Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6383/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3180/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6383/
Ședința publică din data de 09 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Guranda Georgeta
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților și de către recurentele-reclamante, (fostă ), -, -, și împotriva sentinței civile nr.4828 din data de 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.31001/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul București și cu intimata-intervenientă în interes propriu - având ca obiect "drepturi bănești - spor 50%".
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 27 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera văzând și dispozițiile art.260 alin.(1) Cod proc. civ. a amânat pronunțarea pentru data de 03.11.2009, apoi la data de 09.11.2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 17.09.2007. reclamanții, (fostă ), -, -, și au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, solicitând instanței obligarea pârâților să le achite sumele corespunzătoare sporului pentru risc și suprasolicitare de 50% calculat lunar la salariul de bază, începând cu anul2000 și în continuare, atât timp cât vor îndeplini funcția de personal auxiliar; actualizarea sumelor rezultate, prin aplicarea ratei inflației din anul 2000 și până la momentul plății sumelor; plata dobânzii legale calculată începând cu anul 2000 și până la momentul efectuării plății; efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă; obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor.
În fapt, reclamanții au arătat că au calitatea de personal auxiliar în cadrul Secției a VII-a Civilă din cadrul Curții de APEL BUCUREȘTI și că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, magistrații beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază. Ca urmare a apariției OUG nr.177/2002, în calculul indemnizației lunare primite nu s-a mai avut în vedere sporul de 50%, justificarea înlăturării acestui spor reprezentând-o art.50 în care se menționa că pe data intrării în vigoare a OUG nr.177/2002, se abrogă art.11din legea nr.50/1996, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
În toată perioada de timp care a urmat datei de 01.01.2003, data intrării în vigoare a OUG nr.177/2002 și până în prezent, magistrații nu au primit sporul lunar de 50% în condițiile în care, art.47 din Legea nr.50/1996 deși această lege nu fusese abrogată.
Ulterior, prin OUG nr.27/2006 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.45/2007, în art.41 s-a menționat abrogarea integrală a OUG nr.177/2002, precum și a prevederilor referitoare la salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără a se face vreo referire despre sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, în sensul abrogării acestui act normativ.
În cauză, a depus cerere de intervenție în interes propriu solicitând aceleași drepturi ca și reclamanții.
Prin sentința civilă nr.4828/11.06.2008 pronunțată în dosarul nr.31001/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea formulată de reclamanții, (fostă ), -, -, și și, pe cale de consecință, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de 50% de suprasolicitare neuropsihică pentru perioada august 2004-17.09.2007, precum și în continuare, iar pentru intervenienta în interes propriu pentru perioada 01.07.2006-17.09.2007, precum și în continuare, sume ce se vor actualiza cu rata inflației de la data scadenței și până la data introducerii acțiunii, respectiv 17.09.2007, precum și la dobânda legală calculată conform OG nr.9/2000, de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă, cu obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientei.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cât și cererea reclamanților și a intervenientei în interes propriu în ceea ce privește drepturile bănești solicitate pentru perioada 2000-iulie 2004 ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a respins acțiunea pe excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 2000 - iulie 2004 dat fiind că acțiunea a fost introdusă la data de 17.09.2007, iar conform art.283 al.1 lit.c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În ceea ce privește pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive în baza art.281 Codul muncii.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 cât și Decizia nr.21/10.03.2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și reclamanții, criticând sentința pronunțată pentru următoarele motive:
Reclamanții-recurenți au criticat sentința atacată pe capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale restante pentru perioada 2000-iulie 2004, considerând că decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este aplicabilă din 2000.
În ceea ce privește capătul de cerere privind calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor, recurenții-reclamanți consideră că în mod greșit s-a respins cererea față de această instituție, întrucât s-a solicitat obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare plății sumelor restante către Ministerul Justiției.
La rândul său Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința atacată în sensul că în mod greșit instanța de fond a obligat-o alături de alți pârâți la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada august 2004-17.09.2007, precum și în continuare, iar pentru intervenienta în interes propriu pentru perioada 17.09.2006-17.09.2007, precum și în continuare, sume actualizate cu rata inflației și până la data introducerii acțiunii.
Consideră că cererea reclamanților, care face parte din categoria personalului auxiliar, reprezintă solicitarea unui drept pe care legiuitorul nu l-a prevăzut prin legea specială de salarizare.
A mai arătat recurentul că Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă cu privire la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale angajaților din sistemul justiției, această obligație revenind, potrivit legii, curților de apel, sau, după caz, tribunalelor.
În ceea ce privește daunele interese acordate, recurentul Ministerul Justiției a arătat că acestea se acordă numai atunci când sunt întrunite elementele răspunderii civile, ceea ce în speță nu poate fi reținut și că instanța de fond deja le-a acordat acest drept prin obligarea sa la plata unei creanțe reactualizate, motiv pentru care nu se mai impune obligarea la aceste daune. Așa fiind, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu urmează a respinge recursurile ca nefondate.
În mod corect instanța de fond a respins capetele de cerere privind prescrierea dreptului material la acțiune pentru perioada 2000-iulie 2004 și a respins pretențiile reclamanților pentru această perioadă, cât și lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Astfel, reclamanții-recurenți ai solicitat obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale restante, în cauza de față fiind incidente dispozițiile art.12 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în conformitate cu care "În cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din această prestațiune se stinge printr-o prestație deosebită.
Fiind vorba de prestații periodice pentru fiecare dintre acestea curge un termen distinct de prescripție, astfel că în mod corect instanța de fond a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 2000-iulie 2004 și a examinat numai pretențiile pentru perioada de 3 ani, conform art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, în mod corect instanța de fond a admis-o, întrucât între reclamanți și această instituție nu există raporturi juridice de muncă, neavând calitatea de angajator și nici atribuții directe privind plata drepturilor salariale ale personalului auxiliar din justiție.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Justiției și acesta urmează a fi respins ca nefondat întrucât, prin cererea formulată reclamanții au arătat că fac parte din personalul auxiliar de specialitate și personal conex din cadrul Curții de APEL BUCUREȘTI.
Art.47 din Legea nr.50/1996 prevede sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate.
Astfel, pe fondul cererii formulate, referitoare la sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică, Curtea reține că prin Decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanțele de judecată potrivit dispozițiilor exprese ale art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, s-a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
În considerentele deciziei sus-menționate, instanța supremă a reținut că, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să completeze și să modifice, iar nu să abroge Legea nr. 50/1996, nici total, nici parțial, după cum nu a fost abilitat nici să modifice sau să completeze Legea nr.56/1996, care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, magistraților-asistenți și celorlalte categorii de personal.
Cu toate acestea, prin art.IX alin.2 paragraful 1 din OG nr.83/2000 s-au abrogat dispozițiile art.231din Legea nr.56/1996, fiind depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României și fiind astfel încălcate dispozițiile art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
În același sens, s-a reținut că art.81 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.142/1997, prevedea că magistrații beneficiază și de sporuri pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct.42 din OG nr.83/2000, lege ordinară prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, lege organică.
Nu se poate opune nici faptul că neconstituționalitatea abrogării dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 prin OG nr.83/2000, norme abrogate în prezent, poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate invocate în fața instanțelor judecătorești, întrucât Curtea Constituțională are în competență numai legile și ordonanțeleîn vigoare, iar verificarea constituționalității normelor abrogate revine, prin interpretarea "per a contrario" a art.147 alin.1 cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 și în art.IX alin.2 din OG nr.83/2000 impune că instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, care nici în prezent nu și-au încetat aplicabilitatea, efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidând incontestabil în faptul că dreptul consacrat legislativ de art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvine și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza textului de lege.
De altfel, astfel cum rezultă și din motivarea recursului în interesul legii, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane-magistrați și personal auxiliar de specialitate, le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că neacordarea acestui spor ar duce în mod inevitabil la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept, or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii profesionale, în condițiile în care nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul art.16 alin.1 din Constituție, OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și Protocolului nr.12 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În consecință, potrivit considerentelor anterioare, Curtea de Apel constată că față de interpretarea obligatorie conținută într-o decizie pronunțată de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii, problema sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru categoria de personal din care fac parte și reclamanții nu mai poate fi pusă în discuție, ea fiind tranșată, cu efecte obligatorii pentru instanțe, în sensul existenței sporului pretins.
În ceea ce privește motivul de recurs privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale angajaților din sistemul de justiție, Curtea reținea că această obligație a fost dispusă în sarcina pârâților care au calitatea de angajatori și nu în sarcina Ministerului Justiției.
În final, recurentul a criticat sentința și sub aspectul dobânzii legale acordate.
Curtea urmează a respinge și acest motiv de recurs, întrucât pentru asigurarea reparării integrale a prejudiciului creat prin întârzierea în acordarea sumelor la nivelul sporurilor pretinse, sunt aplicabile dispozițiile art.1088 din Codul civil, care statuează că, creditorul obligației care are drept obiect o sumă de bani, nu poate pretinde, drept echivalent al prejudiciului creat prin întârzierea la executare, decât dobânda stabilită de lege.
Cât privește data de la care dobânda se acordă, aceasta este data scadenței, față de natura salarială a despăgubirilor pretinse, rezultate din raporturi juridice de muncă, ceea ce pune debitorul-angajator de drept în întârziere, reglementările civile (cum sunt cele referitoare la acordarea dobânzii de la data cererii de chemare în judecată) fiind incidente în materia raporturilor de muncă numai în subsidiar și numai în măsura în care nu contravin principiilor fundamentale ale egalității de tratament, protecției salariaților și bunei-credințe ce guvernează aceste relații, conform art.5, 6 și 8 din Legea nr.53/2003.
Totodată, în ceea ce privește actualizarea drepturilor salariale Curtea constată întemeiată solicitarea reclamanților față de dispozițiile art.295 al.1 Codul muncii.
Actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație se cuvine persoanei prejudiciate pentru a asigura repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neplata sumelor datorate, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt drepturi bănești cuvenite din raporturile de muncă.
A nu se ține seama de devalorizarea monedei naționale ar însemna crearea unui nou prejudiciu, fiind cunoscut că moneda națională s-a depreciat în acest interval de timp.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților și de recurentele-reclamante, (fostă ), -, -, și împotriva sentinței civile nr.4828 din data de 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.31001/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul București și cu intimata-intervenientă în interes propriu .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./08.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Petre Magdalena, Guranda Georgeta
