Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 7197/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7197
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.3079/09.07.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA GENERALĂ NR. 1, CONSILIUL LOCAL, ȘCOALA GENERALĂ, CONSILIUL LOCAL BĂLEȘTI, ȘCOALA GENERALĂ, CONSILIUL LOCAL, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.3079/09.07.2009 a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților Școala Generală Nr.1, Consiliul Local, Școala Generală, Consiliul Local, Școala Generală și Consiliul Local, județul G, pentru perioada 2001-27.11.2005 și ca nefondată pentru restul perioadei.
Pe fond instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajată la Școala Generală Nr.1, Școala Generală și Școala Generală, așa cum rezultă din copia cărții de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate pe lângă categoriile de personal nominalizat expres,și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Potrivit dispozițiilor art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic se prevede că "personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
Se poate observa că legea specială face referire la premii și alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar prevederile nr.OUG146/2007 se aplică funcționarilor publici, funcționarilor publici cu statut special, personalului auxiliar din sistemul justiției, membrilor corpului diplomatic și consular al României, precum și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Coroborând dispozițiile legale invocate mai sus, instanța reține că, pentru categoria profesională a cadrelor didactice, nu sunt îndeplinite condițiile de acordare a primei de vacanță întrucât legea specială la care face trimitere nr.OUG146/2007 în situația altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu, în speță statutul cadrelor didactice, nu prevede expres sintagma "primă de vacanță", ci face vorbire de premii și alte drepturi, fără a enumera aceste drepturi.
În plus, conform dispozițiilor art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, premiile și alte drepturi cuvenite personalului didactic trebuie prevăzute concomitent în lege și în contractul colectiv de muncă al respectivei categorii profesionale, condiție care nu este îndeplinită în situația cadrelor didactice.
Pe de altă parte, conform art.12 din Legea nr.130/1996, prin contractele colective de muncă, salariații instituțiilor bugetare nu pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Prima de vacanță nu este prevăzută de lege, astfel că, nu putea fi prevăzută nici în contractul colectiv de muncă.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 prevede dreptul personalului didactic de a beneficia de prima de concediu în perioada 2001-2006, prevederi conținute și de OUG nr. 146/2007.
S-a mai arătat că instanța de fond reținut greșit aplicabilitatea prevederilor OUG nr. 146/2007 cu privire la categoriile de personal din sectorul bugetar.
Recurenta reclamanta a precizat că a fost invocată Convenția Europeană a drepturilor Omului tocmai pentru a se evita discriminarea cadrelor didactice, unele dintre acestea primind drepturile bănești solicitate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, c t;i a dispozițiilor art.3041.pr.civ, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Va fi respins ca nefondat motivul de recurs privind pronunțarea greșită de către instanță asupra primelor de vacanță aferente anilor 2007-2008, întrucât din analiza cererii introductive rezultă că reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata primelor de vacanță restante pe perioada 2001-2008, și a înregistrat cererea la instanță la 27.11.2008, astfel că pentru perioada 2001-27.11.2005, acțiunea este prescrisă, deoarece, potrivit art.282 lit. c codul muncii pentru plata drepturilor salariale restante poate fi formulată în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Recurenta reclamantă, în calitatea de personal didactic, a invocat dispozițiile art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007, privind dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2000-2008.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă,în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendatăprin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumși alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Dreptul reclamantei nu s-a născut prin reglementarea existentă în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007.Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte, pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr. 128/1997 art. 50 alin. (12) prevede într-adevăr faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești, dar acestea trebuie prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși s-a solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2000-2008, au fost invocate dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003-2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale,argumentul determinant care a dus la pronunțarea soluției fiind tocmai lipsa unei reglementări legale.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei reclamante că ar fi încălcate dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și că s-ar realiza o discriminare între recurenta reclamantă - cadru didactic și alți reclamanți, cadre didactice din și având în vedere că este vorba de dosare diferite,cu părți diferite, iar practica judiciară nu este izvor de drept.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.3079/09.07.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA GENERALĂ NR. 1, CONSILIUL LOCAL, ȘCOALA GENERALĂ, CONSILIUL LOCAL BĂLEȘTI, ȘCOALA GENERALĂ, CONSILIUL LOCAL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.CȘ
Tehn.MM/2ex./15.12.2009
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
