Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 690/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6597/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 690R
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de recurenții: INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI T, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI, împotriva sentinței civile nr.1748 din 30.10.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 02.02.2010, de intimatul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, prin avocat, întâmpinare, la care a atașat împuternicire avocațială, dovada achitării cheltuielilor de judecată și în copie, minuta întâlnirii membrilor Comisiei de unificare a practicii judiciare din 11.06.2008, de la Consiliul Superior al Magistraturii. În cuprinsul întâmpinării, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că în cuprinsul întâmpinării, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal, sub nr.1245/87 din 27 februarie 2009, G, și, prin reprezentantul lor, Sindicatul învățământului Preuniversitar T au chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele l-VIII, Instituția Primarului comunei, județul T, Consiliul Local al comunei, județul T și Inspectoratul Școlar Județean T, pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților să le plătească în aplicarea prevederilor Legii nr.220/2007 diferența dintre drepturile salariate cuvenite pentru timpul efectiv lucrat și cele încasate pe perioada ianuarie 2007 - 20 iulie 2007, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.1748/30.10.2009, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, și, prin Sindicatul Învățământul Preuniversitar T, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII, Instituția Primarului comunei, Consiliul Local al comunei și Inspectoratul Școlar al Județului T; a obligat pe pârâți să plătească reclamanților, în aplicarea prevederilor Legii nr.220/2007, diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat cele efectiv acordate pentru perioada ianuarie - 20 iulie 2007 actualizată cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților prin reprezentantul lor suma 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În motivare, s-a arătat ca excepțiile invocate de pârâtul Inspectoratul Școlar T au fost examinate cu prioritate de instanță și respinse motivat prin încheierile de ședință din 22 mai și iunie2009.
În ce privește fondul cauzei, din adeverințele eliberate de pârâta Școala cu clasele l-VIII reiese că reclamanții sunt profesori cu gradul didactic I în cadrul acestei unități școlare.
Prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr.11/2007, sunt stabilite creșterile salariale pentru anul 2007 pentru personalul didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Actul normativ prevede valoarea coeficientului de multiplicare pentru cele trei tranșe de creșteri salariale din cursul anului 2007, precum și coeficienții de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică.
Potrivit art. 9, prevederile ordonanței se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Ordonanța Guvernului nr.11/2007 a fost aprobată prin Legea nr. 220/2007. Prin legea de aprobare s-au adus modificări coeficienților de multiplicare. Problema litigioasă este dacă coeficienții de multiplicare astfel cum au fost modificați prin Legea nr. 220/2007 se aplică de la 1 ianuarie 2007, fără să se aducă atingere principiului neretroactivității legii prevăzut de art. 2 alin. 2 și art. 15 din Constituția României.
Tribunalul Teleormana apreciat că dispozițiile modificatoare ale coeficienților de aplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică din Legea de aprobare nr. 220/2007 se încorporează în actul de bază, nr.OG 11/2007, identificându-se cu acesta, de la data intrării lor în vigoare, respectiv 1 ianuarie 2007 conform art. 9 din ordonanță.
Articolul 9 privind termenul de la care se operează creșterile salariale nu suferit modificări.
În consecință, raportat la dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 24/201 Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 astfel cum a fost modificată, trebuie aplicată data stabilită în cuprinsul său, prin art. 9, și nu de la data de 17 iulie 2007, cu susține pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
Mai mult, prin art.2 din Ordinul Ministrului Economiei și Cercetării nr.1350/2007 pentru aprobarea metodologilor de calcul al drepturilor salariale ce se acordă personalului didactic pe funcțiile din anexele la OG nr. 11/2007 s-a menționat că prevederile acestuia se aplică începând cu ianuarie 2007, chiar dacă ordonanța și legea de aprobare au fost publicate ulterior.
de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta deoarece aceasta crește progresiv.
Din adeverințele aflate la filele 6- 22, precum și din adresa nr. 774/16.10.2011 emisă de pârâta Școala cu clasele l-VIII rezultă că pârâții nu au aplicat dispozițiile Legii nr.220/2007 pe perioada ianuarie - 20 iulie 2007.
Apărarea pârâților fiind considerată neîntemeiată, pentru considerentele expuse anterior, raportat la situația de fapt reținută și la dispozițiile legale analizate tribunalul apreciază că acțiunea formulată de sindicat în numele membrilor săi, privind aplicarea dispozițiilor Legii nr.220/2007 este întemeiată în parte.
Împotriva acestei sentințe au formulat cereri de recurs, recurenții-pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI T, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie
Recurenții solicită admiterea recursului, modificarea in tot, a sentinței precitate, respingerea acțiunii, ca neintemeiata, sub aspectul tuturor capetelor de cerere, plata drepturilor bănești necuvenite, diferențe salariale de 10% majorare salariu de baza in perioada 01.01.2007 - 20.07.2007, actualizate cu coeficientul ratei inflației la data executării si cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului Inspectoratului Școlar privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar T in cauza, s-a apreciat ca, in mod neîntemeiat si nelegal, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar T invocata in cauza, cu motivarea ca inspectoratele școlare sunt structuri ale Ministerului Educației si Cercetării in teritoriu, iar prin competentele conferite de Legea nr.84/1995 au obligația asigurării respectării legislației in domeniul invatamantului, inclusiv a prevederilor care reglementează drepturile salariale ale cadrelor didactice.
In contradicție cu cele reținute, arătam ca Inspectoratul Școlar T nu se afla in raport juridic de drept al muncii si nici fiscal cu reclamanții, nu are calitatea de angajator conform art. 11 alin. 5 din Legea nr.128/1997, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.349/2004 si nici calitatea de ordonator de credite - cu titlu de plata a salariilor personalului didactic din unitățile școlare.
Acțiunea nu este semnata si nici stampilata de conducerea persoanei juridice a sindicatului in calitate de pretins reprezentant legal. Nu se face dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de persoana juridica - Sindicatul Învățământ Preuniversitar
Tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii purtând o data cu aproximativ 1 an anterior.
Acțiunea nu este pornita de sindicatul persoana juridica din scoală, de la nivelul angajatorului ci de un sindicat județean cu structura de federație care nu poate formula in accepțiunea art. 28 din Legea nr.53/2003, acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de munca, încheiate cu angajatorul unitate de școlara.
Prin excepție, organizațiile sindicale județene, federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, pentru toti membrii de sindicat, derivate din contracte colective incheiate la nivel național sau de ramura.
Motivarea instanței in intelesul ca noile dispoziții ale Legii nr.220/2007 se incorporează in actul de baza Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 si, prin urmare se aplica de la data intrării in vigoare a ordonanței 01.01.2007, nu este fundamentata legal din următoarele considerente:
Conducerea unității școlare, ca si Instituția Primarului si Consiliul Local al comunei au aplicat majorarea de 10% acordata personalului didactic gradul I in mod corect de la data intrării in vigoare a Legii nr.220/2007 la trei zile de la publicarea in Monitorul Oficial si anume 20 iulie si nu de la data intrării in vigoare a ordonanței deoarece legea nu stipulează expres aplicarea retroactiva, in considerarea unui efort financiar semnificativ datorat numărului mare de personal didactic cu gradul I la nivel național, județean si pe localități. In speța, efortul bugetar se estimează la nivelul scolii si localității de aproximativ 350 milioane lei vechi în condițiile austerității financiare si imposibilității asigurării veniturilor la nivelul cheltuielilor.
Intr-adevăr, de regula Ordonanțele Guvernului, aprobate ulterior de Parlament produc efecte juridice de la data intrării in vigoare a ordonanței. De la aceasta regula sunt exceptate acele prevederi legale prin care legea de aprobare a ordonanței modifica sau completează ordonanța, cum este cazul, in speța.
Prin urmare, raportat la prevederile art. 1 din Codul civil, care stipulează ca legea civila produce efecte juridice numai pentru viitor, atunci când legiuitorul nu precizează expres ca se aplica si retroactiv, noile prevederi ale legii intra in vigoare după publicarea in Monitorul Oficial, daca nu este stipulata o alta data.
Edificator si fara putința de tăgada, sunt si prevederile Legii nr.24/2000, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.189/2004 din care rezulta intrarea in vigoare a noilor prevederi din legea care modifica si completează Ordonanța Guvernului.
Norma juridica se refera ca moment al intrării in vigoare la data adoptării si publicării noilor dispoziții care modifica sau completează ordonanța. de la data intrării in vigoare se refera la noile prevederi ale Legii nr. 220/2007 intrata in vigoare la data de 20 iulie 2007 si nu, cum greșit, a inteles reclamanta si a reținut instanța, de la data intrării in vigoare a ordonanței pe care legea o aproba, o modifica si o completează. Faptul ca noile prevederi modificatoare sau completatoare se incorporează in actul de baza nu conduce la concluzia ca intrarea lor in vigoare este retroactiva, cu aplicabilitate de la data publicării Ordonanței Guvernuluinr.11/2007 in Monitorul Oficial.
Legea nr. 220/2007 astfel cum rezulta din anexa nr. 2 - invatamant preuniversitar a modificat coeficienții de multiplicare la personalul didactic cu gradul I pentru fiecare transa de vechime in invatamant, înscriși in anexa nr. 2 Ordonanței Guvernului nr.11/2007, asigurând o majorare suplimentara de 10%.
Cu titlu de exemplu, un profesor gradul I aflat la transa de vechime in invatamant 22-25 ani are coeficientul de multiplicare de 5,483 (anexa nr. 2 nr.OG11/2007) iar in anexa nr. 2 Legea nr.220/2007 pentru aceeași transa de vechime in invatamant i se aplica un coeficient majorat de 6,031 asigurând creșterea de 10%.
La aceeași transa de vechime in invatamant (22-25 ani), învățătorul cu grad 1 are coeficientul de multiplicare 4,262 (anexa nr. 2 Ordonanta 11/2007) iar in anexa nr. 2 Legea nr.220/2007 pentru aceeași transa de vechime in invatamant i se aplica un coeficient majorat de 4,688 asigurând creșterea de 10%.
Faptul ca Legea nr. 220/2007 lasa nemodificata valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru toate cele trei perioade (ianuarie -martie-221,307 lei; aprilie - septembrie -225,733 lei, octombrie - decembrie - 259,593 lei ) inclusiv pentru perioadele de pana la intrarea in vigoare a Legii nr.220/2007, nu conduce la concluzia prevederii exprese de aplicare retroactiva a majorării suplimentare. Aceasta, deoarece valoarea coeficientului de multiplicare (1) in aplicarea art.48 din Legea nr. 128/1997, ramane constanta indiferent la ce coeficient de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime si grade didactice se aplica. In exemplul dat valoarea coeficientului de multiplicare (1) de 221,307 se inmulteste in perioada ianuarie - martie cu coeficientul de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime si grade didactice din Ordonanța nr. 11/2007, respectiv cu 5,483 (profesor gradul I aflat la transa de vechime in invatamant 22-25 ani). In periaoda martie - 20 iulie 2007 coeficientul de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime si grade didactice din Ordonanța nr. 11/2007, respectiv, in exemplul dat, cu 5,483 (profesor gradul I aflat la transa de vechime in invatamant 22-25 ani), se inmulteste cu valoarea coeficientului de multiplicare (1) care este de 225,733 iar de la data intrării in vigoare a Legii 220/2007 (20.07.2007) aceeași valoare a coeficientului de multiplicare (1) care este de 225,733 se inmulteste cu un alt coeficient de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime si grade didactice care asigura majorarea de 10%, respectiv 6,031 fata de 5,483. Pe de alta parte, preluarea valorii coeficientului de multiplicare (1) prevăzut de insasi Ordonanța 11/2007 anexa 2 s-a impus pentru rațiuni de aprobare a ordonanței de către lege, lege care astfel cum am arătat, in același timp, modifica si completează anexa 2 ordonanței in privința coeficienților de multiplicare pe transe de vechime in invatamant si grade didactice, modificare si completare care nu retroactiveaza, astfel cum am argumentat in cuprinsul recursului.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9, art. 304, indice 1 din Codul d e procedura civila.
Prin intampinare, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii de sindicat indicați în tabelul anexă la cererea de chemare în judecată, solicită respingerea, ca nefondate a recursurilor declarate de recurenți.
calitate a reclamanților cadre didactice și membri de sindicat, precizată în capătul tabelului nominal anexat cererii de chemare în judecată, este atestată prin semnătură de către directorul unității de învățământ și liderul grupei sindicale.
Susținerea pârâților că tabelul nominal nu este actualizat la data depunerii cererii de chemare în judecată este lipsită de relevanță, deoarece niciunul nu a contestat și dovedit că o parte din reclamanți nu mai au calitatea de cadre didactice; obiectul cauzei îl constituie pretenții salariale pentru perioada 01.01.2007-20.07.2007, perioadă anterioară datei întocmirii tabelului nominal, Sindicatul Învățământului Preuniversitar T nu are structura unei federații, cum greșit afirmă cele două recurente pârâte, ci este un sindicat al cadrelor didactice încadrate la unitățile școlare din județ, structura de la nivelul unităților școlare fiind de grupă sindicală, ci nu de sindicat autorizat de judecătorie.
Prevederile art.28 din Legea nr.54/2003 conferă sindicatelor dreptul de reprezentare legală în instanțe a membrilor de sindicat, este deopotrivă aplicabilă și federațiilor sindicale, deoarece legea nu distinge între sindicate și federații sau confederații, privind apărarea unor drepturi decurgând din acte normative.
Pe fond, se arata ca toate cererile de recurs sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin Ordonanța nr.11/31.01.2007, Guvernul a aprobat creșterile salariale cuvenite personalului didactic pe anul 2007, prevăzând în art.1 și 9 că se aplică de la 1 ianuarie 2007, iar prin Legea nr.220/4.07.2007 a fost aprobată această ordonanță privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007, referindu-se la întreg anul și nu doar la perioada ulterioară publicării legii.
În mod greșit susține recurenta-pârâtă unitatea școlară că prevederile Legii nr.220/2007 au intrat în vigoare la data de 20.07.2007, data de la care se aplică această lege a constituit tema ședinței comune a și ÎCCJ, iar prin Minuta încheiată la data de 11.06.2008, s-a stabilit că data aplicării prevederilor Legii nr.220/4.07.2007 este începând cu 01.01.2007.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererile de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea, cu majoritate, constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
ntr-adevăr, prin Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 s-au stabilit anumite creșteri salariale ce vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ. Prin art.9 al acestui act normativ, s-a prevăzut că acestea se aplică începând cu luna ianuarie 2007.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 220/2007, care a aprobat ordonanța respectivă și care a modificat anexele cu coeficienții de multiplicare.
Aceste modificări au fost aplicate de către pârâți începând cu data de 20.06.2007, data intrării în vigoare a legii.
Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, atunci când, în raport de prevederile art.9 din Ordonanța Guvernului nr. 11/2007, precum și de art. 11 alin.2 din Legea nr.24/2000, a apreciat că prevederile Legii nr. 220/2007 s-ar aplica de la 01.01.2007.
Atât ordonanța de guvern, cât și legea, sunt acte normative distincte și potrivit atât art. 78 din Constituția României, cât și, infraconstitutional, art. 11 alin. 1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor.
Reiese așadar că orice prevedere dintr-o lege, indiferent la ce se referă sau ce altă lege sau act normativ modifică, intră în vigoare la termenul arătat mai sus, dacă în textul sau nu este prevăzut alt termen mai.
Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 a prevăzut, într-adevăr, aplicarea sa începând cu 01 ianuarie 2007, iar coeficienții de multiplicare prevăzuți de acea ordonanță au fost aplicați cu data respectivă.
Dar, um în textul Legii nr. 220/2007 nu s-a prevăzut ca dată de intrare în vigoare ori aplicare data de 01 ianuarie 2007, prevederile acesteia, inclusiv modificările aduse Ordonanței Guvernului nr. 11/2007 nu puteau intra în vigoare decât la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial, așa cum prevede Constituția României, iar nu la data de 01 ianuarie 2007.
Prevederile din ordonanța cu privire la aplicare sunt incidente numai acestei ordonanțe, iar nu și legii de modificare a acesteia.
Ca atare, Legea nr. 220/2007 modifică pentru viitor coeficienții de multiplicare, legea intrând în vigoare, potrivit art. 78 din Constituția României la 3 zile de la data publicării, ca atare data intrării în vigoare fiind 20 iulie 2007.
Instanța nu poate deduce voința neechivoca a legiuitorului, in sensul aplicării acelor dispoziții de la 01.01.2007, fiind necesar ca aceasta sa fie consacrata legislativ, in mod expres.
In temeiul art. 304 pct. 9 din Codul d e procedura civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu inculcarea sau aplicarea greșita a legii.
Pentru aceste considerente, Curtea, in acest temei si în baza art. 312 din Codul d e procedura civilă, va admite recursurile formulate, si va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI T, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.1748/30.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, ȘI, prin SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
18.02.2010
Jud.fond:
Cu opinia separată a d-nei judecător, în sensul admiterii recursului declarat de Inspectoratul Școlar Județean T, modificării în parte a sentinței atacate și respingerii acțiunii formulate împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive, respectiv, respingerii celorlalte recursuri, ca nefondate.
În opinia separată se apreciază că doar recursul declarat de Inspectoratul Școlar Județean T era fondat, sub aspectul calității sale procesuale pasive, impunându-se a fi admis în consecință, întrucât această instituție nu este debitor în raportul juridic obligațional dedus judecății, nefiind nici angajator al personalului didactic reclamant, calitate care revine unității școlare, nici obligat în baza unor raporturi juridice derivate din lege la plata de drepturi salariale, aceasta asigurându-se prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, din sumele defalcate de la bugetul de stat, respectiv din alte venituri ale bugetelor locale, în mod direct, fără intermedierea Inspectoratului Școlar.
Pe fondul cauzei, referitor la celelalte recursuri, opinia separată le apreciază, neîntemeiate, având în vedere că prevederile art. 9 din OG nr. 11/2007 sunt exprese și neechivoce, în sensul că se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007, dispoziție pe deplin valabilă încă de la intrarea în vigoare a ordonanței, pe perioada de existență a acesteia și menținută și prin legea de aprobare, asigurând continuitatea efectelor ulterior publicării acesteia din urmă.
Din perspectiva existenței dreptului pretins, este irelevantă forma sub care a fost enunțată norma juridică ce constituie temeiul acțiunii: ordonanță de guvern, respectiv lege de la data publicării legii de aprobare, ambele acte fiind pe deplin valabile și aplicabile pe perioada existenței lor, ordonanța de la data intrării în vigoare, subsecventă publicării în Monitorul Oficial până la aprobarea prin lege, de la a cărei intrare în vigoare, același conținut continuă să producă aceleași efecte, chiar dacă sub o altă formă juridică, de lege (ca izvor formal de drept).
Esențial este că legea nu a antamat periodizările pe care le-a introdus ordonanța cu privire la coeficienții de multiplicare acordați, respectiv data de la care aceștia se aplică, începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007, prevederi care au fost automat preluate în lege, nefiind modificate ori abrogate de aceasta, rămânând să-și producă efectele în continuare, aceasta în condițiile în care este distincție între intrarea în vigoare a unui act normativ și periodizările pe care acesta le operează privitor la aplicarea diferitelor sale reglementări, respectiv între dreptul substanțial și exercițiul acestuia ce nu poate fi decât ulterior intrării în vigoare a actului normativ care-l prevede, cu consecința că nu orice text care se referă la trecut este automat retroactiv, ci numai acela care stinge sau modifică un raport juridic epuizat anterior, antamând efectele acestuia și anulând un drept valabil născut sub imperiul legislației anterioare, nu și cel care determină un cuantum mai mare al unor drepturi, cu începere de la data de întâi a primei luni a anului în curs, ca expresie a opțiunii legiuitorului în materia drepturilor salariale ale personalului didactic.
Rezultă că până la o eventuală declarare a neconstituționalității legii pentru pretinsa retroactivitate, cu consecința că și drepturile pe care le reglementează nu ar putea privi decât perioadele ulterioare intrării în vigoare, legea e pe deplin aplicabilă, nefiind la latitudinea judecătorului s-o modifice ori amendeze, statuând asupra unei alte date de acordare a drepturilor reclamate, decât cea stipulată expres în cuprinsul ei.
În consecință, potrivit celor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ. recursurile formulate se impuneau respinse, ca nefondate.
Judecător:
Red:
Tehnored:
2ex/23.02.2010
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Daniela Georgeta Enache
