Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 647/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 647/2008
Ședința publică de la 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul SC SA împotriva sentinței civile nr. 274/2008 din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. - pentru pârâta recurentă, lipsind reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea mandatarului pârâtului recurent copie după decizia civilă nr. 247/2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași ca practică judiciară și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare,o lasă în pronunțare și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul pârâtului recurent susține recursul solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și rejudecând respingerea acțiunii apreciind că sporurile pretinse de reclamant au fost incluse prin majorarea de salariu din anul 2003.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr.- reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA B, solicitând:
- obligarea acesteia să achite reclamantului drepturile salariale suplimentare cuvenite pentru perioada 2004-2007, precum si dobânzile legale aferente acestor sume începând cu data la care acestea trebuiau achitate si până la achitarea lor efectivă;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se susține în esență că în calitate de angajat al societății pârâte, nu a beneficiat de prevederile art.168 al.1 din CCM care stipula în favoarea lor acordarea unor suplimentări salariale constând în prime de Paști și C în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Nerespectarea de către angajator a CCM a prejudiciat salariații pârâtei astfel că în condițiile art.269 din Codul muncii, aceasta atrage răspunderea patrimonială a angajatorului. Mai arată că salariul de bază mediu aferent anului 2004 fost de 980 RON, pentru anul 2005 valoarea a fost stabilită la 1400 RON iar pentru anul 2006 fost în cuantum de 1850 RON.
În drept invocă art.168 al.1 din CCM 2004-2007, 269 Codul muncii.
În probațiune sunt anexate extras în xerocopie din CCM 2004-2007, copia adresei SC SA nr.1666/2003, 313/2005, 713/2006, copia carnetului de muncă.
Pârâta SC SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune raportat la prev. art.283 al.1 din Codul muncii, care dispun că cererile care au ca obiect soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unei clauze ale acestuia.
Având în vedere aceste prevederi pârâta apreciază că acțiunea este formulată mult peste acest termen.
Pe fondul cauzei s-a susținut că în anul 2003 drepturile salariale suplimentare de și de Paști, au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat potrivit art.168 al.2 din CCM. În anul 2004 textul art.168 al.2 a fost reflectat într-o manieră identică celui din 2003, iar din 2005 părțile au modificat acest text pentru a exprima într-o manieră mai clară intenția părților în privința includerii drepturilor salariale mai sus menționate, nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară limitată doar pentru anul 2003, ci a continuat să-și producă efecte și în anii următori, astfel începând cu anul 2005 forma al.2 al art.168 fost următoarea: "În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Ca atare, în fiecare an părțile au procedat la republicarea CCM. Potrivit art.10 din CCM pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea CCM părțile convin constituirea unei comisii paritare iar potrivit Anexei 2 la CCM interpretarea dată de Comisia Paritară are caracter obligatoriu pentru părți. În acest caz Comisia Paritară a adoptat Decizia nr.5140/2007 prin care s-a stabilit că prev. art.168 al.1 au rămas fără obiect luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Prin urmare, primele au fost introduse în salariul de bază al reclamantului atât în anul 2003 cât și în anul următor pârâta executându-și obligația inclusă în art.168 din CCM.
Au fost depuse acte adiționale la CCM.
Prin sentința nr.274/2008 Tribunalul Albaa admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC SA și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare cuvenite reprezentând prima aferentă sărbătorilor de Paști și C în perioada 2004-2007, în cuantum de un salariu de bază mediu supus impozitării, sume actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta SC SA,s-a apreciat în cauză că reclamantul pretinde drepturi de natură salarială așa cum sunt calificate de art.168 al.1 din CCM, astfel că în speță sunt aplicabile disp. art.166 și 283 lit.c Codul muncii potrivit cărora pretențiile formulate de reclamant sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani de la data de la care erau datorate; instanța va respinge excepția ca nefondată.
În ceea ce privește fondul cauzei:
Prin CCM încheiat în anul 2004 înregistrat la sub nr.2714/16.04.2004, a fost prevăzută în art.168 al.1, clauza conform căreia salariații SNP SA vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Clauza a fost menținută expres în art.168 al.1 și în cuprinsul CCM încheiate în anul 2005 și 2006.
Prin apărările formulate societatea pârâtă recunoscut că suplimentările salariale prevăzute în CCM nu au fost achitate distinct salariaților deoarece în urma negocierii dintre patronat și sindicate aceste suplimentări au fost incluse în salariul fiecărui angajat încă din anul 2003 astfel cum se arată în cuprinsul art.168 al.2 din CCM.
Instanța a înlăturat apărarea pârâtei referitoare la executarea obligației asumate prin CCM deoarece chiar dacă cele 2 salarii medii de bază pe unitate au fost incluse în anul 2003 în salariul fiecărui angajat, acest fapt nu poate afecta drepturile bănești negociate ulterior și stipulate expres în CCM încheiate pe anii 2004, 2006. Interpretarea dată de Comisia Paritară nu poate fi reținută întrucât duce la concluzia că prin majorarea de salariu din 2003 angajații urmează să fie lipsiți de plata drepturilor suplimentare care au fost legal negociate în favoarea lot în fiecare an cu ocazia încheierii CCM. Atâta vreme cât în cuprinsul acestor contracte se prevede acordarea celor 2 salarii suplimentare, ulterior anului 2003, rezultă că părțile au înțeles să mențină aceste drepturi, astfel că mențiunea cu privire la drepturile bănești plătite în anul 2003 nu poate avea efect asupra drepturilor distincte născute ulterior prin CCM negociat pentru anul 2004-2006.
Instanța a reținut că pârâta nesocotit obligațiile prevăzute în CCM pentru perioada 2004-2006, întrucât, deși susține că drepturile salariale suplimentare de C și de Paști au fost incluse în salariul de bază al reclamantului, nu a făcut o astfel de dovadă, rezultând doar că această obligație fost respectată la nivelul anului 2003, deși prev. art.168 din CCM au rămas neschimbate. Mai mult din adresele depuse de societatea pârâtă rezultă că salariul mediu de bază la SNP SA a suferit modificări în cursul anilor 2004-2007, situație în care drepturile suplimentare acordate angajaților și incluse în salariul de bază nu puteau să fie aceleași pentru fiecare an.
În atare situație dacă drepturile salariale suplimentare ar fi fost incluse în salariul de bază pentru anii 2004-2006, ar fi trebuit ca fiecare angajat să beneficieze de o majorare constantă a salariului de bază, ceea ce nu s-a întâmplat.
În acest sens instanța a reținut că art.168 al.1 din CCM prevede în mod expres că salariații beneficiază de drepturi suplimentare în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului se invocă dispozițiile art. 304 pct.9 și art. 312 din codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei recurenta susține că instanța de fond a reținut o stare de fapt greșită și a interpretat eronat dispozițiile legale incidente. În acest sens se arată, în esență, că instanța de fond ar fi trebuit să rețină că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate deoarece drepturile salariale solicitate au fost incluse în salariu în anul 2003 și menținut în continuare în anii ulteriori astfel că plata lor a fost efectuată.
În susținerea acestei poziții recurenta aduce următoarele argumente:
Sub un prim aspect recurenta susține că instanța de fond a reținut greșit că art. 168 alin 2 din contractul colectiv de muncă pe anii 2003 - 2007 nu s-a modificat, când în realitate a fost introdus un nou alineat în care se prevede că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alin 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". În interpretarea recurentului această formulare permite să se concluzioneze că și pentru anii ulteriori anului 2003 plata primelor de Paști și de C s-a făcut în aceeași manieră ca și în anul 2003, respectiv prin includerea lor în salariul de bază și achitarea în rate lunare. Se mai arată că fiecare majorarea salarială ulterioară anului 2003 avut în vedere salariul de bază în întregul lui.
În al doilea rând recurenta arată că instanța de fond a reținut eronat că salariații nu au beneficiat de o majorare constantă a salariului de bază pentru anii 2004 - 2006, cum ar fi trebuit să se întâmple dacă suplimentările bianuale ar fi fost incluse în salariul de bază. În realitate se arată din anul 2003 și până în prezent salariile reclamantului nu a scăzut ci fie a rămas la același nivel, fie a fost majorat.
Recurenta mai arată că menținerea în contractele colective de muncă a dispozițiilor referitoare la dreptul al primă de Paști și de C în art. 168 alin 1 nu este în contradicție cu alin 2 din același articol. Dimpotrivă menținerea alin 1 reprezenta o condiție necesară pentru nediminuarea salariului reclamantului.
Pârâta critică și modul de soluționare de către instanța de fond a excepției prescripției dreptului la acțiune, arătând că în speță erau aplicabile dispozițiile art.283 alin 1 litera e din Codul muncii, întrucât izvorul pretențiilor reclaman tului se găsește într-un contract colectiv de muncă.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin 2 din codul d e procedură civilă Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune Curtea reține că potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
la salariul de bază reprezintă un accesoriu al salariului. El se regăsește în legislație și în contractele colective de muncă sub diverse forme, cum ar fi acordate din fondul de premiere, alte sporuri convenite colectiv și/sau individual cu angajatorii, premiul anual. nu au, de regulă, un regim prestabilit, fiind obligatorii numai dacă au fost stabilite ca atare prin contractele individuale sau colective de muncă.
Totodată la art. 166 Codul muncii se prevede că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Aceste dispoziții nu fac distincție după cum drepturile salariale sunt prevăzute în contracte colective sau individuale de muncă. Prin urmare, indiferent de modul lor de consacrare, în considerarea naturii lor salariale, orice pretenție care îmbracă acest caracter, este supusă termenului de prescripție de trei ani reglementat atât de norma menționată cât și de prevederile art. 283 alin. 1 litera c Codul muncii.
În consecință, se constată că în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, în considerarea naturii salariale a pretențiilor formulate de către reclamant.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că în contractul colectiv de muncă pe anul 2003 s-a prevăzut la art. 168 alin. 1 că salariații SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Aplicarea acestor dispoziții la nivelul anului 2003 nu este contestată de nici una dintre părțile semnatare ale CCM.
În discuție este numai plata acestor drepturi pentru anii 2004-2006.
Apărarea pârâtei recurente se centrează pe ideea includerii drepturilor suplimentare în salariu după metoda cumulării primelor de Paști și de C și împărțirea sumei la 12, suma rezultată urmând a se regăsi în fiecare lună în salariul angajaților pentru anii 2004 - 2006.
Cu privire la această susținere, Curtea reține că prevederile CCM sunt obligatorii pentru toate părțile potrivit art. 30 din Legea nr. 130/1996.
În forma preluată începând cu anul 2004 în CCM se prevede că aceste două prime se acordă salariaților - art. 168, alin. 1, pentru ca la alin. 2 să se menționeze căîn anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Rezultă în mod clar că includerea premiilor în salariul de bază a fost prevăzută numai pentru anul 2003, dispoziția neputând fi extinsă și la ceilalți ani în lipsa unei prevederi exprese.
Chiar dacă s-ar reține că acordate în anul 2003 și incluse în salariu nu au mai fost retrase, aceasta nu ar avea în mod neechivoc semnificația faptului că și pentru viitor părțile au convenit ca acestea să aibă același cuantum ca și în anul 2003 și să se plătească în aceeași manieră. Dimpotrivă menținerea salariului în același cuantum ca și în anul 2003 când, în acesta au fost incluse de Paști și de C are semnificația unei majorări a salariului de bază pentru anii ulteriori, în condițiile în care și pentru acești ani a fost stipulat în continuare în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, la art.168 dreptul salariaților de a beneficia de prime de Paști și de C, obligația negocierilor în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordare a condițiilor și criteriilor de stabilire a beneficiarilor. Stipularea acestor prevederi în cuprinsul contractelor colective de muncă pentru anii 2004, 2005 și 2006 este lipsită de rațiune dacă s-ar considera că intenția părților ar fi fost aceea de a reține că și pentru acești ani se plătesc primele în discuție în modalitatea prevăzută expres în anul 2003. Dacă aceasta ar fi fost intenția reală a părților nimic nu le-ar fi putut împiedica cu ocazia negocierii contractului de muncă să o exprime astfel.
De altfel, chiar din susținerile recurentului rezultă că unitatea a înțeles ca pentru anii ulteriori anului 2003 să privească salariul de bază a angajaților ca fiind salariul în care s-au inclus în anul 2003 drepturile bianuale, prin aplicarea tuturor majorărilor salariale prin raportare la acest salariu. Ori este de principiu că majorările salariale se aplică salariului de bază.
În consecință, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale raportat la probatoriul administrat în cauză, soluția pronunțată fiind temeinică și legală, dând expresie necesității respectării obligațiilor asumate prin semnarea CCM de către pârâta recurentă.
Pentru considerentele menționate, recursul declarat de către pârâta SC SA B fiind neîntemeiat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează a-l respinge, cu consecința menținerii sentinței atacate ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SC SA B - Membru GRUP împotriva sentinței civile nr.274 din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
(continuarea minutei deciziei civile nr. 647/2008)
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2008.
PREȘEDINTE: Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu Elena Truță - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /2ex.
Jud. fond.,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu Elena Truță
