Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 693/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 693
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Florența Carmen
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.990 din 08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primarul Comunei, Consiliul Local al Comunei, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți prin avocat lipsind intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Avocat pentru recurenții reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii sub aspectul acordării tichetelor de masă. Precizează că la instanța de fond reclamanții și-au limitat acțiunea sub aspectul tichetelor cadou, menținându-și cererea cu privire la tichetele de masă și alocarea în bugetul local pe anii 2010, 2011 și 2012 sumelor necesare pentru plata acestora, sens în care depune și concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr.990 din 08.10.2009 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și completată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Consiliul local al comunei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 al.1 din Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice, care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de către angajator.
Prin urmare, acordarea tichetelor de masă nu constituie o obligație legală pentru angajator, deoarece legea de mai sus prevede acordarea acestor tichete de masă ca o facultate în sarcina autorităților publice și nu ca o obligație, iar în condițiile în care pentru instituțiile bugetare acest drept nu s-a mai acordat pentru o anumită perioadă conform legilor bugetare de stat, acest aspect s-a datorat faptului că prin legile succesive privind bugetele de stat, nu s-au prevăzut sume cu această destinație.
Din analiza dispozițiilor de mai sus, rezultă că legea prevede o vocație care nu impune în mod obligatoriu acordarea dreptului fiind condiționat de existența resurselor financiare de care angajatorul trebuie să dispună.
Nu se poate reține nici discriminarea între salariații unei instituții bugetare și salariații unei alte instituții, deoarece legea prevede ca persoanele să se afle în situații analoge sau comparative, ceea ce în cauză nu se poate reține.
În cauză nu s-a făcut dovada că instituția bugetară are fonduri în buget cu destinația de tichete de masă, astfel încât vocația prevăzută de lege nu se poate transforma într-un drept efectiv care să poată fi acordat (a se vedea adresa comunicată instanței cu nr. 4618/22.09.2009 prin care Primăria a adus la cunoștință că nu are prevăzute fonduri pentru plata tichetelor de masă).
Față de aceste considerente, ținând cont că aceste tichete de masă, aceste beneficii nu reprezintă decât o vocație care se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație, instanța a respins acțiunea formulată și completată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Consiliul local al comunei având ca obiect acordarea contravalorii tichetelor de masă, în cuantum actualizat rata inflației conform dispozițiilor Legii 142/1998, precum și la plata către fiecare reclamant a sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor cadou cu ocazia sărbătorilor de C și de Paști.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivând recursul, reclamanții au arătat că în mod greșit a respins instanța de fond acțiunea, reținând că nu s-a făcut dovada că instituția bugetară ar avea fonduri în buget cu destinația de tichete de masă, fără a avea în vedere că, prin adresa nr.1800/28.04.2009, se comunica faptul că "Primăria are prevăzute fonduri pentru achitarea contravalorii tichetelor de masă pentru anul 2008".
Au mai arătat recurenții reclamanți că, deși adresa menționată a fost depusă într-un alt dosar și făcea referire la bugetul comunei pe anul 2009, acest dosar a fost soluționat de același complet, iar în prezenta cauza fusese depusă anterior adresa nr.1548/07.04.2009 de către Primăria comunei, prin care s-a comunicat instanței că, în cazul în care se da sentință favorabilă angajaților Primăriei pentru plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru anul 2008, Primăria va proceda la achitarea acestor drepturi.
Au susținut reclamanții că prin neacordarea acestor drepturi se creează o situație discriminatorie între salariații aceleiași instituții, în condițiile în care într-o cauză identică, soluționată prin sentința civilă nr.643/30.04.2009, care privea același angajator, dar alți salariați, cererea a fost apreciată ca întemeiată de același complet de judecată, recurenții apreciind că prin pronunțarea hotărârii din prezenta cauză instanța își contrazice raționamentul juridic din sentința nr..643/30.04.2009.
De asemenea, au mai arătat că, pentru asigurarea unei adevărate protecții sociale și pentru eliminarea discriminării evidente, se impunea obligarea pârâților ăs includă în bugetele pe anii 2010, 2011 și 2012 sumelor necesare pentru plata către reclamanți a sumelor de bani cuvenite în mod legal.
În opinia recurenților, faptul că Legea nr.142/1998 și Legea nr.193/2006 prevăd posibilitatea acordării tichetelor de masă și tichetelor cadou fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului nu înseamnă, în mod automat, că ei nu au dreptul la aceste tichete, deoarece acordarea lor nu ține seama de caracterul și natura lor, anume acelea de măsuri de protecție socială.
Consideră aceștia că acordarea tichetelor de masă, care reprezintă dreptul salariaților, nu trebuie condiționată de cuprinderea în buget a sumelor necesare, care este obligația angajatorului, acesta din urmă având obligația și prerogativa legală de a prevedea în bugetul propriu fondurile necesare în acest scop.
Față de motivele invocate, s-a solicitata admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii precizate.
În cauză a formulat întâmpinare Primarul Comunei, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, prin care a solicitat respingerea recursului, motivând că prin adresa nr.4618/22.09.2009 a fost comunicat instanței de fond că instituția nu are prevăzute fonduri pentru plata tichetelor de masă pentru asistenții personali și muncitorii
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, se reține faptul că, potrivit precizării făcute de apărătorul reclamanților în instanța de recurs, cererea introductivă a fost ulterior restrânsă în sensul renunțării la petitul privind acordarea tichetelor cadou, astfel încât controlul judiciar urmează a fi exercitat numai cu privire la celelalte capete de cerere pe care reclamanții le-au menținut.
În ceea ce privește tichetele de masă, Curtea reține că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale și o justă apreciere a probelor administrate.
Astfel, se reține că potrivit rt. 1(1) din 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,pot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masăse acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Instituția in cadrul căreia funcționează reclamanții este instituție publica ce face parte din cadrul unitatilor din sectorul bugetar.
Prin legea 142/1998, s-a reglementat instituția juridica a tichetelor de masa, ca mijloc de protecție sociala, creându-se cadrul juridic si modalitățile de acordare a acestora.
Insa legea nu a instituit o obligație imperativa de acordare a acestor drepturi, ci a reglementat posibilitatea acordării acestor drepturi in raport de îndeplinirea anumitor condiții.
Astfel legiuitorul a prevăzut expresia " pot primi o alocație" si a prevăzut ca si condiție "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Ori odată cu constituirea bugetelor de stat, legiuitorul a prevăzut, in mod imperativ ca, la nivelul anilor 2004-2007, "nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă", in bugetele instituțiilor de stat, astfel cum au fost definite de către textele normative si intre care se regăsește si instituția reclamanta.
Așa cum rezulta adresa nr.4618/22.09.2009 a Primăriei comunei, în bugetul pe anul 2009 această instituție nu a avut prevăzute fonduri pentru plata tichetelor de masa pentru asistenții personali și muncitorii, în adresă precizându-se și faptul că asistenții personali sunt plătiți din sume defalcate pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate, sume ce se alocă de către Direcția Finanțelor Publice
De asemenea, se reține că potrivit art. II din G nr.90/2007, instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii,nu acordă tichete de masă în anul 2008 personalului din cadrul acestora.".
Interdicții similare privind acordarea tichetelor de masă în cadrul instituțiilor publice centrale și locale sunt prevăzute și în actele normative reglementând situația anilor 2006 și 2007, perioada pentru care reclamanții au solicitat acordarea acestor drepturi, în acest sens fiind prevederile nr.OUG88/2006 și Legii nr.379/2005.
În acest sens, art. III din nr.OUG88/2006 prevede că "nstituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii,nu acordă tichete de masă în anul 2007 ", iar în conformitate cu art.24 din Legea nr.379/2005 abugetului de statpe anul 2006"n bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii,nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă",
Ca atare, in mod legal unitatea nu a acordat pentru anii respectivi tichetele de masa, întrucât așa cum rezulta din textele legale enunțate au fost excluse de la acordarea tichetelor de masa instituțiile cuprinse in textele legale menționate.
Nu se poate retine nici faptul ca s-ar fi realizat o discriminare intre acești salariați si alți salariați din domeniul bugetar in condițiile in care, pe de o parte, nu exista o obligație imperativa de stabilire a unui astfel de drept, ci doar o facultate, ce creează premisa stabilirii dreptului in raport de îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege iar, pe de alta parte, din considerentele sentinței civile nr.643/30.04.2009, ca și din conținutul adresei nr.1800/28.04.2009 nu rezultă cu claritate identitatea de situații juridice sau faptul că ar fi vorba de aceleași categorii de personal.
Nu în ultimul rând, cu privire la acest aspect, Curtea reține și faptul că jurisprudența instanțelor nu constituie izvor de drept, iar atâta timp cât nu s-a constatat existența unei practici neunitare la nivelul instanțelor naționale pe o anumită problemă juridică și nu s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție o decizie în interesul legii pentru unificarea acestei practici, o hotărârea judecătorească pronunțată într-o cauză similară sau chiar identică nu se poate impune unei alte instanțe cu puterea unei legi și, în nici un caz, nu poate conduce la ignorarea unor dispoziții legale care exclud acordarea tichetelor de masă pe anii 2006, 2007 și 2008, cum sunt cele cuprinse în Legea nr.379/2005, nr.OUG88/2006 și nr.OUG90/2007.
În ceea ce privește adresa nr.1548/07.04.2009 la care reclamanții au făcut, de asemenea, referire în motivele de recurs se constată că acordarea tichetelor de masă de către Primăria comunei este menționată în aceasta în baza hotărârii judecătorești și în considerarea forței executorii și obligatorii pe care o are orice hotărâre judecătorească, dar din aceasta nu rezultă îndreptățirea reclamanților la acordarea tichetelor de masă, în raport de actele normative invocate anterior sau faptul că în bugetul instituției ar fi alocate fonduri pentru acordarea acestora.
Referitor la cererea reclamanților privind obligarea pârâților să prevadă în bugetele pe anii 2010, 2011 și 2012 sumele necesare pentru plata drepturilor solicitate la punctele1 și 2 din cererea de chemare în judecată, conform graficului prevăzut la art.1 alin.1 din nr.OUG71/2009, se reține că acest act normativ pe care reclamanții și-au întemeiat acest capăt de cerere se referă la plata "sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009".
Or, în cazul reclamanților, sumele solicitate la punctele 1 și 2 nu au fost prevăzute prin hotărâri judecătorești, urmare a respingerii cererii de acordare a lor în prezenta cauză, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile nr.OUG71/2009.
Pe cale de consecință se impune și respingerea cererii reclamanților de obligare a instituției pârâte la prevederea, conform art.1 alin.1 din nr.OUG71/2009, în bugetele pe anii următori a sumelor solicitate de reclamanți în prezenta acțiune.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.990 din 08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primarul Comunei, Consiliul Local al Comunei .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.
24.02.2010
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Florența Carmen
