Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 676/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 676/R-CM
Ședința publică din 12 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță judecător
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Veronica Șerbănoiu
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta B, cu domiciliul ales la Societatea de Avocați & ASOCIAȚII, B, str.- 19, sector 1, împotriva sentinței nr.476/CM din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.194/11.11.2008 emisă de Baroul A - Cabinet individual, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar delegație de reprezentare și întâmpinare.
La solicitarea instanței, apărătorul intimaților-reclamanți precizează că, pentru reclamanții cu domiciliul în județul O cauza a fost disjunsă și are termen de judecată la data de 13.11.2008 la Tribunalul O l
Apărătorul intimaților-reclamanți arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele susținute oral în ședință publică și menționate în scris în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA:
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 22 octombrie 2007, reclamanții, G, scu, HG, G, G, HG, G, G, OG, G, G, -., G, ie, ie, G, G, G, -., G, G, -, Moaca, G, G, G, G, iu, a, G, HG, scu, G, -, G, l, și - (moștenitor al reclamantului ), au chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea pârâtei să le plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paști și C, stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate, la nivelul anilor 2004-2007, pentru perioada 2004-2007, actualizate în raport cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în prezent sunt salariații pârâtei, iar potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de muncă pe unitate urmau ca de Paști și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din a Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.
Reclamanții și-au precizat temeiul legal al acțiunii principale, arătând că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile contractelor individuale de muncă, pe dispozițiile Contractelor Colective de muncă din anii 2004, 2005, 2006 și 2007, pe dispozițiile Codului muncii și pe cele ale art. 969, 977-982 din Codul civil.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:
După intrarea în vigoare a CCM, prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii societăți și, în conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr.130/1996, au produs efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate, iar începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin CCM, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art.168 alin.1 din CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art.168 alin.2.
Pentru anul 2004, textul art.168 alin.2 din CCM a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003, iar în fiecare an părțile CCM au procedat la "republicarea" CCM, după negocierile purtate anual, textul art.168 din CCM fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005;
Prin Decizia nr.3793/18.06.2007,Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, comisia menționând în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003, însă, pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților precum și pentru a complini orice pretins viciu formal, Comisia Paritară a adoptat la data de 31.08.2007 Decizia nr.5140/2007 intitulată "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din CCM al ", rin p. care s-a confirmat faptul că intenția reala a părților semnatare a CCM a fost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 ale art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, precum și că, începând cu 2003, părțile au înțeles ca art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile CCM au fost modificate, întrucât s-a intenționat ca noua reglementare să prevadă cu certitudine faptul că operațiunea includerii drepturilor salariate mai sus-menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori, fiind prevăzut în mod expres că "în anul 2003 suplimentările salariate de la alin.(1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Pârâta a invocat xcepția prescripției dreptului la acțiune potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, considerându-se că, "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia."
Promovarea prezentei acțiuni la momentul de față este nejustificată, prematură în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins, drept afectat de îndeplinirea a cinci condiții, respectiv: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile și mai ales beneficiarii.
Simpla lectură a textului indicat, raportată la inexistența oricărei negocieri și, pe cale de consecință, a inexistenței unui acord de voință în sensul stabilirii condițiilor legale din textul indicat, relevă, la acest moment, că valoarea creanței nu este stabilită, orice sumă pretinsă neavând un temei legal (lipsă caracter lichid al creanței), modalitatea de acordare (plată eșalonată, integral, etc.) nu a fost stabilită, neexistând cunoscută o scadență a creanței (lipsă exigibilitate), condițiile de acordare nu au fost stabilite, criteriile de acordare nu sunt cunoscute (lipsă caracter cert al creanței), iar beneficiarii nu au fost stabiliți, astfel că, în ceea ce privește această ultimă condiție nu se poate afirma dacă reclamanții de față au sau nu calitatea de beneficiari; pe cale de consecință, sumele pretinse ca drept salarial nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide si exigibile, pe de o parte, și, pe de altă parte, reclamanții nu pot face proba calității de titulari ai unui drept.
Alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare formulate de către alți salariați au apreciat că "aceste drepturi au fost în întregime incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003", motiv pentru care au respins acțiunea ca neîntemeiată.
Modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate i nu raportat la fiecare subiect procesual activ în parte.
Inexistența debitului conduce la inexistența oricăror daune, așa încât urmează a fi respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
Prin sentința civilă nr.476/CM din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Bp rivind pe reclamanții, și respinsă acțiunea formulată de aceștia.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, scu, G, G, HG, G, G, G, G, -., G, ie, ie, G, G, G, -., G, G, -, Moaca, G, G, G, G, iu, a, G, scu, G, -, G, l, - (moștenitor al reclamantului ).
A fost obligată pârâta - - SA B să plătească acestora din urmă drepturile salariale suplimentare neacordate în cuantum net, reprezentând primele de Paște și de C neîncasate pe perioada efectiv lucrată de reclamanți dar nu mai devreme de 22 octombrie 2004, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă cererea privind acordarea dobânzii legale.
Pârâta fost obligată la 6000 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului la acțiune, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare, aceasta fiind respinsă la data de 19.12.2007, reținându-se că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat între părți, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA -". După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale. Discuția s-a purtat asupra textului legal aplicabil acestora, pentru calcularea termenului de prescripție.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
Litera "e" a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit.c a aceluiași text legal.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanții au fost salariați ai societății pârâte.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul, pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004, 2005 și 2006, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din acest contract și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
În acest sens se poate observa că în procesul verbal încheiat pentru ședințele din perioada 01.03.2005-06.05.2005 între patronat și sindicat, s-a convenit, la pct.8, modificarea alineatului 2 al art.168 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Analizând gramatical textul se constată că nu s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că pentru clarificarea intenției reale a părților în acest sens a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanții părților semnatare și că prin Decizia nr.3793/18.06.2007 aceasta ar fi confirmat faptul că intenția părților s fost aceea "de a include bonusurile cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori".
Tribunalul nu a putut analiza acest înscris care, deși se susține că a fost depus la dosar în anexa 5 (380) nu există totuși în setul de acte ce a însoțit întâmpinarea.
La dosar există o "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al SA ", care ar fi emisă de Comisia Paritară, care este însă nedatată și nesemnată.
Tribunalul a apreciat că nu poate să o aibă în vedere din moment ce, potrivit art.31 alin. 2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum rt.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
S-a mai susținut de către pârâtă prin întâmpinare că acțiunea este nejustificată întrucât era prevăzută o procedură prealabilă ce avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins. Se poate observa foarte ușor că există contradicție între această susținere și invocarea excepției prescrieri dreptului la acțiune, susținându-se că dreptul salariaților nici nu ar fi născut, una excluzând-o pe cealaltă.
Tribunalul nu a reținut acest argument, al inexistenței dreptului reclamanților în lipsa parcurgerii etapelor indicate în Contractului Colectiv de muncă, dat fiind că dreptul s-a născut în momentul în care părțile au convenit asupra acestuia și a fost inserat în cuprinsul Contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003 și fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori, ce au fost înregistrate conform art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996.
prevăzute vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe SNP SA, care este altul de la un an la altul, și nicidecum însăși nașterea dreptului.
De asemenea, nu pot exista dubii în privința beneficiarilor acestor suplimentări salariale, aceștia neputând fii alții decât toți salariații, cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrări acestuia.
În concluzie, ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâta nu a produs nici o dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba potrivit art.287 Codul muncii.
Drepturile salariale respective nu au fost cuantificate prin efectuarea unei expertize tehnice, considerându-se de către tribunal că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.3712Cod procedură civilă, drepturile bănești putând fi determinate, în cazul admiterii acțiunii, în faza de executare.
Coroborând dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă cu dispozițiile art.236 alin.4 Codul muncii și cu cele ale art.969 Cod civil, instanța de fond a admis în parte cererea reclamanților și a obligat pârâta să plătească acestora din urmă drepturile salariale suplimentare neacordate în cuantum net, reprezentând primele de Paște și C, neîncasate pe perioada efectiv lucrată de reclamanți, dar nu mai devreme de 22.10.2004, drepturi ce se vor actualiza în raport de rata inflației la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- Instanța de fond nu a ținut seama de apărarea angajatorului în sensul că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază numai în anul 2003, operația având valoarea unei novații.
Ca urmare, din element situat în afara salariului, prima a devenit componentă a acestuia.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimații-reclamanți au arătat că Nota Comisiei Paritare emisă sub nr.3793/18.06.2007 adaugă la textul art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă. În plus, aceasta dispune retroactiv.
Nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare este tot o adăugire la textul alin.2 al art.168, care nu poate să retroactiveze deoarece face referire abia în august 2007 la "intenția reală a părților", și anume aceea ca începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 să fie incluse în salarii.
Intenția nu se confirmă însă deoarece, așa cum recunoaște chiar pârâta, art.168 nu a mai fost aplicat. Angajatorul a considerat că respectiva clauză a rămas fără obiect.
Salariaților nu le poate fi opozabilă o interpretare a Comisiei Paritare apărută în anul 2007, fără ca aceasta să fie materializată într-un act adițional la contractul colectiv de muncă, înregistrat apoi la direcția de muncă solidaritate socială și familie.
În contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 nu sunt prevederi în sensul că și în acești ani suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază.
Recursul nu este fondat.
Contractul colectiv de muncă pe anul 2003 - 2004 încheiat la nivel de unitate prevede la art.168 alin.(1) acordarea unei suplimentări a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "service", salariaților acestei societăți, cu ocazia sărbătorilor de Paște și
Pentru anul 2003, s-a stabilit la alin.2 că aceste suplimentări salariale vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă încheiate pe următorii trei ani au preluat în aceeași formă alineatul 1 al art.168, consfințind dreptul distinct al salariaților la suplimentările salariale ocazionate de sărbătorile de Paște și de
De aceea, efectele includerii acestor suplimentări în salariul de bază au vizat numai anul 2003, aspect subliniat și în alin.2 al art.168 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007.
Așa cum a arătat pârâta în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă.
Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind mărit deja, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art.168 alin.1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.
Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicabilitate, căci ar fi încălcate prevederile art.30 și 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
Ca urmare, devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.
Or, tocmai reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai sus, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit suplimentări sau prime cu ocazia sărbătorilor respective.
Rezultă că soluția instanței de fond constituie o corectă aplicare a regulilor negocierii colective și o interpretare a clauzelor contractuale ca atare, ceea ce înseamnă că nu se regăsește în cauză motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă în care se încadrează critica formulată prin cererea de recurs.
A mai rezultat din probele administrate faptul că suplimentările negociate nu au fost acordate reclamanților și nici incluse în salariul de bază în perioada menționată în acțiune.
De aceea, obligarea pârâtei la plata respectivelor suplimentări salariale este rezultatul judicioasei aprecieri a probelor administrate, contrar celor susținute în cererea de recurs prin raportare la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă " " B (fostă ), împotriva sentinței civile nr.476/CM din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/15.12.2008.
Jud.fond: /.
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Georgiana Nanu, Veronica Șerbănoiu
