Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 6941/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 8750/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6941R
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.5213 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37137/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC SA - membru Grup.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, prin avocat Al. cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Intimata, prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, arătând că drepturile salariale pretinse au fost incluse în salariul de bază.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5213 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37137/3/LM/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC ""SA.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a dispus respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune în raport de prevederile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și obiectul cererii de chemare în, judecată, ce îl constituie drepturi salariale și nu o neexecutare a unor clauze din contractul colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a arătat că prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, patronatul și sindicatul au stabilit ca în anul 2003, suplimentările salariale privind primele de Paște și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și că această prevedere a fost menținută și prin clauzele din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în anii 2004 - 2006.
S-a constatat că reclamanta are calitatea de salariată a societății pârâte din anul 1990, situație față de care se constată că în salariul său de bază au fost incluse în anul 2003 sumele reprezentând drepturi salariale de Paște și de Acesta fiind un drept câștigat a fost menținut și pe parcursul anilor următori, potrivit cărora salariul minim acordat pe anii 2004 - 2005 înregistrat creșteri în raport de salariul primit de reclamantă în anul 2003.
Ulterior anului 2003 negocierea drepturilor salariale dintre părți a avut ca bază drepturile salariale primite de reclamantă în care erau incluse și suplimentările de Paște și de
Comisia Paritară ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă, a interpretat clauza art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anii 2004 - 2006, în sensul că părțile au înțeles să includă în salariul de bază și drepturile solicitate prin acțiune de către reclamantă.
S-a avut în vedere că reclamanta prin acțiune menționează că salariul mediu brut pe societatea pârâtă în anul 2004 fost de 980 lei, în anul 2005 de 1.400 lei, iar în anul 2006 de 1.850 lei.
S-a considerat că în fiecare an a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care nu se poate susține de către reclamantă că i-au fost excluse din drepturile salariale brute la care avea dreptul în anii 2004 - 2006, suplimentările de Paște și de C solicitate prin acțiune.
Prin actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă încheiat la 15.02.2003, s-a modificat alineatul 2 al articolului 168, stabilindu-se că pentru anul 2003 suplimentările de drepturi salariale prevăzute la alineatul 1 să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a precizat că prin art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, încheiat pe anul 2004, s-a menținut dreptul la suplimentarea salarială, iar în alineatul 2 s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază.
În contractele colective încheiate în anii următori 2005, 2006, 2007, s-a menținut alineatul 1 al art.168, dar la alineatul 2 al acestui articol s-a precizat că în anul 2003, suplimentările au fost introduse în salariul de bază a fiecărui salariat.
Aceleași prevederi se regăsesc și în actul adițional pentru anul 2008 la Contractul Colectiv de Muncă, încheiat la nivelul SC SA B, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială B, sub numărul 1090/22.02.2008 și potrivit cărora dispozițiile art.168 (2) " pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paște și de C au fost incluse în salariu lunar de bază al angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială) devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu. Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paște și C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților SA. Această regulă se va aplica până la data la care SA și vor conveni în mod expres altfel".
Acordarea cotei de participare la profit a salariaților, este condiționată de aprobarea în mod corespunzător de către Adunarea Generală a Acționarilor Societății. O astfel de hotărâre a Adunării Generale a Acționarilor, nu a fost luată până în prezent iar prin art.139 din CCM părțile au convenit că în urma negocierilor vor determina cota de participare la profit, modalitatea de acordare a acestei cote și condițiile de diferențiere dintre salariați.
De asemenea, s-a mai arătat că între patronat și Sindicat nu a avut loc o negociere pe elementele precizate de art.139 din Contractul Colectiv de Muncă și că inexistența unei convenții dintre patronat și sindicat pentru a se determina cota de participare la profit a reclamantului nu-l îndreptățește pe acesta s beneficieze de o câtime din beneficiul realizat de pârâtă pe anii 2004-2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că interpretarea data de Comisia Paritara nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecata cu atât mai mult cu cat aceasta reprezintă o veritabila modificare a clauzei contractuale. Or, aceasta contravine însuși scopului si esenței interpretări - de a lamuri anumite prevederi, fără ca aceasta lămurire sa însemne o modificare a prevederii in cauza.
Nu se poate retine argumentația folosita de Comisia Paritara in Decizia nr.5140/2007, in sensul ca drepturile solicitate au devenit parte a salariului de baza si nu ar trebui individualizate.
S-a arătat că nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de baza - ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare in anumite momente, care se adăugau (suplimentau) la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de baza. Modificarea salariului de baza poate avea alte rațiuni, tinand de libertatea de negociere pe care părțile o au. Singura legătura care exista intre drepturile prevăzute de art. 168 alin.1 Contractul colectiv de muncă si salariul de baza mediu consta in faptul ca valoarea acestor drepturi este data de cuantumul salariului de baza.
Se constata din toata argumentarea Comisiei ca in realitate aceasta ajunge sa schimbe înseși natura acestor drepturi suplimentare precum si procedura convenita de părți, ceea ce nu este admisibil, întrucât ar echivala cu o modificare a contractului colectiv de munca.
Daca părțile ar fi urmărit intr-adevar includerea in salariul de baza pentru fiecare an, nimic nu le-ar fi impiedicat sa efectueze o modificare a clauzelor contractuale cu atat mai mult cu cat acest articol 168 din CCM a făcut obiectul unor renegocieri intre parti reflectate prin modificarea acestuia prin actele adiționale incheiate in 2003, 2005 si in 2006. Ele insa au păstrat formularea art. 168 alin. 1 CCM, neschimbata iar interpretarea Comisiei paritare in sensul ca părțile au inteles ca prevederile alineatului 1 ale art. 168 au rămas fara obiect nu poate fi reținuta de instanța cata vreme prin aceasta interpretare se lasa fara efecte juridice o clauza convenita de parti, ceea ce contravine insusi scopului interpretării unui act juridic, care este acela de a lamuri actul respectiv si nu de a-l invalida si totodată se incalca unul din principiile de interpretare a contractelor prevăzut de art. 978.civ. - acela ca orice act trebuie interpretat in sensul aplicării lui (producerii de efecte juridice) si nu in sensul neaplicarii sale.
S-a susținut și faptul că nu trebuie minimizata importanta alin. 1 al art. 168. si concentrate atenția numai asupra alin.2 al acestui articol, iar interpretarea data de Comisia paritara contravine si tezei a II aaa lin.l al art. 168. care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor. Asemenea prevedere nu si-ar mai fi găsit locul in situația in care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi sa se realizeze prin includerea in salariul de baza.
Aceste negocieri nu au avut loc niciodată si nici nu s-a făcut vreo referire la motivul pentru care nu au fost inițiate, iar salariații nu au fost informați despre pretinsa procedura de achitare a drepturilor suplimentare despre care face vorbire Comisia Paritara, astfel încât sa fie in masura sa aprecieze daca a fost respectata o anumita clauza contractuala care ii privește in mod direct.
Mai mult decât atât, susține recurentul nu exista nici o dovada ca drepturile salariale respective i-ar fi fost achitate. Din adresa nr. 2022/04.09.2007 rezulta care este salariul de baza mediu la nivelul SC SA B, fapt ce nu face dovada achitării drepturilor salariale suplimentare care trebuie sa fie in cuantum de un salariu de baza mediu.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art.168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr.1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De subliniat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă a fost făcută corect de către instanța fondului și potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin.1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor; această decizie a Comisiei Paritare reprezintă o interpretare a unei clauze neclare a Contractului colectiv de muncă ce provine de la însăși părțile acestui contract și produce efecte de la data negocierii contractului nefiind o modificare a acestui contract intervenite după încetarea Contractului colectiv de muncă, după cum fără temei susține recurentul.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Prin urmare, acțiunea dedusă judecății a fost corect soluționată de către prima instanță, în condițiile în care nu doar din interpretarea Convenției colective de muncă ci și din actele dosarului a rezultat că suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.5213 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37137/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC SA - membru Grup .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
14.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
