Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 647/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 647
Ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - SA - GRUP împotriva sentinței civile nr. 678 din 14.05.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul - SA - GRUP și avocat pentru intimatul, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Instanța acordă cuvântul părților pe excepția tardivității recursului.
Avocat pentru recurentul - SA - GRUP solicită respingerea excepției tardivității recursului. Depune la dosar un număr de 6 înscrisuri ce privesc comunicarea cererii de recurs prin poștă. un exemplar al setului de acte apărătorului intimatului. Arată că adresa și plicul cu care a fost trimisă cererea de recurs sunt atașate la dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI. Mai arată că cerea de recurs a fost depusă la poștă în data de 19.05.2008 încadrându-se în termenul legal.
Avocat pentru intimatul arată că nu cunoaște dacă plicul este atașat la dosarul indicat de apărătorul recurentei. Urmează ca instanța să facă verificări și să dispună în consecință.
Instanța arată că în pronunțare va atașa dosarul nr- al Curții de APEL IAȘI pentru a putea verifica susținerile apărătorului recurentei.
Avocat pentru intimatul arată că cererea de strămutare are termen la data de 23.01.2008, sens în care depune la dosar un extras de pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța acordă cuvântul părților și pe fondul cererii de recurs.
Avocat pentru recurentul - SA - GRUP solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii. Mai solicită să se dea efect interpretării prin consens făcută de către comisia paritară.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că nu se poate considera că actul adițional are efect retroactiv. Precizează că recurenta nu a făcut dovada plății sumelor restante și nici că sumele reprezentând prime de paști și crăciun au fost incluse în salariu. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta "" - membru Grup solicitând plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate începând din aprilie 2005, până la data desfacerii contractului de muncă, reactualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Deși în anul 2003 beneficiat de aceste suplimentări prin introducerea lor în salariul de bază, începând cu anul 2004 pârâta nu și-a mai îndeplinit această obligație.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta "" - membru Grup a solicitat respingerea acțiunii, întrucât, începând cu anul 2003, s-a convenit ca, pentru toți salariații, drepturile salariale de Paști și de C menționate în cuprinsul contractului colectiv de muncă, art. 168 alin. 1, să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și înserat în CCM art. 168 alin. 2.
A mai arătat pârâta că, în urma litigiilor apărute, cele două părți semnatare ale CCM s-au întrunit în cadrul comisiei paritare, care a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii susținând că dreptul la acțiune nu s-a născut, întrucât art. 168 alin. 1 teza finală menționează că drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu la nivelul, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce au loc cu 15 zile calendaristice, anterior fiecăruia dintre cele două evenimente, negocieri ce nu au avut loc.
Pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 534 din 9.04.2008, Tribunalul Iașia respins excepțiile prematurității introducerii acțiunii și prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtă.
A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta "" - membru Grup, care a fost obligată să achite reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale aferente perioadei aprilie 2005-22.12.2006, corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C, conform dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâta a fost obligată să achite reclamantului și suma de 150 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată. Drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi de natură salarială, termenul de prescripție fiind de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Este neîntemeiată și excepția prematurității formulării acțiunii. Dreptul reclamanților de a beneficia de suplimentările de Paști și de C există independent de negocierile dintre patronat și sindicat prevăzute în art. 168 alin. 1 teza 2, cu atât mai mult cu cât, chiar prin acest text, se menționează că negocierile au loc în vederea stabilirii valorii concrete, modalităților de acordare, condițiilor și beneficiarilor. Lipsa negocierilor nu poate avea drept consecință negarea dreptului reclamanților prevăzut în contractul colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei "" - membru Grup până la data de 2.12.2006.
Potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivelul "" pe anul 2004, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, "pentru anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu."
Dispozițiile art. 168 alin. 1 au fost menținute și prin contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 și 2006, alin. 2 fiind modificat în sensul că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat."
Din cuprinsul art. 168 alin. 2 în ambele variante, rezultă în mod clar că suplimentările salariale prevăzute în art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2004-2006.
Adresa Comisiei Paritare nr. 3793 din 18.06.2007 prevede că voința comună a părților, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective, a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale angajaților, dar nu face referiri la executarea efectivă a dispozițiilor colectiv de muncă.
Față de dispozițiile art. 287 Codul muncii, s-a reținut că pârâta nu a făcut dovada achitării către reclamant a suplimentărilor de Paști și de C și nici dovada că aceste suplimentări le-ar fi introdus în drepturile salariale lunare ale reclamanților în perioada 2004-2006, acțiunea formulată fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "" - membru Grup.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc. civilă, se susține, în primul rând, că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune. prevăzute de art. 168 din CCM nu sunt drepturi salariale în înțelesul dispozițiilor Codului muncii ori ale CCM, ci sunt drepturi fără caracter periodic izvorâte din CCM, care tind, în esență, spre rezolvarea unor aspecte de ordin social și care se acordă în mod nediferențiat de vreunul din criteriile avute în vedere pentru componentele salariului.
Prin urmare, pretinderea unor drepturi prevăzute de CCM, urmată de presupusa neacordare a acestora, echivalează cu neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pentru care termenul de prescripție este prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, respectiv 6 luni de la data nașterii dreptului.
Pe fondul cauzei, recurenta susține că a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile CCM. Evoluția în timp a dispozițiilor CCM referitoare la drepturi salariale suplimentare relevă faptul că, începând cu anul 2003, acestea au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
Dacă părțile ar fi considerat că alin. 2 al art. 168 se aplică doar pentru anul 2003, nu ar fi avut nici un sens să-i mai aducă modificări în anul 2005, prin act adițional, când părțile au realizat necesitatea clarificării textului, întrucât el urma să fie în continuare util, fiind aplicabil și ulterior anului 2003.
Între cele două versiuni ale textului, sunt două deosebiri esențiale.
Astfel, textul din 2003 folosește prepoziția "pentru" și forma de viitor a verbului, "vor fi introduse", în timp ce versiunea din 2005 folosește prepoziția "în" și timpul perfect compus al verbului, "au fost introduse", fiind evident că s-a dorit să se scoată în evidență faptul că, în anul 2003, avut loc introducerea respectivelor drepturi salariale suplimentare în salariul de bază.
Prin urmare, începând cu anul 2004, nu a avut loc operațiunea inversă introducerii lor în salariul de bază, în acest sens fiind și concluzia comisiei paritare, potrivit căreia, intenția comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de C și Paști au fost incluse în salariul de bază al salariaților iar negocierile anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data introducerii primelor în salariu.
Recurenta a depus copii de pe înscrisuri. Intimatul nu a formulat întâmpinare.
S-a invocat din oficiu excepția tardivității introducerii recursului.
Excepția este neîntemeiată. Sentința civilă nr. 534 din 9 aprilie 2008 fost comunicată recurentei la data de 9 mai 2008. Recurenta a dovedit că a predat recomandat cererea de recurs, la oficiul poștal, la data de 19 mai 2005, înaintea de împlinirea termenului de introducere a recursului, așa încât, aplicând dispozițiile art. 104 Cod proc. civilă, excepția invocată din oficiu va fi respinsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Art. 168 alin. 1 din CCM la nivel de unitate pentru anii 2004-2006 prevede că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Prin cererea introductivă, intimatul reclamant a solicitat plata acestor suplimentări ale drepturilor salariale acordate cu ocazia celor două sărbători, Paști și C, așa încât cererea putea fi formulată, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, care este data la care aceste drepturi au fost datorate, prima instanță aplicând corect prevederile legale atunci când a respins excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de recurenta pârâtă.
Pe fondul cauzei, se constată că CCM la nivel de unitate în vigoare în anul 2004 prevedea, în art. 168 alin. 2, că "pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu." Începând cu anul 2005, art.168 alin. 2 avut următorul cuprins: "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat."
Având în vedere prevederile art. 9 și 10 din CCM, pentru o abordare unitară și eficientă a acestei clauze contractuale, care a creat dificultăți în determinarea exactă a înțelesului său, părțile semnatare ale CCM, respectiv A și salariații, reprezentați de, au procedat la interpretarea art. 168. Comisia Paritară a adoptat nota cu nr. 22/31.08.2007, în care s-a consemnat că interpretarea art. 168 alin. 1 și 2 este, în esență, următoarea: începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin. 1 al art. 168 (prime) vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă; începând cu anul 2003, părțile au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg; astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu; începând cu această dată, angajații au beneficiat anual de majorări salariale ca rezultat al negocierilor colective; părțile înțeleg ca acest sistem să se aplice și în continuare, dacă nu convin în mod expres altfel.
Interpretarea Comisiei Paritare, stabilită în urma întâlnirii și discutării clauzei contractuale neclare, cu consecința ajungerii la un acord de voință al părților semnatare ale CCM, este o interpretare prin consens, care a și fost consemnată în Actul Adițional pentru anul 2008, depus în copie de recurentă, prin care a fost modificat și completat CCM, inclusiv art. 168 alin. 2, care are următoarea formă: "pe baza acordului dintre și, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu.
Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, primele de Paști și C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților Această regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel."
Se constată, așadar, că nu au existat divergențe între părți în ceea ce privește interpretarea art. 168 din CCM, nefiind necesară o interpretare judiciară a acestei clauze contractuale.
Conform interpretării prin consens, obligatorie și pentru instanță, începând cu anul 2003, drepturile salariale suplimentare prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor salariaților, inclusiv al reclamantului, devenind parte a salariului de bază, nemaifiind calculate și acordate în mod distinct.
Prin urmare, reclamantul a beneficiat, începând cu luna aprilie 2005, până la data desfacerii contractului individual de muncă, de aceste drepturi salariale suplimentare, nu în mod distinct, cu ocazia celor două sărbători anuale, ci lunar, prin includerea lor în salariul de bază din anul 2003, salariu de bază care nu a fost modificat, în anii următori, în sensul micșorării lui prin efectuarea operațiunii opuse celei care a avut loc în anul 2003, respectiv prin eliminarea drepturilor salariale suplimentare prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM.
În consecință, față de considerentele expuse, reținând că instanța de fond a aplicat greșit clauzele contractului colectiv de muncă, ce reprezintă legea părților, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității introducerii recursului.
Admite recursul declarat de pârâta - membru Grup împotriva sentinței civile nr. 534/9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - membru Grup privind plata drepturilor salariale.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispozițiile ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
17.11.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Cristina
