparatului Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării.
Conform dispozițiilor legale prevăzute de actele normative invocate, instanța reține că, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, ca și creditorii dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
În calitate de procurori, reclamanții sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare.
Astfel, instituind obligația profesională de confidențialitate în sarcina reclamanților, legiuitorul a instituit implicit și obligația corelativă de plată a acesteia, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial, în caz contrar ar fi încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plata egală pentru munca egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, respectiv art.16 alin.1 și art.41 alin.2 din Constituția României, art.5, art.6 și art.154 din Codul Muncii.
În concluzie, s- reținut că, obligația de confidențialitate este recunoscută de lege tuturor categoriilor de personal care prestează activități, în baza unui raport de muncă, indiferent de felul raportului și al funcției deținute.
Reclamanții, deși își execută obligația de confidențialitate în calitatea lor de procurori, ca și personalul din unitățile bugetare pentru care s-a prevăzut expres acordarea sporului de confidențialitate, nu li se recunoaște acest spor, fiind astfel în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor și pentru celelalte categorii socio-profesionale, ținute de respectarea obligației de confidențialitate.
Doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod constant și unanim că, existența discriminării în materie de muncă, apare ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale care întruneau elementul generator al sporului sau adaosului respectiv.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 din OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori, în speță, criteriul după care s-a făcut distincția în acordarea acestui spor este categoria socio-profesională, criteriu prevăzut de art.2 alin.1 din OG 137/2000, motiv pentru care instanța apreciază că reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1-3 și art.6 din OG 137/2000, deoarece sporul de confidențialitate le-a fost refuzat nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestuia - obligația legală de confidențialitate, ci sub pretextul că aparțin unei alte categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța a admis-o întrucât potrivit art.19 din /2002-privind finanțele publice- prevede că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, elaborează proiectul bugetului de stat însă pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor bugetelor locale cu respectarea procedurii prevăzute de legea finanțelor publice.
Faptul că, coordonatorul principal de credite al reclamanților nu a acordat în mod nejustificat drepturile salariale cu titlu de spor de confidențialitate cuvenite de drept reclamanților, nu-i conferă acestuia nici o garanție legală pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă.
În realitate, guvernul răspunde de realizarea prevederilor și raportează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetelor stabilit în conformitate cu legea bugetară anuală.
Instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada iunie 2004- 2005 întrucât potrivit dispozițiilor cuprinse în art.1 alin.1 din /1958-privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Instanța a apreciat că, cererea formulată de reclamanți privind obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare referitoare la sporul de confidențialitate, în carnetul de muncă este fondată, urmând a fi admisă, având în vedere că, potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1976, carnetul de muncă este principalul document prin care se face dovada vechimii în muncă, a veniturilor și în consecință stă la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții arată în motivele de recurs că, față de faptul că intimații- reclamanți și-au întemeiat acțiunea și pe dipoz. OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, admiterea acțiunii este greșită, în virtutea caracterului discriminatoriu al prevederilor legale invocate, deoarece prin decizia 821/03.07.2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de și s-a constatat că dispoz. art.2 al.1 și al.11 precum și dispoz. art.27 din OUG 137/2000, sunt neconstituționale, soluția instanței fiind în contradicție cu dispoz. art.31 din legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
A doua critică se referă la faptul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și pe viitor a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților.
A treia critică are în vedere faptul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care recurenții ca instituții bugetare nu pot să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectivele drepturi solicitate.
În mod greșit s-a dispus obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, în contradicție cu dispoz. art.11, al.2 din Decret. 92/1976 privind carnetul dem uncă.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Primul motiv de recurs nu este întemeiat întrucât prima instanță a admis în parte acțiunea, obligând pârâții la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate pe considerentul că atâta timp cât există obligația de confidențialitate, reclamanta este afectată de tratamentul mai puțin favorabil și discriminatoriu în condițiile în care acesteia nu i se acordă dreptul ce însoțește obligația principală.
Așadar, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci a constatat existența unei discriminări în conformitate cu dispozițiile Directivei Consiliului Europei 2000/78/CE/21.11.2000 pentru crearea unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, interzicând orice fel de discriminare inclusiv în materia salarizării.
Prin acțiunea introductivă, reclamanții au invocat o faptă discriminatorie, urmare a situației existenței mai multor acte normative prin care se acordă sporul de confidențialitate unor categorii profesionale care au acces la un anumit gen de informații, reclamanta susținând că deși, în calitatea sa de judecător, prin activitățile desfășurate are acces la informații confidențiale, fiind chiar obligat, conform art.15 din Hot. Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005 să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în această calitate, iar prin art. 91 din leg. Nr.303/2004 fiind obligat să păstreze secretul profesional, în mod neechitabil și nejustificat nu primesc sporul de confidențialitate.
Potrivit art.2 pct. (1) din declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamantul.
Astfel, având în vedere atribuțiile prevăzute în statut, codul deontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești pentru magistrații ce funcționează în instanțele românești, rezultă în mod clar și indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile interdicțiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere, sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate, fiind privați astfel de un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul adițional nr.12, prin discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
În conformitate cu prevederile art. 14 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, purtând titlul " Interzicerea discriminării", "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație", acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii, " lista cuprinsă în art. 14 nefiind limitativă", dreptul la nediscriminare " protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România a aderat, trebuie respectată cu prioritate față de dreptul intern, în caz contrar instituindu-se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care și le-a asumat Statul Român.
Conform art. 16, "Egalitatea în drepturi" din Constituția României, potrivit cu care: "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", trebuia ca și magistrații să beneficieze de sporul de confidențialitate de 15%, atâta timp cât sunt obligați să păstreze secretul confidențialității ca și alte categorii de persoane, dar fără a beneficia ca și acestea de sporul menționat.
Conform Directivei 2000/EC/78 - legislație comunitară în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații similare.
În speță, reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă specială și specifică, de confidențialitate, care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
În ceea ce privește critica privind obligarea pe viitor la plata sporului de confidențialitate de 15%, Curtea apreciază întemeiată în parte această critică, avându-se în vedere că prin Legea cadru nr. 330/05.11.2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Of. 762/09.11.2009 a fost înlăturată situația de discriminare, fiind acordat sporul de confidențialitate (Anexa 6- reglementări specifice personalului din sistemul justiției; art.4 lit. b).
Față de aceste considerente Curtea reține că recursul este întemeiat, urmând ca în baza art.312 al.2 C:pr.civilă a se admite, a se modifica în parte sentința și a fi obligați pârâții la plata sporului de 15% în continuare până la intervenirea unei cauze legale de încetare a obligației. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, împotriva sentinței civile nr. 869/15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și intimații reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința nr. 869/15.05.2009, în sensul că obligă la plata sporului de 15% în continuare, până la intervenirea unei cauze legale de încetare a obligației.
Menține restul dispozițiilor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009.
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Lucian Bunea - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.3/09.12.2009
/ și
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora Lucian Bunea
