Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6338/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-( 5088/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6338/
Ședința publică de la 06 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR- - -
GREFIER -
_____
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind recursul formulat de recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.4609 din data de 28 mai 2009,pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și Ministerul Justiției și Libertăților, având ca obiect - drepturi bănești spor de 50%-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic în baza delegației emisă la data de 06 noiembrie 2009, lipsă fiind intimații și Ministerul Justiției și Libertăților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic,solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile atacate pentru nelegalitate și netemeinicie, iar pe fond respingerea acțiunii formulată.
Curtea, în temeiul art.150 Cod procedură civilă,declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4609 din data de 28 mai 2009,pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 15.08.2005-11.11.2005 și a fost respinsă acțiunea ca prescrisă pentru această perioadă, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și au fost obligați pârâții la plata sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada 12.11.2005-01.06.2008 actualizate cu rata inflației până la data cererii de chemare în judecată.
Prin aceeași sentință, au fost obligați pârâții la plata dobânzii legale aferente sumelor menționate de la data cererii de chemare în judecată, 11.11.2008 și până la data plății efective și a fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să efectueze mențiunile corespunzătoare sporului acordat reclamantei în carnetul de muncă al acesteia.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pretențiile reclamantei aferente perioadei 15.08.- 11.11.2005, sunt prescrise pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 283 alin 1 litera c din codul muncii, cererea în vederea plății unor drepturi salariale neacordate poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Din coroborarea art.283 alin.l lit.c din codul muncii cu art.3 alin. 1 și alin. 2 și art. 7 alin 1 raportat la art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, referitor la ipoteza prescripției în cazul raporturilor juridice obligaționale în cazul obligațiilor cu executare succesivă, rezultă că termenul de trei ani pentru obligarea angajatorului la plata sumelor cu titlu de drepturi salariale, începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune privind fiecare prestație succesivă, adică de la data când angajatorul datora aceste sume și de la care s-a născut dreptul reclamantei la remunerare pentru munca depusă, drept la acțiune care, nefiind exercitat în termenul prevăzut de lege, în lipsa unor cauze de suspendare sau întrerupere se stinge pentru fiecare din aceste prestații printr-o prescripție deosebită.
În condițiile în care prescripția extinctivă este o excepție de ordine publică iar în cauză nu a fost învederată de reclamantă existența unor cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției care a început să curgă la data de 1 septembrie 2005 iar acestea nu au putut fi constatate nici de instanță din oficiu și având în vedere că odată cu formularea cererii de chemare în judecată reclamanta nu a solicitat potrivit prevederilor Decretului nr. 167/1958 repunerea în termenul de prescripție de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune și nu a învederat motivele temeinice, obiective, exclusive de culpă, care au împiedicat-o să sesizeze instanța în termenul legal, văzând și data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 12 noiembrie 2008, sancțiunea prescrierii dreptului reclamantei de a solicita plata drepturilor salariale cuvenite cu mai mult de trei ani anteriori datei sesizării instanței nu poate fi evitată, urmând a fi admisă excepția prescripției extinctive, dreptul la acțiune al reclamantei stingându-se prin prescripție pentru neexercitarea în termenul stabilit de lege și respinsă ca atare acțiunea pentru pretențiile reclamantei aferente perioadei 15.08. - 11.11.2005, ca prescrise.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este personal asimilat judecătorilor si procurorilor incadrat in cadrul Ministerului Justiției.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța constata întemeiata în parte cererea reclamantei.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihica, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 1 octombrie 2000 intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, prin dispozițiile art. I pct. 42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000 s-a statuat că "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: - 42. articolul 47 se abrogă".
In ședința din 10 martie 2008, înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv: "Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. In interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 4 7 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instanțele judecătorești, data de înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/l0.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Textul dispozitivului utilizează un verb la timpul prezent ("au dreptul"), ce justifica interpretarea ca acest spor se cuvine judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate si la data pronunțării deciziei nr. XXI, respectiv 10.03.2008, in ciuda abrogării Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, in intregime, prin OUG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat in cauza împotriva României 1, din 06.12.2007, constatând incalcarea articolului 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, precum si a articolului 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție combinat cu articolul 14.
In fapt, reclamantul s-a plâns de refuzul autorităților romane de a-i acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 pentru munca obligatorie efectuata in timpul serviciului militar. Reclamantul s-a plâns si de faptul ca este victima unei discriminări, având in vedere ca situația sa este similara celei in care s-au aflat alte persoane cărora instanțele interne si înalta Curte de Casație si Justiție le-a recunoscut aceste drepturi. In plus, fata de jurisprudența divergenta a instanțelor in materie, reclamantul a invocat si încalcarea dreptului sau la un proces echitabil, sub aspectul nerespectării principiului securității raporturilor juridice, precum si sub aspectul si imparțialității instanțelor.
In cauza, Curtea a constatat la data judecării cauzei, in anul 2004, existat o jurisprudenta neunitara in aplicarea Legea nr. 309/2002 atat la nivel național cat si la nivelul instanței supreme, reamintind ca, desi divergentele de jurisprudenta sunt inerente oricărui sistem de drept, totuși, instanței supreme ii revine rolul de a regla aceste contradicții. Astfel, instanța europeana a statuat ca, divergentele de jurisprudenta s-au datorat instanței supreme, iar faptul ca aceste divergente existau chiar la nivelul acestei instanțe, este contrar principiului siguranței raporturilor civile care reprezintă unul din elementele fundamentale ale statului de drept. Sub aspectul si imparțialității instanțelor, Curtea a considerat ca nu este necesar sa examineze daca in cauza a existat incalcarea articolului 6 din Convenție.
In plus, Curtea vazand ca in alte cauze similare instanța suprema a acordat altor persoane drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, aceasta a apreciat ca reclamantul avea o legitima de a obține recunoașterea creanței sale. In concluzie, fata de divergentele din jurisprudenta existente la nivelul instanței supreme, si subliniind ca articolul 14 din Convenție are caracter exemplificativ, iar nu limitativ (Engel si alții Olanda, 8 iunie 1976,. Danemarca, 28 noiembrie 1984), a constatat incalcarea si articolului 1 din Primul Protocol Adițional combinat cu articolul 14 din Convenție.
In prezenta cauza, situația este similara, neacordarea sporului de 50% din indemnizația de baza bruta lunara, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reclamantului instituind un tratament inegal in raport de reclamanții care l-au câștigat, prin hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate de Curțile de Apel din Pitești, C, B, O, invocate de Procurorul General al României in recursul in interesul legii.
Ca atare, instanța a constatat ca reclamanta are o legitima de a obține recunoașterea creanței sale, in situația contrara incalcandu-se articolul 1 din Primul Protocol Adițional combinat cu articolul 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
S-a dispus și actualizarea sumelor pretinse, deoarece indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piața si prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați in circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare.
Așadar, daca instanța acorda creditorului o suma de bani reactualizata de la data cand trebuia achitata pana la plata efectiva, creditorul nu primește o valoare mai mare decât cea pe care ar fi trebuit sa o primească cu o anumita perioada de timp anterioara.
Cu privire la plata dobânzii, Tribunalul retine ca potrivit legislației muncii - art. 161 alin. 4, in cazul in care angajatorul întârzie in mod nejustificat plata salariului acesta poate fi obligat la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Astfel cum prevede art. 1088 cod civil daunele interese pentru neexecutarea obligațiilor care au ca obiect o suma oarecare, nu pot cuprinde decât dobânda legală, afara de regulile speciale in materie de comerț, de fidejusiune si societate.
Aceste daune interese nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare in judecată, afara de cazurile in care, după lege, dobânda curge de drept.
întrucât codul muncii nu prevede expres ca daunele interese curg de drept de la scadență, pentru neplata drepturilor salariale cuvenite reclamantei pe perioada 12.11.2005-01.06.2008 pârâta datorează dobânda legală în materie civilă prevăută de art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000 la aceasta suma, dobânda calculată de la data de 11.11.2008 data introducerii cererii de chemare in judecata.
In temeiul art.l si 3 din Decretul nr. 92/1976, va obliga pârâtul Ministerul Justiției să înscrie mențiunile privind sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară în carnetul de munca al reclamantei pentru perioada pentru care s-au acordat de instanță aceste drepturi.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și art.3041pr.civ. recurentul a făcut referire la decizia nr.838/2009 pronunțată de Curtea Constituțională apreciind că prin sentința atacată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar pe de altă parte între reclamantă și Ministerul Finanțelor Publice nu există raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a acestei instituții.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice invocând dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și art.3041pr.civ. a făcut referire la decizia nr.838/2009 pronunțată de Curtea Constituțională apreciind că prin sentința atacată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar pe de altă parte între reclamantă și Ministerul Finanțelor Publice nu există raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a acestei instituții.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale a Statului Român, prin Ministerului Finanțelor Publice în calitate de pârât invocându-se dispozițiile art.21 din Legea nr.500/2002, ordonatorii principali de credite fiind cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierahic inferioare.
Ministerul Justiției și Libertăților are calitatea de ordonator principal de credite, iar în conformitate cu dispozițiile art.21 din Legea nr.500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierahic inferioare.
Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar și care la lit. d ) - e) stipulează faptul că, "proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formarea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite și pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite".
Prin urmare, este lipsit de relevanță că, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cât aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatoriilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale.
S-a mai arătat și faptul că bugetul de stat este aprobat prin lege organică de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativă, prin urmare pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se impună elaborarea bugetului sub o anumită forma și conținut, decizie luata de puterea judecătorească, considerăm că ar reprezenta o imixtiune în atribuțiile puterii legislative, ceea ce ar duce la încălcarea art.1 alin.4 din Constituția României "(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterii - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale."
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, s-au invocat și dispozițiile Ordonanței nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Nu poate fi reținut motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.4 pr.civ. deoarece chiar dacă Curtea Constituțională prin decizia nr.838/27.05.2009 a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, nu poate fi ignorată decizia nr.XXI/10.03.20098, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la care instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.329 alin.1 și 3 din pr.civ. apreciind asupra obligativității acesteia referitor la chestiunile de drept dezlegate.
Sunt fondate însă criticile formulate de către recurent referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, critică ce va fi reținută, deoarece potrivit art.25 din Decretul nr.31/1954 Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații, iar potrivit art.37 din același act normativ, acesta nu răspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat, cu atât mai mult cu cât dreptul solicitat de reclamantă este un drept salarial, iar pârâtul Statul Român nu are atribuții în privința salarizării reclamantei, astfel încât să poată fi obligat alături de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% către reclamantă.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.4609 din data de 28 mai 2009,pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și Ministerul Justiției și Libertăților.
Modifică, în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
18.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
