Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6863/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

Format vechi nr.4936/2009

O MNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.6863/

Ședința publică de la 25 noiembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Uță Lucia

JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona

JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina

GREFIER -

*****************

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-""SA - Membru Grupîmpotriva sentinței civile nr.1881 din data de 06.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.41298./3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata,având ca obiect:"drepturi bănești".

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-""SA - Membru Grup,prin avocat în baza împuterniciri avocațiale nr.- din 20.11.2009 depusă la dosar-fila 16, lipsind intimata.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat, la solicitarea instanței, procedează la semnarea cererii de recurs dedusă judecății, după care, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.

Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1881 din 06.03.2009 Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de munca și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulata de reclamanta împotriva pârâtei - SA, a obligat la plata suplimentarilor de Paste pentru 2005, 2006 și de C pentru 2004-2006, în cuantum de câte un salariu mediu de bază pe societate pentru fiecare eveniment, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în baza art. 168 alin. 1. încheiat la nivelul SA. cu ocazia sărbătorilor de Paște si de C, salariații paratei urmau să beneficieze de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe societate, negociat cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment cu, pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor. Aceasta formulare se regăsește in pe anii 2004, 2005, 2006 si iar alin. 2 al art. 168 din pentru anul 2004 prevedea ca pentru anul 2003 aceste suplimentari au fost incluse in salariul de baza al fiecărui salariat.

Prin actul adițional la. alineatul 2 al art. 168 fost modificat in sensul ca in anul 2003 suplimentările de drepturi salariale au fost incluse in salariul de baza al fiecărui salariat.

Din formularea clauzei contractuale Tribunalul a reținut că este vorba de o suplimentare a drepturilor salariale, cu un caracter periodic, dar cu un caracter constant. Pentru ca aceste sume se adaugă drepturilor salariale ale salariaților dobândesc un caracter accesoriu ce urmează regimul juridic al salariului.

Instanța apreciază că reclamanta erau îndreptățită sa primească, cu ocazia fiecărei sărbători de Paște și de C, suplimentările salariale prevăzute de art. 168 alin. 1.

Nu a fost reținută apărarea paratei in sensul ca drepturile pretinse au fost incluse in salariul de baza începând cu anul 2003 ci doar pentru anul 2003, nu si pentru anii următori.

Interpretarea dată de Comisia Paritară în Decizia nr. 5140/2007 nu are caracter obligatoriu pentru instanță, a susținut tribunalul, aceasta fiind o veritabila modificare a clauzei contractuale, ce contravine însuși scopului si esenței interpretării - de a lamuri anumite prevederi, fără ca aceasta lămurire să însemne o modificare a prevederii in cauza.

Tribunalul a constatat că argumentarea Comisiei Paritare ajunge sa schimbe însăși natura acestor drepturi suplimentare precum si procedura de negociere a acestor drepturi convenita de părți, ceea ce nu este admisibil, întrucât ar echivala cu o modificare a contractului colectiv de munca.

Daca părțile ar fi urmărit intr-adevăr includerea primelor in salariul de baza pentru fiecare an, nimic nu le-ar fi împiedicat sa efectueze o modificare si lipsita de echivoc a clauzelor contractuale in discuție cu atât mai mult cu cat acest articol 168 din CCM a făcut obiectul unor renegocieri intre părți reflectate prin modificarea acestuia prin actele adiționale încheiate in 2003, 2005 si in 2006. Ele însă au păstrat formularea dispozițiilor art. 168 alin. 1. neschimbata pana in anul 2008 când, prin actul adițional la CCM la nivel înregistrat la.S sub nr. 1090/22.02.2008 s-a menționat ca acestea au devenit inaplicabile insă, potrivit disp art 25 alin 3 din Legea nr 130/1996 privind contractele colective de munca acest act adițional nu-si poate produce efectele decât pe viitor, de la data înregistrării sale la si in nici un caz retroactiv.

Interpretarea Comisiei paritare invocata de parata in sensul ca părțile au înțeles ca prevederile alineatului 1 ale art. 168 au rămas fără obiect nu a fost reținuta de prima instanță care a apreciat că prin această interpretare se lasă fără efecte juridice o clauza convenita de părți ceea ce contravine însuși scopului interpretării unui act juridic, care este acela de a lamuri actul respectiv si nu de a-1 invalida si totodată se încalcă unul din principiile de interpretare ale contractelor prevăzut de art 978 cod civil - acela ca orice act trebuie interpretat in sensul aplicării lui si nu in sensul neaplicării sale.

Instanța a mai constatat că interpretarea data de Comisia paritara contravine si tezei a Il-a a alin. 1 al art. 168. care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor. Asemenea prevedere nu si-ar mai fi găsit locul in situația in care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi sa se realizeze prin includerea in salariul de baza.

Aceste negocieri nu au avut niciodată loc si nici nu s-a făcut vreo referire la motivul pentru care nu au fost inițiate, iar salariații nu au fost informați despre pretinsa procedura de achitare a drepturilor suplimentare despre care face vorbire Comisia Paritară, astfel încât sa fie în măsură sa aprecieze daca a fost respectata o anumita clauza contractuala care ii privește in mod direct.

Instanța de fond a mai reținut că nu exista nici o dovada ca drepturile salariale suplimentare au fost achitate reclamantei. Din adresa nr. 2022/04.09.2007 rezulta care este salariul de baza mediu la nivelul B, fapt ce nu face dovada achitării către reclamant a drepturilor salariale suplimentare care trebuie sa fie in cuantum de un salariu de baza mediu

Majorarea salariului de baza mediu este o problema distincta de drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1. si nu se poate prezuma ca a avut in vedere tocmai acordarea acestor drepturi și întrucât parata nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, din întreaga atitudine si apărare nu rezulta cu certitudine ca scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare.

De asemenea instanța de fond a apreciat că, deși efectuarea unei expertize contabile in cauza ar fi fost cea mai utila si mai concludenta probă, partea căreia ii incumba sarcina probei potrivit disp art. 278 Codul muncii, si-a exprimat clar poziția procesuala nedepunând la dosar statele de salarii in baza cărora sa se efectueze expertiza si neplătind onorariu provizoriu pentru expertiza contabila. În schimb, parata a depus la dosar expertize contabile efectuate in alte dosare și o expertiza extrajudiciara, de care instanța nu poate insa tine cont pentru că s-ar încalca principiul nemijlocirii ce presupune obligația ca instanța sa cerceteze direct si nemijlocit toate elementele ce servesc la dezlegarea pricinii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii esteprematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și

A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.

Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.

În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.304/1 pr.civ. Curtea reține următoarele:

Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de C ar fi trebuit stabilit.

Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantei, a cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat. Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.

În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.

Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.

Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruia pentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.

Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.

În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că "în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".

Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.

De evidențiat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.

Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.

De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiul in dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.

Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.

Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.

Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.

Curtea constată că hotărârea Comisiei Paritare nu reprezintă o modificare a contractului colectiv de muncă ci scopul său a fost de a da o interpretare unica dispozițiilor art.168 alin.1 si alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului. Că este așa rezultă și din faptul că art. 168 fost aplicat in perioada 2004-2006 chiar in sensul in care a fost ulterior interpretat, respectiv in sensul că executarea drepturilor prevăzute la alin.1 al art.168 a fost îndeplinită prin includerea acestora in salariile de baza ale angajaților încă din anul 2003, iar acest salariu majorat rezultat după includere a stat la baza majorărilor salariale ulterioare.

Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.

În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.

Dacă s-ar fi avut în vedere ca începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.

Prin urmare, acțiunea dedusă judecății greșit a fost admisă de către prima instanță, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.

Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă - SA -Membru Grup, cu sediul in B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1881 din 06.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Munca și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată in B, str. - -., nr. 4,. 5,. 1,. 57.

Modifică sentința civilă recurată, în sensul că:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red.

Tehnored.

4ex./24.12.2009

Jud.fond:

Președinte:Uță Lucia
Judecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6863/2009. Curtea de Apel Bucuresti