Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 65/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 65
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SRL, împotriva sentinței civile nr.2849/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat concluziile scrise depuse prin serviciul arhivă de către recurenta pârâtă, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 2849/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de petenta, în contradictoriu cu intimata.
S-a dispus obligarea intimatei la plata către petentă a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă aferente lunilor decembrie 2008 și ianuarie 2009, actualizate la data plății.
A fost obligată intimata la plata către petentă a contravalorii concediului de odihnă aferent perioadei 01.01-01.03.2009, sume actualizate la data plății efective.
A fost obligată intimata la plata către petentă a sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Cu privire la acordarea tichetelor de masă, instanța a reținut că în contractul individual de muncă la capitolul J punctul 2 lit. c, semnat de către angajat și angajator, sunt prevăzute ca "alte adaosuri - tichete de masă", sens în care este irelevantă apărarea intimatei în ceea ce privește protocolul încheiat între intimată și reprezentanții salariaților, raportat la dispozițiile art.41 Codul Muncii, în sensul că, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
Ori, câtă vreme nu a fost încheiat un act adițional, în sensul înlăturării acestor adaosuri, respectiv tichete de masă, protocolul invocat de către intimată nu poate modifica o clauză cuprinsă în contractul individual de muncă semnat de ambele părți.
Mai mult decât atât, instanța a avut în vedere dispozițiile art.1 din legea nr.142/1998 în conformitate cu care, salariații din cadrul sectorului bugetar care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajatori, pot primi alocații individuale de hrană, acordate sub formă de tichete de masă, suportate integral pe costuri de angajatori.
În speță, contractul individual de muncă al petentei prevede clauze referitoare la acordarea alocației de hrană sub forma tichetelor de masă, părțile făcând dovada încheierii unui astfel de contract în care sunt cuprinse clauze referitoare la tichetele de masă, contract ce reprezintă legea părților.
Va fi înlăturată susținerea intimatei în sensul că petentul a fost de acord cu protocolul încheiat de către intimată și reprezentanții salariaților, în sensul renunțării la acordarea tichetelor de masă, nefăcând dovada acestor susțineri.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a reținut raportat la nota de lichidare depusă la dosarul cauzei, că durata concediului de odihnă este de 21 zile, iar în anul în curs petentul nu a beneficiat de nici o zi de concediu de odihnă.
Mai mult decât atât, la rubrica denumită concediu de odihnă, apare 0 lei, situație față de care nu s-a putut reține că petentul ar fi efectuat concediu de în plus, aspect susținut de intimată prin întâmpinare.
Din înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond, a rezultat că din luna ianuarie 2009 petentul a efectuat 6 zile de concediu de odihnă, fiind însă vorba de concediu de odihnă aferentă anului 2008, concediul de odihnă acordându-se proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic așa cum prevăd dispozițiile art.140 alin.2 Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs arată următoarele:
Petenta a înaintata o cerere către instanța de fond pentru obținerea contravalorii tichetelor de masă aferente lunilor decembrie 2008 și ianuarie 2009, în speță suma de 339,20 lei și a concediului de odihnă neefectuat, corespunzător perioadei lucrate din anul 2009- 420 lei.
Critică sentința instanței de fond prin faptul că, deși a admis-o în parte, nu a stabilit și sumele care trebuie plătite petentei, dimpotrivă dispune obligarea la achitarea unei sume de 400 lei onorariu expert, în condițiile în care nu s-a dispus și nu s-a efectuat nici o expertiză în dosar.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere prev. Legii 142/1998 în ceea ce privește aplicarea acesteia în sectorul bugetar, iar în ceea ce privește pe recurentă, legea tichetelor de masă stipulează că acestea se acordă ca adaosuri, și nu ca venit salarial și se dau angajaților raportat la buget.
Petentei îi reveneau 166,2 lei pentru luna decembrie și 116,34 lei pentru luna ianuarie, suma reprezentând valoarea tichetelor de masă fiind de 282,54 lei și nu de 339,20 lei, așa cum susține petenta.
S-a invocat Protocolul nr. 8 încheiat la data de 12.01.2009 în vederea evitării disponibilizărilor, în urma unor discuții cu personalul angajat.
În ceea ce privește valoarea concediului de odihnă neefectuat pentru anul 2009, se arată că petenta a lucrat efectiv o J de lună în anul 2009, având dreptul să beneficieze de 0,87 zile, deci nici măcar de o zi întreagă de concediu de odihnă, cu greu se putându-se cuantifica valoric această zi.
Verificând actele și lucrările dosarului atât prin prisma dispoz. art. 3041.pr.civilă cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente
.
Astfel, la data de 25.08.2008 intimata a încheiat la data de 25.08.2008 contractul individual de muncă înregistrat la. sub nr.-/25.08. 2008, desfășurându-și activitatea din 25.08.2008 în funcția de consilier economist în economie generală, stabilindu-i-se un salariu brut de 2.100 lei, cu acordarea tichetelor de masă potrivit punctului 2 lit. din contractul respectiv de muncă care au încetat prin acordul părților, potrivit Deciziei nr. 211/ 03.05.2009.
Pe de o parte, contractul individual de muncă nu este un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenție bilaterală, exprimând manifestarea acordului de voință al celor două părți ale raportului juridic de muncă, angajator și salariat.
Astfel, interesul legitim legat de stabilirea raportului dem uncă impune ca modificarea contractului individual de muncă să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți.
Sunt și situații în care angajatorul poate dispune unilateral modificarea contractului individual de muncă sau chiar și încetarea raporturilor de muncă, dar aceste situații și motivele pentru care pot fi dispuse asemenea măsuri, motive legate sau nu de persoana salariatului, sunt riguros și limitativ prevăzute de legislația muncii.
Deși recurenta invocă Protocolul nr.8 din 12.01.2009 prin care administratorii societății și reprezentanților salariaților prin care s-a stabilit că începând cu 01.12.2008 nu se vor acorda tichete de masă salariaților, Curtea reține, așa cum în mod corect și prima instanță a stabilit, că acest protocol nu are valoarea unui act adițional care să poată permite modificarea unei clauze în contractul individual de muncă, însă semnat de ambele părți.
Ca atare, având în vedere dispoz. art. 1 din Legea 142/1998 referitoare la alocațiile individuale de hrană acordate sub forma tichetelor de masă și clauzele contractuale, Curtea constată că în mod corect prima instanță a acordat contravaloarea tichetelor de masă aferente lunilor decembrie 2008 și ianuarie 2009.
Pe de altă parte, dreptul la concediu de odihnă este stabilit proporțional cu munca prestată de către salariat într-un an calendaristic, compensarea în bani stabilindu-se astfel tot în funcție de durata timpului în care s-a prestat munca, potrivit și dispoz. art. 140 al.2 Codul Muncii.
Având în vedere înscrisurile aflate la dosar ( nota de lichidare, fluturaș salariu pentru lună februarie 2009), Curtea reține că în luna ianuarie 2009 intimata-petentă a efectuat 6 zile de concediu de odihnă, însă aferent anului 2008.
Mai mult, se constată că durata concediului de odihnă este de 21 de zile, însă pentru anul 2009 intimata-petentă neefectuându-l, așa încât Curtea apreciază că, prima instanță în mod corect a stabilit că intimata este îndreptățită la plata contravalorii concediului de odihnă proporțional cu activitatea prestată, respectiv pentru perioada 01.01.-02.03.2009.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere dispoz. art.312 al.1 pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SRL, împotriva sentinței civile nr.2849/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 2: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.-
Tehn./Ex.2/14.01.2010
/ și
Președinte:Camelia ȘeleaJudecători:Camelia Șelea, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
