Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 7066/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5533/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.7066/
Ședința publică de la 02.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Cornel
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.5712/29.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.3104/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5712/29.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis cererea formulata de reclamantii, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe langa ICCJ, Parchetul de pe langa Curtea de Apel București, Parchetul de pe langa Tribunalul București si Consiliul Superior al Magistraturii, i-a obligat pe pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe langa ICCJ, Parchetul de pe langa Curtea de Apel București, Parchetul de pe langa Tribunalul București si Consiliul Superior al Magistraturii, la plata către reclamanti a sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, începând cu luna februarie 2006 și până la ramanerea irevocabila a hotararii, drepturi ce vor fi actualizate cu rata inflatiei, i-a obligat pe pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, a admis cererea de chemare in garantie formulata de Ministerul Public -PICCJ si a obligat Ministerul Finantelor Publice sa ia act de obligativitatea adoptarii unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care sa includa alocarea sumelor ce reprezinta pretentiile reclamantilor.
În considerente a reținut că reclamantii sunt procurori detasati la Consiliul Superior al Magistraturii.
Prima instanta invedereaza ca prin decizia nr. 46, pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 27/2008 s-a statuat ca, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 303/2004, raportate la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților, art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
Se mai arata ca sporul pretins constituie un bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, iar lipsirea reclamantilor de acest bun ar conduce la incalcarea articolului mentionat, in sensul practicii constante a Curtii Europene.
In consecinta, s-a considerat ca toate aspectele spetei atrag incidența dispozițiilor art. 27 alin. 1 din G nr. 137/2000 coroborat cu art. 269 Codul muncii, dispoziții legale în baza cărora acțiunea a fost considerată întemeiată.
Cererea de chemare in garantie formulata de MP-PICCJ impotriva MFP a fost admisa in baza art. 60-63.proc.civ.
În temeiul art.6, 7 si 8 din Decretul nr. 92/1976, a obligat pârâții să înscrie mențiunile privind sporul de 15% de confidențialitate, calculat la indemnizația brută lunară în carnetele de munca ale reclamantilor pentru perioada pentru care s-au acordat de instanță aceste drepturi.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice si Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și art.3041pr.civ. recurentul Ministerul Finanțelor Publice arata ca invoca excepția absoluta a lipsei calității procesuale pasive. Arata recurentul ca, imprejurarea ca instituția gestionează bugetul de stat, nu ii conferă acestuia dreptul de a incalca legea finanțelor publice, prin alocări de fonduri din diverse capitole bugetare. Aceasta este si rațiunea pentru care la art. 5 alin. 1 lit. f din HG nr. 386/2006 se prevede ca "In îndeplinirea atribuțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor este autorizat sa refuze cererile de finanțare de la bugetul de stat, de suplimentare și de virare a creditelor bugetare, în cazurile în care acestea nu îndeplinesc condițiile legale sau se abat de la reglementările în vigoare".
Or, tocmai pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Economiei si Finanțelor sa fie obligat la alocarea fondurilor către Ministerul Public -Parchetul de pe langa ICCJ ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002, prin care este reglementata procedura bugetara si totodată ar pune instituția in imposibilitatea executării acestei hotărâri.
Intre reclamanți si Ministerul Economiei si Finanțelor nu exista nici un fel de raporturi legale sau contractuale care sa justifice chemarea in judecata a instituției in calitate de parat.
Raporturile de munca sunt intre reclamanți pe de o parte si instituțiile in care isi desfășoară activitatea pe de alta parte, Ministerul Public -Parchetul de pe langa ICCJ fiind ordonatorul principal de credite pentru aceștia.
Pretențiile reclamanților solicitate prin cererea de chemare in judecata reprezintă drepturi de personal, salariale, care nu pot fi plătite decât de către angajator.
Recurentul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin recursul formulat, consideră nelegală și netemeinică hotărârea judecătorească atacată și solicită admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă cu aplicarea art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă. Arata ca, in esenta, critica hotararea primei instante sub aspectul modului de solutionare a capatului de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflatie si a celui privind obligarea la efectuarea de mentiuni in carnetele de munca ale reclamantilor.
Invedereaza recurentul ca, față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporului de confidentialitate în procent de 15%, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - în temeiul art.329 alin.1 din Codul d e procedură civilă - a formulat recurs în interesul legii pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Recursul în interesul legii promovat de Procurorul Generali Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a făcut obiectul dosarului nr. 27/2008 al Inaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite și fost soluționat conform Deciziei nr. 46/15 decembrie 2008.
Astfel, potrivit deciziei menționate, Inalta C de Casației Justiție, admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul General Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție.
In interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 303/2004, raportate la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților, art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
In consecinta, recurentul a solicitat aplicarea dispozitiilor Deciziei nr. 46/2008 a Inaltei Curti de Casație si Justiție.
Mai sustine recurentul ca instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justitie, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2009 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 18 din 27 februarie 2009, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Intrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, se apreciaza că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Deci, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - reprezentat prin Procurorul General, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Mai mult, actualizarea conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
Prin urmare, pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamanți, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație fiind lipsită de cauză juridică.
In consecință, față de dispoziția instanței privind plata către reclamanți a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, se apreciază că această obligație nu este întemeiată și nu se justifică.
Mai arata acelasi recurent parat ca instanta de fond a obligat in mod gresit la efectuarea de mentiuni in carnetele de munca, intrucat singura categorie de drepturi banesti care se inscrie in carnetele de munca este retributia tarifara si alte drepturi ce se includ in aceasta, citand in acest sens prevederile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenti, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
In ce privește calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finanțelor Publice, in calitate de chemat in garantie, Curtea retine ca, potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale unei institutii publice in temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătoreasca) se realizează din sumele aprobate prin bugetul sau - fara nici o legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie bugetara.
Reclamantii intimati nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Ca atare, cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție împotriva Ministerului Finanțelor Publice este introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala, intrucat conform art. 60 alin. 1 din Codul d e procedura civila, partea poate sa cheme in garanție doar o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul in care ar cădea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire, ceea ce nu poate fi admis in cauza, in ce privește Ministerul Finanțelor Publice.
de aceste considerente, se va dispune admiterea recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice, fiind incident motivul de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9.proc.civ. si anume aplicarea gresita a legii. In consecinta, se va modifica in parte sentinta, in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a MFP si respingerii cererii formulate impotriva acestuia.
In ceea ce priveste recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, acesta este fondat, urmand a fi admis, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, atunci cand a dispus ca paratul - sa achite drepturile actualizate in raport de rata inflatiei.
Potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare. In consecinta, aceste dispozitii legale justifica obligarea paratului si la plata actualizarii solicitate de reclamanti.
In ceea ce priveste efectuarea de mentiuni in carnetele de munca, retinem faptul ca sumele se cuvin reclamantilor cu titlu de despagubiri civile, pentru prejudiciul creat prin discriminare, temeiul cererii fiind dispozitiile OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare. Aceste sume nu au caracterul de drepturi salariale, pentru a putea fi inscrise in carnetul de munca.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantilor tribunalul a aplicat, doar prin analogie, procentul sporului de confidențialitate prevăzut de art. 13 alin. I din OUG nr. 123/2003, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste si integrale despăgubiri, iar pe de altă parte, art. 3 din codul civil oprește instanța sa invoce lacuna legislativă.
In consecinta, se va dispune modificarea hotararii sub acest aspect, in sensul inlaturarii obligatiei de efectuare a acestor mentiuni.
De asemenea, in baza art. 3041.proc.civ. Curtea va modifica hotararea si sub aspectul datei pana la care se cuvin reclamantilor drepturile pretinse. Astfel, pe parcursul solutionarii cauzei a intrat in vigoare un nou act normativ de salarizare, respectiv Legea nr. 330 din 05.11.2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial nr. 762/09.11.2009, care reglementeaza expres acordarea sporului de confidentialitate si magistratilor si personalului auxiliar de specialitate.
de acest act normativ, intrat in vigoare la data de 12.11.2009, Curtea apreciaza ca reclamantii nu se mai regasesc, ulterior datei de 12.11.2009, in starea de discriminare care sa justifice obligarea paratilor la plata de despagubiri civile, astfel ca hotararea recurata va fi modificata si sub acest aspect, in sensul obligarii paratilor la plata sporului numai pana la data de 12.11.2009, urmand a fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.5712/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, toți cu domiciliul ales în B, Calea nr.2. sector 6 și intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B,--3, sector 3, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B,--3, sector 3, și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, Calea nr.2. sector 6.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă paratii la plata sporului până la data de 12.11.2009.
Respinge, ca neintemeiata, cererea privind obligarea Ministerului Public să efectueze mențiunile în carnetele de muncă.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respinge, în consecință, cererea formulată împotriva acestui pârât.
Menține celelalte dispoziții.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
9 Ex./15.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Cornel
