Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6298/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6298
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul SINDICATUL C PENTRU și pârâtul SC C SA împotriva sentinței nr.691 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă SINDICATUL C PENTRU prin avocat și recurenta pârâtă SC C SA prin consilier juridic si avocat .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se depune la dosarul cauzei de către recurenta pârâtă copie a carnetului de munca a reclamantului.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului propriu, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Arată că instanța a nlăturat nemotivat expertiza administrată in cauză.În plus, expertiza a fost făcută fără convocarea părților, ceea ce atrage nulitatea ei, motiv pentru care solicită casarea sentinței și rejudecarea cauzei.
Cu privire la recursul declarat de pârât solicită, respingerea acestuia, arătând că s-au apreciat corect de către instanța de fond cheltuielile de judecată acordate.
Consilier juridic pentru recurentul pârât solicită respingerea recursului declarat de recurentul reclamant și menținerea sentinței ca legală și temeinică, arătând că drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază anterior anului 2004, când salariații au fost preluați de la fosta unitate, și acordate în continuare, dovada fiind carnetele de munca unde se evidențiază o creștere a salariilor.
Solicită admiterea recursului propriu și acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru intimatul pârât solicită, de asemenea, respingerea recursului declarat de recurentul reclamant și menținerea sentinței, arătând că instanța de fond a apreciat soluționarea cauzei prin prisma tuturor probelor administrate în cauză, și nu doar în funcție de concluziile rapoartelor de expertiză,care au avut concluzii diverse.
Cu privire la drepturile solicitate, se arată că acestea au fost incluse în salariu încă din anul 2003 și menținute în continuare și după anul 2004 prin actul adițional1442/2004.
De asemenea, solicită admiterea recursului propriu și acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.
În replică, avocat arată că nu s-a răspuns explicit, prin raportul de expertiză administrat în cauză daca pentru anii 2004-2007 au fost incluse aceste drepturi în salariul de bază, nefiind evidențiate nici în carnetul de muncă în mod separat.
Consilier juridic pentru intimatul pârât arată că drepturile solicitate de reclamant se evidențiază și în carnetul de muncă, conform algoritmului de calcul al salariilor.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.691 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, s-au respins excepțiile inadmisibilității, prematurității formulării cererii și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâta Energetic C
S-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul reprezentat de SINDICATUL C în contradictoriu cu pârâta C.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 75 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este angajat al unității pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Prin prezenta acțiune astfel cum a fost precizată, reclamantul solicită prima de vacanță prevăzută de art. 123 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze, valabile pe anii 2005 - 2007 și primele de Paști, de C, de ziua Meseriei și de aprovizionare toamnă-iarnă prevăzute de art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze,valabile pe anii 2005 - 2007, drepturi aferente anilor 2005 - 2007.
Potrivit art. 123 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură " Pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță de minimum 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă, astfel încât acest ajutor în valoare netă să nu reprezinte mai puțin de 75% din indemnizația de concediu în valoare netă", iar potrivit art. 176 alin. (1) "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă".
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, instanța a constatat că este neîntemeiată deoarece chiar dacă contractul colectiv de muncă pentru anii 2005 - 2007 pe care își întemeiază reclamanții pretențiile nu mai este în vigoare, drepturile salariaților născute în baza acestora pot fi solicitate în termenul de prescripție astfel cum este reglementat prin disp.art.283 C muncii.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă, determinată de faptul că nu s-a procedat mai întâi la încercarea de soluționare pe cale amiabilă în comisia mixtă patronat-sindicat, procedură prevăzută de art. 5 pct. 30 din CCM la nivel de unitate ca fiind obligatorie, instanța a reținut că este neîntemeiată deoarece nu se poate îngrădi accesul reclamanților la justiție, nu se poate încălca dreptul reclamanților de a se adresa instanței, drept garantat de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, procedura de conciliere nefiind un obstacol în promovarea unei cereri în fața instanțelor de judecată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, întemeiată pe dispozițiile art. 283 lit. e din Codul muncii, potrivit căruia cererile ce au ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia se pot formula în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, instanța a constatat că este neîntemeiată deoarece drepturile solicitate de reclamanți au natură patrimonială și izvorăsc din raportul de muncă, termenul de prescripție aplicabil fiind de 3 ani în conformitate cu prevederile art. 283 lit. c din Codul muncii.
de aceste considerente, instanța a respins excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, instanța s-a constatat din probele administrate că pârâta a acordat reclamanților drepturile solicitate prin includerea lor în salariul de bază și nu se face vinovată de încălcarea vreunei prevederi legale sau contractuale.
Astfel, prin raportul de expertiză astfel cum a fost completat, expertul a precizat că drepturile bănești au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, însă au devenit un drept în salariul brut câștigat de angajați asupra căruia nu se mai poate reveni, drept ce a fost consfințit prin HG nr.103/18.02.2004( art 17 alin 3), astfel că, în opinia sa, salariatul nu a primit drepturile bănești pentru perioada 2005-2007.
Prin urmare, expertul a stabilit că drepturile bănești solicitate au fost incluse în salariul de bază al angajaților anterior intrării în vigoare a HG nr.103/2004 privind unele măsuri pentru restructurarea activității de producere a energiei electrice și termice pe bază de lignit prin care a fost înființată și societatea comercială pârâtă, însă aprecierea păstrării acestor drepturi prin acte normative și contracte colective de muncă succesive aparține instanței de judecată.
Astfel, introducerea acestor drepturi în salariul de baza avut ca suport legal art. 137 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura, care prevedea că " prin contractele colective de munca incheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de baza".
De asemenea, în același contract încheiat la nivel de ramura se prevedea la art. 176 alin. (6) că fiecare din adaosurile de mai sus( de Pasti, Ziua, C și in luna octombrie) se acorda in conditiile in care prin contractele colective de munca incheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui in salariul de bază.
mixte administratie - sindicate nu pot fi trecute cu vederea chiar daca au fost facute pe perioada cand unitatea avea alta denumire, deoarece prin Hotărârile de Guvern prin care aceasta și-a schimbat denumirea s-a stipulat clar ca unitatile nou inființate prin reorganizarea celeilalte preiau toate drepturile și vor fi ținute de toate obligațiile fostei unitați, iar personalul angajat al fostei unitați se redistribuie noii societăți și se consideră transferat.
Drepturile prevazute de art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă, respectiv suplimentarea drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixă in luna octombrie au fost introduse in salariul de bază incepând cu 01.05.1994 cand unitatea purta titulatura de RENEL, în urma negocierii mixte administratie - sindicat.
Astfel, în Contractul Colectiv de Munca pe anul 1992-1993 la art. 57 era prevăzut că Pentru asigurarea aprovizionarii de toamna- iarna se va acorda fiecarui salariat un ajutor material echivalent clasei 4 de salarizare din grila RENEL din luna in care se platește. Ajutorul se va acorda in prima jumatate a lunii octombrie iar începand cu anul 1994 in Contractul Colectiv de munca incheiat la nivel de unitate la art. (7.20) nu mai este menționat acest drept.
Prin nr.HG 365/1998, RENEL s-a transformat in prin reorganizare. In urma acestei hotarari toate drepturile castigate de personal au fost pastrate la noua unitate. In carțile de munca ale angajatilor apar aceste negocieri salariale care se pastrează in continuare, salariul de baza nemaifiind modificat de atunci decât în sensul creșterii.
In anul 2000, prin HG nr.627, s-a transformat în SC SA Prin această restructurare toate drepturile salariale castigate anterior s-au pastrat in continuare conform art. 36 alin (1) și a art. 43 alin (1).
In anul 2002 cu procesul verbal nr. 11/20.12.2002 privind negocierea la nivel de unitate pe anul 2003 dintre administrație si organizațiile sindicale ale unitații Federația energetica si Federația termoF. au stabilit introducerea in salariile de baza a urmatoarelor adaosuri in suma fixa existente in contractul colectiv de munca al SC SA începând cu 01.01.2003: ontravaloarea unei cote de energie conform. Art. 4.90 din CCM; daosul pentru Paste conform. Art. 4.88 (1) lit. a; adaosul pentru ziua energeticianului conform. Art. 4.88 (1) lit. b; adaosul pentru C conform. Art. 4.88 (1) lit. c; rima p. de vacanta.
In anul 2003 s-a negociat CCM care este valabil doi ani, adica 2003 si 2004.
HG. nr. 103/2004 a prevăzut desființarea SC SA și înființarea noii unităti SC Energetic C SA. căreia i s-a aplicat contractul colectiv de muncă al aprobat prin act adițional la CCM din anul 2003 înregistrat la Direcția Generală de Munca si Protectie Sociala cu numarul 4442/06.07.2004. Prin aceasta prelungire cu act adițional a CCM 2003 al SC SA cele doua confederații sindicale care au semnat impreuna cu administrația acest act adițional au recunoscut continuitatea ințelegerilor avute impreuna sub o altă denumire a unității.
In anul 2005 avut loc o noua negociere a Contractului Colectiv de Munca. La art. 1.2 s-a prevăzut " Contractul colectiv de munca SC Energetic C SA are la baza: CCM la nivel national, CCM la nivel de ramura, CCM la nivel SC SA și legislatia in vigoare". La art. 4.86 s-a stabilit că reprezintă vechime neintrerupta in SC Energetic C, inclusiv vechimea in fostele unitați, RENEL, SC SA. ceea ce inseamna ca și negocierile salariale obținute sub diverse titulaturi s-au pastrat.
In carțile de munca ale salariaților sunt evidențiate aceste negocieri salariale care s-au pastrat pana in prezent, singurele modificari fiind cele de indexare a grilei de salarizare cu coeficientul de crestere salariala negociat. Daca aceste drepturi salariale nu ar fi fost păstrate ar fi trebuit să se micșoreze aceste salarii de baza ceea ce nu s-a intamplat de la înfiintarea RENEL și pana in prezent, întrucât salariile angajaților nu au mai fost diminuate cu sumele ce ar reprezenta prima de vacanță și primele de Paști, C, Ziua Meseriei și aprovizionare toamnă-iarnă.
Susținerea reclamantei în sensul că pârâta a încălcat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură nu poate fi reținută de instanță deoarece potrivit art. 137 din contractului colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut că "prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază", iar potrivit art. 176 alin. 6 din contractului colectiv de muncă la nivel de ramură se prevede că "fiecare din adaosurile prevăzute de acest articol se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Având în vedere că drepturile bănești sub forma unui adaos in suma fixă reprezentând prima in luna octombrie au fost introduse in salariul de bază incepând cu 01.05.1994, iar drepturilor bănești sub forma unui adaos in suma fixă reprezentând ontravaloarea unei cote de energie conform. Art. 4.90 din CCM; daosul pentru Paste conform. Art. 4.88 (1) lit. a; adaosul pentru ziua energeticianului conform. Art. 4.88 (1) lit. b; adaosul pentru C conform. Art. 4.88 (1) lit. c; rima p. de vacanta au fost introduse in salariul de bază incepand cu 01.01.2003 instanța constată că nu mai pot fi acordate încă o dată,motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța a apreciaat că menținerea acestor drepturi în cuprinsul contractelor colective de muncă la nivel de ramură pe anii 2005-2007 nu reprezintă altceva decât consfințirea faptului că ele se acordă în continuare prin modalitatea includerii lor în salariul de bază al angajaților astfel cum s-a convenit în anul 2003, însă acordarea lor an de an prin includerea în salariu nu poate fi admisă, fiind evident faptul că prevederile succesive au vizat păstrarea drepturilor câștigate de salariați în forma convenită în anii 1994 și, respectiv 2003 și nicidecum adăugarea succesivă la salariu a acestor beneficii.
În conformitate cu art 274 alin1 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 75 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de expert.În ceea ce privește onorariul de avocat, instanța a constatat că pârâta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată suportate cu acest titlu, facturile fiscale depuse la dosar fiind insuficiente pentru a proba plata efectivă a onorariului convenit de parte cu avocatul.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția prematurității formulării cererii și excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepții invocate de pârâtă, iar pe fondul cauzei a respins cererea precizată formulată de reclamant, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul prin Sindicatul C și pârâta SC C SA., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-reclamant a criticat sentința pentru faptul că instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză, care este o probă științifică si a avut în vedere doar susținerile pârâtei, fără ca acestea să fie susținute de vreo altă probă.
S-a arătat că instanța de fond a reținut în mod eronat că anterior înființării unității prin HG nr. 103/2004, drepturile salariale pretinse au sost introduse în salariul de bază la vechea unitate, fiind preluate în noile contracte individuale de muncă și că instanța face trimitere la modul de calcul al drepturilor salariale solicitate începând cu 1992-1993 când nu exista SC C SA.
Astfel concluzia că drepturile salariale au fost incluse în salariul de bază este eronată deoarece perioada în discuție este alta decât cea analizată de instanță și anume 2005-2007.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 287 Codul muncii referitoare la sarcina probei ce revenea pârâtului și care nu a făcut nici o dovadă a susținerilor sale cu acte scrise.
Astfel, angajatorul nu a dovedit pentru fiecare angajat cum a făcut calculul salariului de bază, adaosurilor pretinse de salariați și includerii acestora în salariul de bază.
Instanța nu a analizat dacă intimata a respectat dispoz. art.8 alin.2 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă care dispune că, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească dreptul la un nivel inferior celui stabilit prin contractele de muncă încheiate la nivel superior și nici dispozițiile art.11 alin. 1 lit. din Legea 130/1996, în sensul că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură produc efecte pentru toți salariații incadrați încadrați în toate unitățile în ramură de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă,care constituie legea părților.
O altă critică a vizat faptul că a fost nesocotite dispoz. art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin înlăturarea nejustificată a concluziilor raportului de expertiză, favorabil reclamantului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
Recurerenta pârâtă a criticat sentința pentru neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată privind onorariul de avocat, deși a făcut dovezi în acest sens, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, precum și copia integrală a carnetului de muncă al reclamantului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul declarat de reclamant ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că instanța de fond a apreciat corect că drepturile salariale solicitate au fost introduse în salariul de bază al reclamantului, deoarece toate înscrisurile depuse de angajator converg spre această concluzie.
Astfel, prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat acordarea drepturilor salariale reprezentând: cota de energie electrică, prima de vacanță, primele de Paști, C și Ziua și aprovizionare toamnă-iarnă.
Potrivit art. 123 din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță de minimum 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă, astfel încât acest ajutor în valoare netă să nu reprezinte mai puțin de 75% din indemnizația de concediu în valoare netă.
Potrivit art. 176 - (1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Art. 137 - Prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost prevăzute contractual începând cu anii 1992 - 1993, atât la nivel de ramura, cat si la nivel de unitate.
Așa cum se observa din prevederile contractuale menționate, s-a prevăzut dreptul salariaților de a beneficia, cu anumite ocazii, de suplimentările salariale respective, acestea urmând a fi plătite, ca regula, la data evenimentului.
In același timp s-a prevăzut posibilitatea ca aceste drepturi sa fie incluse in salariul de baza.
Unitatea in care isi desfăsoară activitatea salariatul reclamant a fost supusa de-a lungul timpului mai multor transformări si reorganizări, începând cu anul 1990, când a luat ființa Regia autonoma de electricitate RENEL, Întreprinderea C fiind unitate a Renel.
Prin HG 395/1998, Renel se reorganizează in 3 noi societati, unitatea intimata devenind sucursala in cadrul SA.
Noua societate preia personalul existent cu drepturile salariale nemodificate, asa cum se observa in carnetul de munca si cum constata si expertul in cauza.
Prin HG 627/2000, SA se reorganizează prin înființarea unor noi societati comerciale intre care si SC SA, unitatea intimata devenind sucursala a noii societati.
Art. 36 - (1) Societățile comerciale înființate potrivit art. 1 vor prelua toate drepturile și vor fi ținute de toate obligațiile fostei Companii Naționale de Electricitate - și ale filialelor sale și se substituie în drepturile și obligațiile decurgând din raporturile juridice ale acesteia cu terții, inclusiv în litigiile în curs, preluarea urmând să se facă pe bază de protocol finalizat în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Art. 43 - (1) Personalul angajat la fosta Companie Națională de Electricitate - și la filialele sale, care se desființează, se redistribuie la societățile comerciale înființate potrivit art. 1 și se consideră transferat.
(3) Contractele colective de muncă încheiate anterior de Compania Națională de Electricitate - și de filialele sale rămân în vigoare până la încheierea noilor contracte colective de muncă, în condițiile legii.
Prin HG 103/2004 se infiinteaza SC " Energetic C" - prin reorganizarea SC "" -
Potrivit art. 15 (1), societățile comerciale înființate potrivit art. 1 alin. (1) vor prelua toate drepturile și își vor asuma toate obligațiile aferente Sucursalei " " și se în drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile juridice ale acestora cu terții, inclusiv în litigiile în curs.
Potrivit art. 17 (3) angajații care provin de la SC "" - își păstrează drepturile și obligațiile conform contractului colectiv de muncă încheiat, care rămâne în vigoare până la încheierea noilor contracte colective de muncă, potrivit prevederilor legale.
Așa cum se observa din dispozițiile legale enunțate, datorita specificului domeniului de activitate, unitatea intimata in care isi desfăsoară activitate salariatul recurent, a suferit mai multe reorganizări si transformări, având mai multe forme de organizare - unitate/sucursala/societate comerciala - fara a fi insa afectate drepturile si obligațiile salariaților, inclusiv cele privind drepturile patrimoniale, aceștia păstrându-si același statut, drepturile si obligațiile din contractele colective de munca transmițându-se de la o forma de organizare la alta.
În ceea ce privește suplimentarea salarială pentru toamnă-iarnă, prin Procesul-verbal de conciliere nr. 5 încheiat la 26. 04.1994 cu ocazia concilierii directe a unor articole din contractul colectiv de muncă rămase în divergență, precum și a unor articole amânate, s-a stabilit introducerea în salariul de bază al reclamantului a suplimentării salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, acest spor nemaifiind prevăzut in dispoziția contractuala, el regăsindu-se in creșterea salariala așa cum rezulta din procesul verbal respectiv
În concret, această modificare s-a realizat la data de 01.05.1994, astfel cum rezultă din carnetul de muncă unde sunt efectuate mențiuni "modificat salariul conf. neg. 94".
In ceea ce privește celelalte drepturi, potrivit Metodologiei privind determinarea salariilor brute de bază conform grilei de salarizare (matriceală) valabilă începând cu 01.01.2003 - anexa 3 la contractul colectiv de muncă, pct. II, s-a stabilit ca aceste drepturi să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Mențiuni în acest sens s-au efectuat si în carnetul de muncă al reclamantului din care rezultă o majorare a salariului de bază al reclamantului începând cu 01.01.2003 cu aceste sume, ceea ce duce la concluzia că reclamantul a beneficiat efectiv de aceste majorări.
Ca urmare, Curtea constată că aceste suplimentări au devenit parte a salariului de bază fiind supuse indexărilor ulterioare și reprezentând bază de calcul pentru sporurile acordate.
De altfel, partenerii sociali au recunoscut executarea obligațiilor în această manieră, prin introducerea suplimentărilor salariale în salariul de bază, fapt consemnat în procesul-verbal nr. 6821/14.03.2008.
Prin urmare, unitatea intimata a respectat prevedrile contractuale privind acordarea primei si adaosurilor, prin includerea acestora in salariul de baza, mentinut la nivel de unitate pe intreaga perioada de timp.
Se constata ca in mod temeinic si legal a analizat instanța de fond drepturile solicitate aferente anilor 2005 - 2007, prin prisma modificărilor si convențiilor încheiate pe întreaga perioada, începând cu anul 1993.
Va fi respins ca nefondat și motivul de recurs privind înlăturarea nejusificată a raportului de expertiză contabilă, probă favorabilă recurentului - reclamant, întrucât la pronunțarea soluției instanța are în vedere toate probele administrate în cauză neputându-se acorda o valoare probatorie prestabilită, mai mare unei anumite probe și putând înlătura o probă, dacă aceasta nu se coroborează cu restul materialului probator.
Ori, din analiza carnetului de muncă al reclamantului, contractul colectiv de munca la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze și a legislației aplicabile pe întreaga perioadă dedusă judecății, așa cum s-a arătat anterior, rezultă că drepturile solicitate de reclamant prin acțiunea precizată au fost incluse în salariul acestuia, situație în care au fost înlăturate în mod justificat concluziile raportului de expertiză, care era în contradicție cu restul materialului probator administrat.
Curtea reține, de asemenea că instanța de fond a respectat dispozițiile art.8 alin.2 și art. 11 alin.1 lit.c din Legea 130/1996 întrucât potrivit art. 137 din contractului colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut că "prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază", iar potrivit art. 176 alin. 6 din contractului colectiv de muncă la nivel de ramură se prevede că "fiecare din adaosurile prevăzute de acest articol se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
În această situație, reclamantul nu a beneficiat de drepturi salariale la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, care produce efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile în ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Va fi respins ca nefondat și motivul de recurs privind încălcarea dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât reclamantului i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, neputându-se reține că dacă instanța de fond a înlăturat o probă favorabilă reclamantului - expertiza contabilă -, nu ar fi o instanță independentă, în condițiile în care s-a motivat în detaliu rațiunea înlăturării acestei probe și probele pe care și-a întemeiat soluția instanța de fond.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 pct. 1- 9 cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă rap. la art. 304, 304/1 cod procedură civilă, recursul declatat de reclamant va fi respins ca nefondat.
Va fi admis recursul declarat de pârâtă, reținându-se că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, în conformitate cu care partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere la plata cheltuielilor de judecată către cealaltă parte.
Prin înscrisurile depuse la dosar ( contract de asistență juridică nr.60/2008 și copii extrase bancare) de către recurenta - pârâtă, aceasta a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate, reprezentând onorariul de avocat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă va fi admis recursul declarat de pârâtă și va fi modificată în parte sentința, în sensul că va fi obligat reclamantul la plata sumei de 175 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond, în loc de 75 lei.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL C PENTRU împotriva sentinței nr.691 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-.
Admite recursul pârâtului SC C SA împotriva sentinței nr.691 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă reclamantul la plata sumei de 175 lei cheltuieli de judecată la fond, în loc de 75 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
3 ex/11.12.2009
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Elena Stan, Florica Diaconescu
