Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 7183/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5904/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7183/
Ședința Publică din data de 08 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER: - -
********************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă " " - - prin administratorul judiciar, împotriva sentinței civile nr. 1319 din data de 24.06.2009 și împotriva încheierii din data de 15.06.2009, ambele pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurenta-pârâtă " " - - prin administratorul judiciar și intimata-reclamantă .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenta-pârâtă " " - - prin administratorul judiciar a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că, în cauză, recurenta-pârâtă " " -, prin administratorul judiciar, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 15.06.2009, pronunțată în dosarul nr- (aflată la fila 63 din dosarul de fond menționat), Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, complet de divergență, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecății cauzei, formulată de pârâta " " - - prin administratorul judiciar
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, conform căruia la data deschiderii procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, vizează suspendarea doar a acelor acțiuni prin care se urmărește încasarea efectivă a creanțelor.
Față de acest aspect, a mai reținut că, în cauză, prin acțiunea cu care instanța de fond este investită, reclamanta urmărește tocmai obținerea unui titlu în temeiul căruia să formuleze în dosarul nr-, cerere de înscriere a creanței sale.
Apreciind că spiritul art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu este în sensul suspendării judecării tuturor acțiunilor contra debitorului (suspendarea referindu-se strict la cererile prin care se urmărește încasarea efectivă a creanțelor), instanța de fond a considerat că este neîntemeiată cererea de suspendare a judecății prezentei cauze.
Ca atare, a reținut că soluția care se justifică este aceea de respingere a cererii de suspendare și de continuare a judecății, cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a făcut dovada că reclamanta ar figura menționată în lista depusă la dosar, conform art. 35 din Legea nr. 85/2006 și nici că administratorul judiciar și-ar fi îndeplinit obligațiile impuse de art. 33 alin. 7 și art. 61 alin. 3 din aceeași lege.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1319 din data de 24.06.2009, pronunțată în același dosar - dosarul nr- -, aceeași instanță de fond, Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei " " - - prin administratorul judiciar
În consecință, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.709 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a drepturilor bănești reprezentând suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paști și C din perioada 2004-2007, cu actualizare la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că articolul 168 alin. 1 din la nivelul societății pentru anii 2003-2007 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzându-se că salariații pârâtei, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egale, în cuantum, cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol: " Cu minimum de 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.".
De asemenea, art.168 al 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004, prevede că:"Pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu ",iar pentru anii 2005-2007, același articol prevede că:"În anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 ale prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.".
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale, prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, au fost incluse în salariile angajaților pârâtei, însă doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
Împrejurarea că, în privința drepturilor bănești solicitate în anul 2007, Comisia s-a pronunțat în sensul că: "Părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și alin. 2 la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat ", nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamantă ar fi fost acordate.
Astfel, pe de o parte, statuarea Comisiei Paritare vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art. 168 alin. 1 și alin. 2, realizată după încetarea efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât nu s-a dovedit că dispozițiile din contractele de muncă, pe care se întemeiază acțiunea, au fost desființate. Ca atare, nefiind desființate, acestea au căpătat, în acest fel, conform art. 969 Cod civil, putere de lege între părțile contractante și trebuie să producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
Pe de altă parte, susținerile pârâtei, în sensul că s-ar fi acordat suplimentările salariale solicitate, sunt infirmate și de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, potrivit cărora, în perioada 2004-2006, aceste sume nu au fost incluse în salariul de bază al reclamantei, în această perioadă acordându-se doar indexările salariale.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paști și C, se constată că acesta se raportează, conform prevederilor art. 168 alin. 1, la salariul de bază mediu pe unitate, ci nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamantă la calculul sumelor solicitate, așa încât și sub acest aspect se vor avea în vedere cuantumurile determinate de expert.
Ca atare, cum pârâta, prin probele administrate, nu a făcut dovada susținerilor sale, în sensul că suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariile de bază și după anul 2003, deși sarcina probei îi revenea conform dispozițiilor art. 287 din Codul muncii, instanța de fond a constatat acțiunea reclamantei este întemeiată, însă numai în parte, întrucât cuantumul suplimentărilor salariale se raportează, după cum s-a arătat, la salariul de bază mediu pe unitate.
Împotriva sus-menționatei sentințe, cât și împotriva încheierii din data de 15.06.2009, pronunțată în același dosar, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta - - prin administratorul judiciar, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea acestor hotărâri judecătorești, cu consecința suspendării judecății cauzei, potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că la data de 25.03.2009 pârâta - a intrat în procedura insolvenței, conform sentinței comerciale nr. 1786/25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul civil nr-.
Se invocă dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, modificată și completată prin Legea nr. 277/2009, potrivit cărora:"De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor.".
Astfel, recurenta-pârâtă apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă - - prin administratorul judiciar reiterează inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și C, după ce în anul 2003, părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Astfel, susține că nemodificarea, după anul 2003, textului art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă, atunci când, în mod rațional, s-ar fi impus reformularea textului, se datorează unei simple erori umane, care nu produce efecte împotriva voinței juridice a părților, ce a fost exprimată în sensul includerii adaosurilor în salariul de bază, devenind elemente constitutive ale acestuia. Efectul imediat este unul extinctiv pentru sporul acordat anterior operațiunii includerii.
Invocă și dispozițiile art. 977 din Codul civil, care impun"principiul priorității voinței reale a părților", interpretarea pornind de la acordul real al voinței părților, ci nu de la cuvintele în care acest acord este exprimat, fiind necesar a se aprecia asupra sensului pe care cele două prepoziții "pentru" și"în"îl dau alineatului 2 din art. 168, pentru a determina însăși forța obligatorie a dispoziției contractuale invocate.
Susține că din înscrisurile administrate în cauză rezultă că voința părților la data încheierii contractelor colective de muncă ulterioare anului 2003, când au preluat alineatul 2 al art. 168, fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Paște și de C, pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007, sunt drepturi care încă din anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și care urmează să fie executate, în acest mod și în acești ani, deci prin includere în salariul de bază.
Arată că în sprijinul acestei interpretări vine și hotărârea Comisiei Paritare, care a interpretat clauza din art. 168 alin. 2 din în sensul că primele au fost introduse în salariile de bază ale angajaților.
Mai arată că prevederi similare, în sensul acordării sporului numai acolo unde acesta nu a fost inclus în salariul de bază, cuprind și dispozițiile art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei cu nr. 288/02/5.02.2006, respectiv dispozițiile art. 41 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006.
Susține, de asemenea, că textul neclar și nesusceptibil de interpretare al art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă a fost clarificat prin documentul intitulat"Notă asupra situației primelor de Paști șiC",respectiv prin hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare, adoptată în baza art. 10 din Contractul Colectiv de Muncă, cu efecte obligatorii pentru părțile participante, astfel cum dispune pct. 4 al anexei 2 din același contract, în sensul că înțelegerea a fost ca primele de Paști și de C să nu mai fie individualizate distinct, ci incluse în salariul de bază al fiecărui salariat. Or, arată recurenta-pârâtă, înțelegerea a fost respectată de către angajator (ceea ce a făcut să rămână fără obiect textul art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă), dar este nesocotită de către salariații, care pretind în justiție primele respective, în mod separat.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod proc. civilă.
Deși a fost legal citată, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.
În prezentul recurs s-a administrat proba cu înscrisuri, recurenta-pârâtă atașând cererii de recurs sentința civilă nr. 1786/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a - Comercială, în dosarul nr- și încheierea din data de 06.04.2009, dată în Camera de Consiliu, în același dosar, prin care a fost numit administrator judiciar Insolvency Specialists
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate prin cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1786/25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a - Comercială în același dosar - dosarul nr- (filele 7 - 9 din dosarul de recurs), a admis cererea creditoarei METAL - și, în consecință, a dispus deschiderea procedurii prevăzute de legea insolvenței împotriva debitoarei - (fostă - )
Prin încheierea din data de 06.04.2009, pronunțată în dosarul nr- (filele 10 și 11 din dosarul de recurs), Tribunalul București - Secția a VII-a - Comercială, în Camera de Consiliu, a numit ca administrator judiciar al " " -, stabilind ca acesta să îndeplinească atribuțiile prevăzute de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 85/2006, cu supravegherea activității societății debitoare și cu o remunerație provizorie de 2.000 lei din averea debitoarei.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței:
"În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile: -".
Conform dispozițiilor art. 36 din aceeași lege:
"De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.".
Având în vedere deschiderea procedurii insolvenței împotriva recurentei-pârâte " " -, în calitate de debitoare și față de dispozițiile legale sus-citate, Curtea reține că, în prezenta cauză, se impunea suspendarea judecății fondului cauzei, fără a se mai intra în cercetarea acestuia.
Or, în speță, prima instanță a respins cererea de suspendare a judecății și a dat dezlegare fondului pricinii, fără a ține seama de motivele întemeiate invocate de societatea pârâtă.
Ca urmare, Curtea apreciază că în mod nejustificat instanța de fond a respins, prin încheierea pronunțată la data de 15.06.2009 (încheierea ce se atacă în speță), cererea de suspendare a judecății pricinii formulată de pârâta " " - în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, deși aceasta făcuse, în mod indubitabil, dovada deschiderii procedurii insolvenței în ceea ce o privește, cu înscisurile depuse la filele 53 și 55 din dosarul de fond și anume cu Certificatul de grefă eliberat la data de 26.03.2009 de Tribunalul București - Secția a VII-a - Comercială în dosarul nr- și cu Decizia nr. 2/31.03.2009 a
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că recursul declarat de recurenta-pârâtă " " - este fondat, astfel că îl va admite ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 teza 1 Cod proc. civilă, Curtea va modifica, în parte, încheierea din data de data de 15.06.2009 și, în tot, sentința civilă nr. 1319 din data de 24.06.2009, ambele pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în sensul că va dispune suspendarea judecății, în fond, a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă " " -, cu sediul în B, B-dul G-ral nr. 11 bis, sectorul 1 și cu sediul procesual ales în-, etaj 3,.7, sectorul 1 B - prin administratorul judiciar, cu sediul în B,-, - 27, scara A, etaj 4, sectorul 3, împotriva sentinței civile nr. 1319 din data de 24.06.2009 și împotriva încheierii din data de 15.06.2009, ambele pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în V,-, - 12, scara C, etaj 1,. 3, județul
Modifică, în tot, sentința atacată și, în parte, încheierea din data de 15.06.2009, în sensul că:
Dispune suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 08.01.2010
Jud. fond:;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
