Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 715/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 715/CM
Ședința publică de la 30 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta - pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 1178&04.06.2008 pronunțată de către Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în T, str. -, mnr.32, -.H,.9, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - pârâtă, avocat, în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimatul - reclamant.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm pr.civ.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul recurentei - pârâte depune la dosarul cauzei cerere de întoarcere a executării silite și un set de acte, conforme cu originalul: dovada plății - extrase de cont, anexa cuprinzând tabelul cu numele persoanelor care pretind sume, tipul salariului pretins.
Precizează reprezentantul recurentei - pârâte că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii.
Solicită reprezentantul recurentei - pârâte să se observe că primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de CCM. Astfel, drepturile suplimentare amintite în art. 168 din CCM au ca punct de referință " salariul de bază mediu" și nu "salariul mediu brut", cum eronat se susține în acțiunea introductivă.
Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 257 din Codul Muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului, reprezentantul recurentei - pârâte apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților. A existat o imposibilitate obiectivă de a prezenta statele de plată pentru fiecare salariat, pentru perioada 2002 - 2007. Apărarea recurentei a fost în sensul că aceste prime au fost incluse în salariul de bază. Astfel fiind, aceste prime nu se regăsesc distinct pe statul de plată, pentru că ele se regăsesc în salariul de bază.
Mai precizează reprezentantul recurentei - pârâte că un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Modul de interpretare stabilit de Comisia Paritară nu are caracter retroactiv iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea Primelor de Paști și de C în salariu.
Cu privire la cel de-al patrulea motiv de recurs, reprezentantul recurentei - pârâte arată că în mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
Precizează apărătorul recurentei - pârâte că în speța de față răspunderea angajatorului nu poate fi decât de natură contractuală, așa cum stipulează OG, nr.9/2000.
Mai arată avocat că instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite, apărătorul recurentei - pârâte precizează că se va solicita pe cale separată.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Reclamantul a chemat în judecată B pentru a fi obligată la plata sumei de 5.180 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și la plata sumei de 471,84 lei pentru neachitarea în termen a sumei datorate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că până la data de 3.11.2006 a fost angajat la așa cum rezultă din contractul său individual de muncă și pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, beneficia și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate.
În acest sens, a arătat că, pentru anii 2004, 2005 și 2006, nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paști, care se ridica la suma totală de 5.180 lei, iar pentru neacordarea la timp a acestor suplimentări salariale pârâta îi datorează și suma de 471,84 lei, reprezentând corecția sumelor neacordate cu coeficientul de inflație.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. art.166 din Codul Muncii, art. 168(1) din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat în anii 2004, 2005 și 2006.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune si prematuritatea introducerii cererii.
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune, prima instanță a avut în vedere decizia civila nr. 171/17.03.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA care a analizat această excepție și a condus la casarea primei sentințe pronunțată de Tribunalul Tulcea.
Prin sentința civilă nr.1178&4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a respins exceptia prematurității cererii și s-a admis cererea formulată de reclamantulAnton.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 5.180 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2004 - 2006, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, la data plății efective.
A fost obligată pârâta la 1.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția prematutității acțiunii, prima instanță a avut în vedere că drepturile salariale solicitate de reclamant erau prevăzute în CCM deci, existau la momentul formulării acțiunii ceeace face ca excepția să fie respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că cererea este întemeiată avându-se în vedere următoarele aspecte:
Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a avut calitate de salariat al pârâtei.
Potrivit art. 168 alin. 1 din la nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin. 2 s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
la nivelul pentru anul 2005 menținut textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin.2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Cum acest text se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007 iar potrivit art. 969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanții își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Coroborând disp. art. 168 din pentru anul 2004 cu disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, pentru anii 2005 și 2006, instanța a apreciat că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 și 4 art.168 din contractul colectiv de muncă și, în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 astfel că, respectivele suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003.
În cazul reclamantului, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit disp. art. 168 alin.1 și 4 din contractul colectiv de muncă și nu i-au fost plătite acesteia suplimentările salariale de C și Paști pentru anii 2004, 2005, 2006 și de asemenea nu le-au fost plătite nici suplimentările salariale aferente anului 2007.
Conform art. 236 alin. 4 din Codul Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Constatând că nu au fost respectate prevederile contractelor colective de muncă pentru anii 2004, 2005 și 2006 și 2007, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă SC SA-care a criticat-o pentru următoarele aspecte:
- Primele de Paști și de C au fost acordare de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de CCM.
Drepturile suplimentare prevăzute în art.168 din CCM au ca punct de referință " salariul de bază mediu" și nu " salariul mediu brut", cum eronat se susține în acțiune.
- Cu privire la incidența în cauză a prev. art. 257 din Codul Muncii referitor, recurenta apreciază că în mod greșit s-a reținut de prima instanță că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.
Complexitatea operațiunilor reprezentând evidența salariilor începând cu anul 2005, dar și anterior, a făcut practic imposibilă depunerea statelor de plată pentru salariații din prezenta cauză.
Dealtfel, apărarea a fost în sensul că aceste prime de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază, prin urmare nu se regăsesc distinct pe statul de plată.
- Hotărârea mai este criticată și pentru faptul că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al deciziei Comisiei de paritate.
Decizia comisiei paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că " începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordare angajaților sub această formă".
Modul de interpretare stabilit de Comisia paritară nu are caracter retroactiv, iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea primelor de C și de C în salariu. Pentru că timp de trei ani de zile salariații nu au solicitat aceste prime, nu s-a pus problema întrunirii acestei comisii pentru a interpreta clauzele CCM.
- În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG 9/2000.
În legătură cu această critică, recurenta invocă practica și doctrina juridică care sunt în sensul că, în cazul în care se constată neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda, în conformitate cu disp.art. 1088 Cod civil, aceasta urmând să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată
- Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
La data de 30.09.2008 recurenta a formulat cerere de întoarcere a executării prin care a solicitat restabilirea situației anterioare și obligarea intimaților la plata sumei de bani rezultată din diferența dintre suma acordată de prima instanță și suma stabilită de instanța de recurs, cerere formulată în esență, pentru următoarele motive:
A invocat disp. art. 4042alin.1 Cod pr. civilă, potrivit cu care, " în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării".
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este întemeiat, numai în ceeace privește cuantumul primelor de Paști și de C și omisiunea instanței de a menționa că aceste sume sunt brute.
-Prima critica vizeaza obligarea societății la plata unor drepturi în cuantum mult mai mare decât este prevăzut in CCM și această critică este întemeiată.
Conform dispozițiilor art. 168 alin.1 din CCM " cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de unsalariu de bază mediu pe
Reclamantul a anexat cererii de chemare în judecată mai multe adrese din care rezultă cuantumul salariului mediu brut pe unitate, iar pe baza acestuia s-au calculat primele de C și Paști.
Ori, la calcularea acestor drepturi salariale în mod greșit s-a avut în vedere salariul mediu brut (cu sporuri) pe și nu salariul de bază mediu pe, deoarece această ultimă variantă era stipulatâ în CCM.
În raport de dispozițiile CCM astfel cum au fost redate anterior, Curtea constată că, angajatorul nu poate fi obligat decât la plata primelor raportat la salariul de bază mediu pe actualizat cu indicele de inflație.
- Recurenta a mai criticat soluția instanței și din pespectiva disp.art. 257 din Codul Muncii arătând că în mod greșit instanța a apreciat că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
Totuși, art.257 Codul Muncii nu are un astfel de obiect, ci se referă la modalitatea de întocmire de către angajator a regulamentului intern.
Dacă interpretăm critica recurentului prin prisma disp. art. 287 Codul Muncii, observăm că legiuitorul este acela care a stabilit că în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului.
Ori în temeiul acestei dispoziții, angajatorul avea obligația de a depune statele de plată pentru fiecare reclamant, ceeace nu a făcut, deși era important de verificat care era valoarea salariilor încasate de reclamant după includerea în salariul de baza a primelor de Paste si
- O alta critică privește neluarea în calcul de către instanță a caracterul obligatoriu al hotărârii comisiei paritare, ori, motivarea hotărârii instanței de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
In anul 2008 Comisia paritară, Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 al.1 și 2 dar, această interpretare nu poate viza clauze ale unor CCM aplicate anterior ci eventual clauze ce se aplică la momentul interpretării lor.
De asemenea trebuie avut în vedere și faptul că, orice modificare a contractului colectiv de muncă are loc cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractului colectiv de muncă, astfel că orice concluzie a comisiei paritare trebuie a se concretizeze in încheierea unui act adițional la CCM care este apoi înregistrat la Ministerul muncii în aceleași condiții ca și CCM, urmând să-și producă efectele de la momentul înregistrării.
- Recurentul nu este de acord cu soluția instanței in ce privește plata despăgubirilor actualizate cu indicele de inflație dar, în situația în care angajatorul datorează despăgubiri, acestea trebuie să asigure acoperirea integrală a prejudiciul suferit prin neplata la termen a sumelor, astfel cum reiese si din disp. Art. 283 și art. 269 Codul Muncii.
Repararea integrală a prejudiciilor presupune atât plata despăgubirii propriu-zise cât și plata de daune-interese, ori daunele interese sunt cuvenite de la momentul la care sumele sunt datorate, nefiind necesară punerea în întârziere. sub forma actualizării cu indicele de inflație are în vedere disp.art. 1084 Cod civil numai în acest fel putând fi acoperit integral prejudiciul suferit de salariat. Pentru aceste motive și aceste critici vor fi respinse ca nefondate.
- Curtea apreciază ca fiind întemeiată critica referitoare la consemnarea în dispozitiv a împrejurării că sumele prevăzute în titlu sunt sume brute, având în vedere că orice sume sunt purtătoare de impozite și contribuții sociale către bugetul de stat.
Impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator, care apoi le transferă bugetului public astfel că, din această perspectivă, soluția instanței de fond va fi reformată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă va fi admis recursul și modificată sentința atacată conform dispozitivului prezentei decizii.
Va fi admisă și cererea de întoarcere a executării formulată prin prisma disp.art. 4042alin.1 Cod pr. Civilă. Deoarece sumele datorate reclamantului au fost modificate in urma admiterii recursului, iar recurenta a pus deja în executare hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta - pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 1178&04.06.2008 pronunțată de către Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în T, str. -, mnr.32, -.H,.9, județul
Modifică în parte sentința în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantului primele, raportat la salariul de bază mediu pe actualizate cu indicele de inflație, sume brute din care se scad impozitul și contribuția la bugetele de asigurări sociale.
Admite cererea de întoarcere a executării.
Obligă la plata sumei rezultată din diferența dintre suma achitată și cea cuvenită, potrivit prezentei decizii.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: Șt.;
jud. /29.10.2008
4 ex./06.11.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman, Mariana Bădulescu
