Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 7072/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5923/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.7072/
Ședința publică de la 02.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Cornel
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " ", INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI A, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.1304/24.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatii-reclamanti, I, G, a, și., reprezentati de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR A
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I-VIII " ", lipsă fiind recurenții-pârâți Instituția Primarului Municipiului A, Consiliul Local al Municipiului A și intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatii-reclamanti au formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 30.11.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I-VIII " ", prin consilier juridic, solicită admiterea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1304/24.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat, I, G, a, și. în contradictoriu cu pârâtele Școala cu clasele l-VIII, Instituția Primarului Municipiului A, Consiliul Local al Municipiului A, și pe cale de consecință, a obligat pârâții la calcularea și la plata drepturilor salariale neacordate din neaplicarea Legii nr. 220/2007 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și drepturile salariale cuvenite către reclamanți pentru perioada 01.01.2007 -20.07.2007, actualizate cu rata inflației la data plății efective, a obligat pârâtul la plata către reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tas umei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
În considerente a reținut că excepțiile invocate, pe care instanța le-a examinat cu prioritate conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat în ședința publică de judecată din data de 17.06.2009, în sensul că;
A respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei Consiliul Local al Municipiului A și Instituția Primarului Municipiului A cu motivarea că potrivit OUG nr. 32/2001 începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
De asemenea, potrivit HG nr. 538/2001 dată în aplicarea OUG nr. 32/2001, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.
Excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Inspectoratul Școlar Județean Taf ost admisă de instanță:
Astfel, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Tas usținut că nu are calitate procesuală pasivă motivând că nu se află în raporturi juridice de muncă și fiscale cu reclamanții, nu are calitate de angajator, nu este parte în contractul de muncă cu aceștia și nu este ordonator de credite, finanțator sau plătitor al drepturilor salariale ale personalului didactic, invocând dispozițiile art. 11 alin.5 din Legea nr. 128/1997 modificată și Legea nr.388/2008.
Această excepție a lipsei calității procesuale pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T, tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a către rază își desfășoară activitatea.
Rezultă că ordonator de credite este Consiliul Local în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ.
Calitate de angajator o are unitatea de învățământ cu personalitate juridică. Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T nu are, în concluzie, nici calitatea de ordonator de credite și nici calitatea de angajator.
În ce privește excepțiile privind nulitatea cererii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului învățământului Preuniversitar T acestea au fost susținute de pârâta Inspectoratul Școlar Județean T după admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, de altfel lipsa semnăturii cererii de chemare în judecată a fost complinită de reprezentantul reclamanților iar potrivit dispozițiilor art.222 din Codul muncii sindicatele pot să-i reprezinte pe membrii lor în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora, dispoziții ce se găsesc reiterate și în art. 28 alin. 2 din Legea nr.54/2003.
În ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că din adeverințele eliberate de Școala cu clasele l-VIII, reclamanții sunt profesori cu gradul didactic I în cadrul acestei unități școlare.
Prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 11/2007 sunt stabilite creșterile salariale pentru anul 2007 pentru personalul didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic.
Actul normativ prevede valoarea coeficientului de multiplicare pentru cele trei etape de creșteri salariale din cursul anului 2007 precum și coeficienții de multiplicare detaliați pe grade didactic, vechime în învățământ și funcție didactică.
Potrivit art. 9 prevederile ordonanței se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007. Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 a fost aprobată prin Legea nr. 220/2007.
Prin legea de aprobare s-au adus modificări coeficienților de multiplicare. Problema litigioasă este dacă, coeficienții de multiplicare astfel cum au fost modificați prin Legea nr. 220/2007 se aplică de la 1 ianuarie 2007, fără să se aducă atingere principiului neretroactivității legii prevăzut de art. 2 alin. 2 și art. 15 din Constituția României.
Tribunalul a apreciat că dispozițiile modificatoare ale coeficienților de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică din Legea de aprobare nr. 220/2007 se încorporează în actul de bază, nr.OG 11/2007, identificându-se cu acesta, de la data intrării lor în vigoare, respectiv 1 ianuarie 2007 conform art. 9 din ordonanță.
Articolul 9 privind termenul de la care se operează creșterile salariale nu a suferit modificări. În consecință, raportat la dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 Ordonanța Guvernului nr. 11/2007 astfel cum a fost modificată, trebuie aplicată la data stabilită în cuprinsul său, prin art. 9, și nu de la data de 17 iulie 2007, cum susține pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
Mai mult, prin art.2 din Ordinul Ministrului Economiei și Cercetării nr. 1350/2007 pentru aprobarea metodologilor de calcul al drepturilor salariale ce se acordă personalului didactic pe funcțiile din anexele la OG nr.11/2007 s-a menționat că prevederile acestuia se aplică începând cu ianuarie 2007, chiar dacă ordonanța și legea de aprobare au fost publicate ulterior.
de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta deoarece aceasta crește progresiv. Din adeverințele aflate la dosar rezultă că pârâții nu au aplicat dispozițiile Legii nr.220/2007 pe perioada ianuarie - 20 iulie 2007.
Apărarea formulată de pârâți fiind considerată neîntemeiată pentru considerentele expuse anterior, raportat la situația de fapt reținută și la dispozițiile legale analizate tribunalul apreciază că acțiunea formulată de sindicat în numele membrilor săi, privind aplicarea dispozițiilor Legii nr.220/2007 este întemeiată în parte.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Școala cu clasele I-VIII " ", Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului A înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului Școala cu clasele I-VIII " ", a arătat că nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant legal a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T se demonstrează prin faptul că:
- acțiunea nu este semnata si nici stampilata de conducerea persoanei juridice a sindicatului in calitate de pretins reprezentant legal;
- nu se face dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de persoana juridica - Sindicatul învățământului Preuniversitar T;
- tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii purtând o data cu aproximativ 1 an anterior;
- acțiunea nu este pornita de sindicatul persoana juridica din scoală, de la nivelul angajatorului, ci de un sindicat județean cu structura de federație care, in opinia noastră, nu poate formula in accepțiunea art. 28 din Legea 53/2003, acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de munca, încheiate cu angajatorul unitate școlara;
- prin excepție, organizațiile sindicale județene, federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, pentru toți membrii de sindicat, derivate din contracte colective încheiate la nivel național sau de ramură.
Motivarea instanței în înțelesul ca noile dispoziții ale Legii nr.220/2007 se incorporează în actul de baza Ordonanța Guvernului României nr. 11/2007 și, prin urmare se aplica de la data intrării in vigoare a ordonanței premenționate, 01.01.2007, nu este fundamentata legal din următoarele considerente:
Conducerea unității școlare ca si Instituția Primarului si Consiliul Local al Municipiului A, au aplicat majorarea de 10% acordata personalului didactic gradul I in mod corect de la data intrării in vigoare a Legii nr.220/2007, la trei zile de la publicarea in Monitorul Oficial si anume 20 iulie si nu de la data intrării in vigoare a ordonanței deoarece legea nu stipulează expres aplicarea retroactiva, in considerarea unui efort financiar semnificativ datorat numărului mare de personal didactic cu gradul I la nivel național, județean si pe localități.
În speța efortul bugetar se estimează la nivelul scolii si localității de aproximativ 700 milioane lei vechi in condițiile austerității financiare si imposibilității asigurării veniturilor la nivelul cheltuielilor.
Într-adevăr, de regula, Ordonanțele Guvernului României, aprobate ulterior de Parlament produc efecte juridice de la data intrării in vigoare a ordonanței. De la aceasta regula sunt exceptate acele prevederi legale prin care legea de aprobare a ordonanței modifica sau completează ordonanța, cum este cazul, in speța. Prin urmare raportat la prevederile art. 1 din Codul civil, care stipulează ca legea civila produce efecte juridice numai pentru viitor, atunci când legiuitorul nu precizează expres ca se aplica si retroactiv, noile prevederi ale legii intra in vigoare după publicarea in Monitorul Oficial, daca nu este stipulata o alta data.
Norma juridica se refera ca moment al intrării in vigoare la data adoptării si publicării noilor dispoziții care modifica sau completează ordonanța. de la data intrării in vigoare se refera la noile prevederi si nu, cum greșit, a înțeles reclamanta la data intrării in vigoare a ordonanței. Faptul ca noile prevederi modificatoare sau completatoare se incorporează in actul de baza nu conduce la concluzia ca intrarea lor in vigoare este retroactiva, in termen de trei zile, de la data publicării Ordonanței in Monitorul Oficial.
În susținerea fundamentării recursului si nelegalității sentinței instanței de fond argumentam ca Legea nr.220/2007 astfel cum rezulta din anexa nr. 2 învățământ preuniversitar redata in extras mai sus (tabel 2) a modificat coeficienții de multiplicare la personalul didactic cu gradul 1 pentru fiecare tranșa de vechime în învățământ, înscriși în anexa nr. 2 Ordonanței 11/2007 (tabel 1) asigurând o majorare suplimentara de 10%.
Cu titlu de exemplu arăta ca, astfel cum se observa in tabele, ca un profesor gradul I aflat la transa de vechime în învățământ 22-25 ani are coeficientul de multiplicare de 5,483 (anexa nr. 2 Ordonanța 11/2007) iar in anexa nr. 2 Legea nr.220/2007 pentru aceeași transa de vechime in învățământ i se aplica un coeficient majorat de 6,031 asigurând creșterea de 10%. La aceeași tranșă de vechime în învățământ (22-25 ani), învățătorul cu grad I are coeficientul de multiplicare 4,262 (anexa nr. 2 Ordonanța 11/2007) iar in anexa nr. 2 Legea nr.220/2007 pentru aceeași transa de vechime în învățământ i se aplica un coeficient majorat de 4,688 asigurând creșterea de 10%.
Faptul ca Legea nr. 220/2007 lasă nemodificata valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru toate cele trei perioade ( ianuarie -martie-221,307 lei; aprilie - septembrie -225,733 lei, octombrie - decembrie - 259,593 lei ) inclusiv pentru perioadele de pana la intrarea in vigoare a Legii 220/2007, nu conduce la concluzia prevederii exprese de aplicare retroactiva a majorării suplimentare. Aceasta, deoarece valoarea coeficientului de multiplicare (1) in aplicarea art. 48 din Legea nr.128/1997, rămâne constanta indiferent la ce coeficient de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime si grade didactice se aplica. In exemplul dat valoarea coeficientului de multiplicare (1) de 221,307 se înmulțește in perioada ianuarie - martie cu coeficientul de multiplicare pentru personalul didactic pe tranșe de vechime si grade didactice din Ordonanța nr.11/2007, respectiv cu 5,483 (profesor gradul I aflat la tranșe de vechime în învățământ 22-25 ani). În perioada martie - 20 iulie 2007 coeficientul de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime si grade didactice din Ordonanța nr.11/2007, respectiv, în exemplul dat, cu 5,483 (profesor gradul I aflat la transa de vechime în învățământ 22-25 ani), se înmulțește cu valoarea coeficientului de multiplicare (1) care este de 225,733 iar de la data intrării in vigoare a Legii nr. 220/2007 (20.07.2007) aceeași valoare a coeficientului de multiplicare (1) care este de 225,733 se înmulțește cu un alt coeficient de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime si grade didactice care asigura majorarea de 10%, respectiv 6,031 de 5,483. Pe de alta parte, preluarea valorii coeficientului de multiplicare (1) prevăzut de însăși Ordonanța nr.11/2007 anexa 2 s-a impus pentru rațiuni de aprobare a ordonanței de către lege, lege care astfel cum am arătat, in același timp, modifica si completează anexa 2 ordonanței in privința coeficienților de multiplicare pe transe de vechime în învățământ si grade didactice, modificare si completare care nu retroactivează, astfel cum am argumentat in cuprinsul recursului.
Cheltuielile de judecata s-au acordat reclamanților folosindu-se in completare sintagma greșita prin reprezentantul lor legal, cunoscând ca Sindicatul nu are calitatea de parte procesuala in cauza si nu își poate recupera cheltuielile tăcute in numele membrilor săi de sindicat. Potrivit dispozițiilor art. 28 din legea sindicatelor nr.53/2003, organizațiile sindicatelor au mandat legal pentru a promova acțiuni de chemare in judecata in interesul membrilor lor numai privind drepturile salariale. Prin urmare, aceste organizații nu pot reprezenta membrii pentru alte drepturi
bănești cum ar fi cheltuielile de judecata ocazionate de proces. Pe de alta parte, nu s-a făcut dovada ca reclamanții au efectuat cheltuieli personale privind plata avocatului, alte cheltuieli.
Prin recursul formulat recurenții Consiliul Local al Municipiului A și Primăria Municipiului A au arătat că temeiul legal considerat de instanța de judecata a fi aplicat in cauza de către instanța de fond la constituit OG nr.11/2007 si Legea nr.220/2007. Recurenții consideră că instanța a procedat eronat când a considerat ca aceste drepturi pot fi, acordate in baza acestor acte normative deoarece învățământ începând cu luna ianuarie 2007 nu poate fi aplicate in condițiile in care respectiva ordonanța a fost aplicata prin Legea nr. 220/2007, lege care a fost publicata in Monitorul Oficial din data de 17.06.2007
Este de neînțeles cum instanța de fond nu a sesizat că Iegea civilă nu retroactivează, producând efecte juridice numai pentru viitor, iar atunci când legiuitorul nu stipulează in mod expres ca se aplica retroactiv, noile prevederi ale legii, intra în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial, daca nu este stipulata o alta data.
Recurenții au apreciat că în conformitate cu prevederile art. 167 din Legea nr. 84/1995, "unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii".
Recurenții consideră în conformitate cu prevederile Legii nr.18/2009 a bugetului de stat ca sursa principala de finanțare o reprezintă bugetul de stat prin defalcările de TVA: " (art. 5, pct. 3 lit. a) sumele defalcate din taxa pe valoare adăugata sunt destinate finanțării: a) Cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar.
Recurenții consideră că în aceste condiții calitatea procesuala activa o avea statul, prin Ministerul Finanțelor respectiv reprezentantul in teritoriu DGFP T, situație in care "statul" nu a fost conceptat în speța de față.
Conform art. 167 alin. 5 din Legea nr. 84/1995, fondurile pentru salarizarea personalului didactic auxiliar si administrativ din unitățile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat si defalcate in bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Repartizarea sumelor defalcate pentru finanțarea cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar se face cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar, potrivit normelor Metodologice elaborate de către Ministerul Educației si Cercetării, Ministerul Administrației si Internelor si Ministerul Economiei si Finanțelor aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 538/2001.
Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 538/2001 privind aprobarea normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, are obligația sa-si întocmească bugetul propriu.
elaborate de unitățile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, in faza de elaborare a proiectului de stat si a proiectelor de buget locale, spre aprobare.
În baza art. 18 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 538/2001, consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat prin Consiliile Județene, respectiv, Consiliul General al Municipiului B, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementara, comunica bugetele aprobate conform legii instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat si trezoreriilor la care acestea sunt arondate.
Deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 538/2001, de către ordonatorii principali de credite.
Așadar, este evident ca, nu intra in atribuțiile instituțiilor respective sa se asigure reducerea normei didactice de predare educatorilor, învățătorilor si institutorilor cu vechime in învățământ de peste 25 de ani si gradul didactic cu doua ore săptămânal, fără diminuarea salariului si nici sa calculeze ori sa plătească drepturile salariale ale membrilor de sindicat, ci sa repartizeze fondurile pe unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
Cu privire la cheltuielile de judecata acordate recurenții consideră că acestea sunt nelegale deoarece s-a folosit sintagma "prin reprezentantul sau legal", cunoscând ca Sindicatul nu are calitate de parte procesuala in cauza si nu-si poate recupera cheltuielile făcute in numele membrilor săi de sindicat. Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea sindicatelor nr. 53/2003, organizațiile sindicatelor au mandat legal pentru a promova acțiuni de chemare in judecata in interesul membrilor lor numai privind drepturile salariale. Prin urmare, aceste organizații nu pot reprezenta membrii pentru obținerea altor drepturi bănești cum ar fi cheltuielile de judecata ocazionate de proces. Pe de alta parte, nu s-a făcut dovada ca reclamanții au efectuat cheltuieli personale cu privire la plata avocatului, sau alte cheltuieli.
Intimatii-reclamanti au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
In ceea ce priveste prima critica formulata de recurenta-parata Școala cu clasele I-VIII " " referitoare la lipsa calitatii de reprezentant a Sindicatului, Curtea nu poate retine sustinerile recurentei, de dispozitiile art.222 din Codul muncii, potrivit carora sindicatele pot să-i reprezinte pe membrii lor în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora. De asemenea, în baza art. 28 alin. 2 din Legea nr.54/2003, rganizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
de aceste dispozitii, Curtea constata ca Sindicatul Învățământului Preuniversitar A are calitate de reprezentant al membrilor, actiunea fiind formulata de acesta in calitate de reprezentant si fiind semnata de reprezentantul sau legal. Reclamantii au mandatat direct Sindicatul sa formuleze respectivele actiuni prin semnarea tabelului anexat la dosar si nu prezinta nicio relevanta in cauza ca acesta este datat cu un an anterior, in conditiile in care actiunea se putea exercita si fara mandat expres.
Curtea retine ca organizațiile sindicale au dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor pentru realizarea oricaror drepturi legate de raportul juridic de munca, indiferent de natura individuala sau colectiva a acestora, asa cum rezulta din reglementarile legale amintite.
In ceea ce priveste fondul cauzei, Curtea constata ca nstanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și a principiului neretroactivității acesteia, constatând că majorarea coeficienților de ierarhizare care se aplică personalului didactic din învățământ, prevăzută prin punctul 2 al Legii nr.220/2007, se aplică retroactiv, iar nu de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv de la 20.07.2007, în lipsa unei dispoziții legale exprese a actului normativ.
Sub acest aspect sunt fondate criticile formulate de către recurenti, referitoare la faptul că doar actul normativ de bază, respectiv OG nr.11/2007, prevede în mod expres o dată de aplicare a prevederilor acestuia (01.01.2007) și că Legea nr.220/2007, chiar dacă nu a făcut decât să completeze OG nr.11/2007, nu a prevăzut expres faptul că dispozițiile sale retroactivează cîtă vreme potrivit art 11 alin 1 și 3 ale Legii nr. 24/2000 legile intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor, iar atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text, iar pe de altă parte, potrivit disp. art 15 alin 2 din Constituția României, legea dispune doar pentru viitor.
Mai mult, se reține că Legea nr.220/2007 pentru aprobarea OG nr.11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cuprinde o serie de completări și modificări, acestea din urmă referitoare la majorarea coeficienților de multiplicare, care prin urmare nu se pot aplica retroactiv, retroactivitatea, ca excepție a unui principiu constituțional, trebuind a fi prevăzută expres, neputînd fi dedusă indirect din raționamente și împrejurări extrinseci actului normativ precum acelea că prevederile exprese de retroactivitate ale art. 9 din OG nr. 11/2007 nu au fost modificate prin legea de aprobare, că aprobând actul normativ emis de puterea executivă, acesta a fost aprobat în totalitate inclusiv sub aspectul retroactivității acordării drepturilor mai favorabile.
De vreme ce prin Legea nr.220/2007 nu s-a stabilit o dată a intrării ei în vigoare, în mod greșit instanța de fond a apreciat că Legea nr.220/2007 retroactivează cîtă vreme conform art.78 din Constituția României, legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, drepturile salariale ale recurenților-reclamanți fiind cuvenite potrivit coeficienților de ierarhizare stabiliți prin Legea nr.220/2007, începând cu data de 20.07.2007.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentilor Instituția Primarului Municipiului A si Consiliul Local al Municipiului A referitoare la lipsa calitatii procesuale pasive a acestora, deoarece instanta de fond a solutionat in mod corect exceptiile respective
Astfel, Curtea apreciază că cei doi recurenți au calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere atribuțiile ce revin celor două instituții în asigurarea finanțării unităților de învățământ preuniversitar în componența căreia intră și plata drepturilor salariale în litigiu.
Este reală susținerea celor doi recurenți în sensul că nu sunt părți în raportul de muncă dintre angajat și angajator, fiind terți în acest raport, însă, deși regula în litigiile de muncă este că acestea se poartă între angajator (unitatea de învățământ) și angajat, Curtea are în vedere dispozițiile art.282 al.1 lit.d Codul muncii, potrivit cărora, pot fi părți în conflictele de muncă și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Din această perspectivă, Curtea reține că, potrivit art.13 din OUG nr.32/2001 aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitare de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, cu excepția unor cheltuieli printre care nu se regăsește salarizarea personalului din învățământ. Potrivit art.38 (2) lit.d din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar. Consiliul Local reprezintă unitatea administrativ teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ revenindu-i ca atare obligația asigurării fondurilor necesare plății drepturilor salariale a cadrelor didactice și a personalului auxiliar, inclusiv a tranșelor suplimentare prevăzute de art.50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a primarului, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art.68 alin.1 lit.f din Legea nr.215/2001 și art.20 al.1 și 4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, acesta îndeplinește funcția de ordonator de credite.
Deși fondurile necesare salarizării personalului didactic sunt asigurate de la bugetul de stat, având în vedere calitatea de ordonator de credite a primarului și atribuțiile ce-i revin consiliului local municipal în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, prezența celor doi recurenți justificându-se și pentru opozabilitatea hotărârii.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata efectuate de reclamanti la fond, avand in vedere dispozitiile art.274 cod procedura civila si solutia ce urmeaza a se pronunta pe fond, constatand culpa procesuala a reclamantilor, Curtea va respinge cererea cu acest obiect, motiv pentru care nu va mai analiza sustinerile recurentilor sub acest aspect.
Față de cele mai sus arătate, în baza art.312 pr.civ. Curtea va constata recursurile intemeiat, urmând a le admite ca atare, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " ", INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI A, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.1304/24.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatii-reclamanti, I, G, a, și., prin reprezentant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR A.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiata.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./09.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Cornel
