Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 7247/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5896/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7247/
Ședința publică de la 09 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Dragomir Florentina
JUDECĂTOR 3: Cristescu Simona
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta -""SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.996 din data de 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata I, având ca obiect:"drepturi bănești."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta -""SA - GRUP, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 04.12.2009 depusă la dosar-fila 16, lipsind intimata
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta -""SA - GRUP,prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -""SA - Grup,prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurente în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.996/15.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, cu opinia separată a unuia dintre asistenții judiciari, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I împotriva pârâtei - SA.; a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de C și Paști din perioada 2004-2007, în cuantum de 799 lei - C 2004, 850 lei - Paști 2005, 927 - C 2005, 1047 lei - Paști 2006, 1160 lei - C 2006 și 1260- Paști 2007 cu actualizare la data plății.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Articolul 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003-2007 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzându-se că salariații societății, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egale în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol "cu minimum de 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art. 168 al. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cele expuse, a reținut Tribunalul, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art.168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007 au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu s-ar fi intenționat să se acorde aceste drepturi și pentru anii următori, acestea nu ar mai fi fost prevăzute în art. 168 alin. 1.
Prima instanță a înlăturat adresa Comisiei Paritare nr. 4209/6.11.2007, prin care s-a statuat că, începând cu anul 2003, prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, deoarece primele nu au fost individualizate în mod distinct, ci au devenit parte a salariului de bază ca întreg, reținând că acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis, cât timp dispozițiile din contractele colective de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au dobândit, în acest fel, conform art. 969 din Codul civil, putere de lege între părțile contractante.
Referitor la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, analizată în raport de data nașterii dreptului, prim instanță a reținut că, prin invocarea prevederilor art. 283 lit. e) din Codul muncii în susținerea excepției prescripției, pârâta, implicit, a recunoscut că dreptul pretins de reclamantă este născut și actual.
De altfel, a mai arătat Tribunalul, prematuritatea formulării acțiunii este întemeiată pe absența negocierilor dintre patronat și sindicat, împrejurare ce nu poate fi imputată reclamantei.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paști și de C, s-a constatat că acestea se raportează conform art. 168 alin 1 la salariul mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamanți la calculul sumelor solicitate.
Ca atare, a conchis prima instanță, pârâta, prin probele administrate, nu a făcut dovada susținerilor sale, în sensul că suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paști și de C au fost incluse în salariile de bază și după anul 2003, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 Codul muncii, iar în absența statelor de plată nu se poate aprecia dacă creșterea salarială din perioada 2005-2007 fost determinată de majorare salariilor de bază reașezate sau de acordarea suplimentărilor salariale.
S-a mai reținut că determinare cuantumului suplimentărilor salariale se impune a fi realizată prin raportare la salariul de bază mediu pe unitate.
La stabilirea cuantumului drepturilor bănești cuvenite reclamantei a fost avută în vedere adresa prin care pârâta a comunicat instanței cuantumurile suplimentărilor salariale pentru fiecare de Paști și de C din perioada în litigiu, precum și faptul că aceste cuantumuri nu au fost contestate de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs motivat pârâta A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat descrierea situației de fapt și a arătat, în esență, următoarele:
- promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
- dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială;
- sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
- modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, în perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamant.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
În ce privește excepțiile prematurității cererii de chemare în judecată și excepția prescripției dreptului la acțiune, se reține că, prin decizia nr. 4316R din data de 5.11.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a pronunțat irevocabil în sensul respingerii acestora, ca neîntemeiate, astfel încât menționatele excepții nu vor mai fi analizate.
Se reține că, prin aceeași decizie, instanța de recurs a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi pusă în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile.
Or, astfel cum rezultă din încheierea de la termenul din 11 mai 2009, parte prezentă a susținut că proba cu expertiză contabilă nu este concludentă pentru soluționarea pricinii.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Intimata reclamantă, salariată a Spitalului V, a solicitat instanței de fond obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neachitate pentru sărbătorile de Paști și de C 2004-2007, conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, astfel cum acestea au fost calculate și evidențiate în tabelul aflat la fila 4 dosarului instanței de fond.
Din examinarea materialului probator administrat în cauză, se reține că art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003 avea următoarea formulare: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
Prin act adițional, s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract colectiv de muncă, pe care partenerii sociali au convenit să-l modifice și să-l completeze, în sensul adăugării, la art. 168, unui nou alineat cu următorul cuprins: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu."
În anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 al art. 168 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol, ci au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul nr-, rezultă fără dubiu că dispozițiile art.168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003 au fost menținute identic și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
Ulterior, începând cu anul 2005, clauza înscrisă la art.168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă a fost modificată în sensul că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Este întemeiată susținerea recurentei potrivit căreia sumele solicitate de reclamantă au fost incluse în salariul lunar acordat, astfel încât aceasta a beneficiat în fapt de toate drepturile salariale cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate cu titlu de suplimentări salariale.
Curtea constată că prima instanță a dat o greșită interpretare clauzelor contractuale mai sus menționate.
Din interpretarea clauzelor Contractelor colective de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada 2004-2007, prin prisma dispozițiilor art. 977 din Codul civil, Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii acestora a fost de a sublinia că suplimentările salariale de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și, deci, și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 urmează sa fie achitate în același mod, adică prin includerea în salariul de bază. Astfel se explică, inițial, preluarea cu aceeași formulare a art. 168 alin. 2, precum și reformularea ulterioară a clauzei supuse interpretării, începând cu anul 2005, în sensul că, în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Această "reașezare" a salariului rezultă și din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al intimatei (nr. 62, fila 17 din dosarul instanței de fond), precum și din adresele eliberate de angajator privind salariul minim si salariul mediu brut pe unitate, constatându-se că a operat o creștere a salariului mediu brut al salariatei.
În concluzie, se reține că, în Contractele colective la nivel de unitate încheiate în anii 2005 - 2007, s- menținut alin. 1 al art.168, dar, la alin. 2 al acestui articol, s-a precizat că, în anul 2003, suplimentările salariale de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Este adevărat că, în conformitate cu dispozițiile art. 287 din Codul muncii, prin derogare de la dreptul comun, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, însă, Curtea reține că, din examinarea înscrisurilor depuse de pârâtă la dosarul cauzei, rezultă includerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale cuvenite reclamantei conform contractului colectiv de muncă, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.
O atare interpretare este confirmată și prin hotărârea Comisiei Paritare, obligatorie pentru părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, ale cărei concluzii au fost comunicate către structurile teritoriale prin adresa nr. 3793/18.06.2007 (fila 76 primului dosar de fond), la care și instanța de fond a făcut referire, dar pe care în mod greșit a înlăturat-o, cu motivarea că o atare hotărâre a Comisiei Paritare modifică în fapt clauza contractuală interpretată după expirarea duratei anuale a contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a interpretat clauza înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, care urmau a fi acordate sub această formă. Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor. (filele 77-78 din primul dosar de fond)
O atare prevedere, având caracter interpretativ, se constată că are ca scop lămurirea înțelesului clauzei înscrise la art. 168 alin. 2 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii precedenți, iar nu modificarea acestora, astfel încât nu s-ar putea aprecia că instanța i-ar conferi putere retroactivă în măsura în care i-ar da eficiență.
Prin urmare, în mod eronat Tribunalul a apreciat că o astfel de interpretare dată de părți clauzei de la art. 168 alin. 2 nu s-ar fi putut face decât până la expirarea duratei anuale a contractului colectiv de muncă ale cărui clauze au fost interpretate.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul și să modifice sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.966/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Modifică sentința civilă recurată, în sensul că respinge acțiunea că neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red:
Tehnored: NV/4 EX./8.01.2010
Jud. fond: /;
Cu opinia separată a doamnei judecător - -, în sensul respingerii recursului, ca nefondat.
Modul de interpretare al art.168 din CCM în sensul că începând cu anul 2003, deci și pentru viitor în intervalul 2004-2007, suplimentările salariale de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al angajaților, nu este cel care corespunde voinței reale a părților, exprimată în mod clar și neîndoielnic prin alineatul întâi și al doilea al textului convențional suscitat, în toate variantele de redactare ale acestuia din perioada 2003-2007.
Dacă s-ar adopta punctul de vedere al recurentei, ar însemna să se considere că art.168 alin.1 din CCM (text rămas nemodificat față de forma sa inițială) a devenit lipsit de orice consecințe juridice, doar art.168 alin.2 continuând să producă asemenea efecte. O asemenea modalitate de interpretare a unei clauze cu caracter convențional este, însă, total contrarie principiilor pe care se bazează interpretarea contractelor, în special celui prevăzut de art.978.civ. (aplicabil și în materia dreptului muncii, în virtutea rolului de drept comun al normelor juridice din Codul Civil), potrivit cu care orice clauză se interpretează în sensul în care poate avea un efect, și nu în cel în care nu ar putea produce nici unul. Este imposibil ca, pe cale de interpretare, să se paralizeze efectele unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă în vigoare, dându-se deplină forță în acest sens unei alte clauze din același act juridic.
Alineatul al doilea al art.168 din CCM nu poate fi privit ca desființând în totalitate cele statuate prin primul alineat. În realitate, indiferent de variantele de redactare pe care le-au avut în decursul timpului, cele două texte nu se unul pe celălalt, fiecare având aria sa de aplicare. Față de conținutul lor explicit, dispozițiile art.168 alin.2 se referă doar la situația din anul 2003, iar cele ale art.168 alin.1 au în vedere intervalul 2004-2007, cu toate consecințele decurgând de aici. Doar dintr-o atare perspectivă și într-o asemenea manieră de interpretare, cele două clauze sunt producătore de efecte juridice și nu se contrazic reciproc.
De altfel, nimic nu a împiedicat părțile contractante, ca prin voința lor liber și conștient exprimată, să modifice art.168 în sensul prezentat în motivarea recursului, adică să apeleze la ceea ce se înțelege prin expresia "mutuus dissensus". Or, ele nu au acționat în acest sens.
Raportat la aceste aspecte și la conținutul în date al înscrisurilor anexate cauzei nu s-a putut demonstra plata efectivă a drepturilor salariale reclamate de angajați, prin includerea în salariul de bază.
Totodată, potrivit art.168 alin.1 teza a II-a din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, "cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările (Paște și C) vor începe negocierile cu în vederea stabilirii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Verificând actele depuse la dosar de către pârâtă, dar și apărările propuse prin întâmpinare nu a rezultat că pentru anii 2004-2005 între sindicat și patronat au avut loc negocieri pentru determinarea "criteriilor și condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Așadar, atâta timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat privind stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii, cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare eveniment, nu se poate susține apărarea pârâtei de a fi achitat drepturile salariale prin includerea în salariul de bază plătit reclamantei, includere ce ar avea valoarea unei novații și nici a argumentului nediminuării salariului în 2004 la nivelul dinaintea includerii primelor în salariu.
Judecător
- -
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Dragomir Florentina, Cristescu Simona
