Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 666/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 666/R-CM
Ședința publică din 05 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Jeana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.460/CM din 23 mai 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare și practică judiciară, precum și faptul că intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Direcția Generală a Finanțelor Publice Aad epus concluzii scrise.Mai arată că părțile procesuale au solicitat judecata în lipsă.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că părțile procesuale au solicitat judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26.02.2008 reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele și pentru membrele de sindicat -, a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții CENTRUL BUGETAR NR 1, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR 17, MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A, MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI T, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLIICE A, CONSILIUL JUDEȚEAN A, în calitate de ordonatori de credite, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați:
- pârâții GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR 17, Inspectoratul Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentar
- toți pârâții să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 17.08.2003, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății
- să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată
In fapt, reclamantele arată că sunt încadrate în funcție didactică la GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR 17.
Potrivit art.45 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic " personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Precizează reclamantele că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul 167/1958, privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în OUG nr.17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
A fost invocată în acest sens practica Curții de APEL PITEȘTI, ca instanță de recurs prin care au fost recunoscute drepturile membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatului Învățământ V solicitate în cursul anului 2007 pentru perioada octombrie 2001-la zi.
Acțiunea este întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr. 128/1997, art.16 și art.17 din Decretul 167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, OUG nr.17/2006.
În termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare în temeiul art.115 pr.civ prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în susținerea căreia arată că nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a plătii acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației, Cercetării și T arată că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile di învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede: "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.166 codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, se arată de către Minister că Acordul invocat de reclamante, aprobat prin OUG nr.17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici OUG nr.17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T sunt de respingere a acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.43 lit.a și b din Legea nr. 128/1997, învățătorii, educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post, și nu pe norma didactică care să poată fi redusă cu două ore.
Prin urmare, nu este posibil și legal să se reducă postul.
Mai mult, postul educatorilor, învățătorilor, institutorilor este format din ore diferite spre deosebire de norma didactică a profesorilor care cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diploma de absolvire sau de licență.
Activitatea celor dintâi implică efectuarea de ore diferite de citire, matematică, științele naturii, posturile fiind normate câte unul pentru fiecare grupă de copii, respectiv clase de elevi.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționare
În raport de aceste dispoziții pârâtul susține că este eronată opinia reclamantelor referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, făcându-se o gravă eroare atunci când se consideră că acest minister poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 art.19-35.
Aceeași excepție a fost invocată și de pârâții Consiliul Județean A și Municipiul P-prin primar.
Potrivit Legii nr.215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean A nu are în atribuții finanțarea unităților de învățământ subordonate Inspectoratului Școlar sau altor școli care nu au raporturi juridice de subordonare, ci doar atribuții în domeniul educației pentru serviciile publice din subordine.
Consiliul Județean are doar rol consultativ în ceea ce privește cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului A, cu motivația că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată se face prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene după consultarea acestei instituții, în conformitate cu dispozițiile din Legea bugetului de stat pe anul 2008.
În cursul cercetării judecătorești, au fost administrate probe cu înscrisuri în temeiul art. 172 proc.civ. din a căror examinare, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.460/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Consiliului Județean A, respingându-se acțiunea față de acești pârâți și față de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului De asemenea a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Cercetării și T și a Municipiului A fost admisă în parte acțiunea, cu obligarea pârâților: Grădinița cu Program Normal nr.17 și Centrul Bugetar nr.1 P la plata drepturilor salariale, reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal, corespunzătoare perioadei octombrie 2001-17 august 2003, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și cu obligarea Municipiului P să vireze fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepțiile invocate potrivit art. 137 proc.civ. tribunalul a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Județean A, sens în care a respins acțiunea reclamantelor față de acești pârâți.
Întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamantelor și nu este nici ordonator de credite, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă întrucât "În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean"
În art. 20 alin.1 din același act normativ se menționează "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale."
În raport de aceste dispoziții unitatea administrativ teritorială care ar fi putut sta în judecată este Județul A prin Președintele Consiliului Județean.
Însă potrivit Legii nr.388/2007, legea bugetului de stat pe anul 2008, nici această unitate administrativ teritorială nu are calitate procesuală pasivă, deoarece Județul A nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea Consiliului Județean.
Deci, Consiliul Județean are numai un rol consultativ în ceea ce privește alocarea bugetului privind cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și T este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța constată că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art. 12 din Legea nr. 84/1995 corob. cu art. 44 din Legea nr. 198/1997 privind statutul personalului didactic.
Întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz sunt ordonatori secundari de credite, urmează ca hotărârea să fie opozabilă și acestor persoane, motiv pentru care pârâtul Municipiul P are calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă și excepția prescrierii dreptului material la acțiune având în vedere disp.art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Pe fondul cauzei instanța a reținut în fapt următoarele:
Reclamantele au calitatea de personal didactic intrând sub incidența Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare, curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.l lit.a din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prev.art.43 alin.l lit.c din lege norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
A se vedea în acest sens art.44 pct.1,2,3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1 fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr. 128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I cum este și cazul reclamantelor beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, data fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, cu presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.l lit.a din lege.
Față de aceste considerente și în raport de art. 70-72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța a admis în parte acțiunea.
În temeiul art.269 codul munciia obligat pe pârâții Grădinița cu Program Normal nr. 17 și Centrul Bugetar nr.1 să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal corespunzătoare perioadei octombrie 2001 - 17 august 2003, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 pct.4 muncii.
Totodată, pârâtul Municipiul Paf ost obligat să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor salariale de mai sus.
În raport de disp.art.40 alin.2 lit.g din codul muncii au fost obligați pârâții Centrul Bugetar nr.1 si Grădinița cu Program Prelungit nr.17 P să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
În primul motiv de recurs se susține că în mod nelegal, instanța de fond nu a reținut lipsa calității procesuale pasive a recurentului, motivat de faptul că acesta nu este angajatorul reclamanților, iar între acesta din urmă și recurent nu s-au creat raporturi juridice de muncă, încât nu poate fi obligați la plata salariilor acestora.
În motivul doi de recurs se susține că, pe fondul cauzei, sentința este nelegală, reținându-se greșit că este aplicabil în cauză acordul încheiat de către Guvernul României cu principale federații sindicale din învățământ, act normativ care nu este incident în cauză, ci reglementează plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea Legii nr.128/1997, fără a face vreo referire la reducerea normei didactice cu două ore.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă și pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, este nefondat urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii, reținând corect că recurentul are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.
Într-adevăr, recurentului nu-i revine obligația de plată a celor două ore pe săptămână, însă prima instanță nu a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât, în raport de capătul de cerere privind plata diferențelor salariale, ci în raport de cererea, prin care reclamanții au solicitat să se constate că au dreptul la reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână, fără reducerea salariului.
Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile recurentului, potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Al doilea motiv de recurs, încadrabil în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, este neîntemeiat urmând a-l respinge ca atare, constatând că în cauză este aplicabil acordul încheiat de către Guvernul României cu principalele Federații sindicale din învățământ la 28 2005, prin care s-a convenit, ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările dintre salariații aflați în aceeași situație, acord care a determinat apariția OUG nr.17/2006, cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat, acte care au întrerupt prescripția.
De precizat faptul că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă nu a fost dezvoltat, încât nu poate fi analizat.
Pentru aceste considerente recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.460/CM din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 2008, la Curtea de APEL PITEȘT In - Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Grefier,
28.11.2008
Red.
EM./2 ex
Jud.fond: /
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Jeana
