Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 757/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 757/
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI P, cu sediul în P,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 298/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI P, cu sediul instituției la sediul recurentului și reclamanta, domiciliată în P,-, jud. V, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 05.11.2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 298/15.04.2008 Tribunalul Vranceaa admis în parte acțiunea civilă pentru drepturi bănești formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Primarul orașului P și Consiliul Local al orașului
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând îndemnizația de dispozitiv cuvenite pe perioada 03.04.2005 - 03.12.2007.
Au fost respinse ca prescrise pretențiile pentru perioada 01.01.2005-03.04.2005.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Primarul orașului P și Consiliul Local P, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să-i plătească drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv pe perioada 01.01.2005 - 03.12.2007.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că:
Potrivit contractului individual de muncă depus în copie la dosar, în perioada menționată de reclamantă, aceasta a fost angajata Primăriei P pe postul de inspector urbanism.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili, beneficiază de o indemnizație de dispozitiv de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, respectiv din salariul de bază.
În temeiul art. 9 alin. 4 din nr.OUG 63/2003, Ministerul Administrației și internelor a emis Ordinul nr. 496/2003 în baza căruia, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil că-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, în acest fel asigurându-se egalitate de tratament salarial personalului din cadrul administrației.
Pentru aceste considerente, acțiunea a fost admisă în parte și obligați pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv pe perioada 03.04.2005 - 03.12.2007.
A fost respinsă cererea de acordare a acestui spor pe perioada 01.01.2005 - 03.04.2005 avându-se în vedere că potrivit art. 283 al.1 lit. c Codul Muncii, pentru această perioadă a intervenit prescripția.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Consiliul Local P considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a Legii nr. 138/1999.
Astfel, potrivit acestei legi, beneficiază de prime, sporuri și indemnizații doar personalul civil din ministerele și instituțiile centrale care desfășoară activități în condiții similare celor ale cadrelor militare adică acei funcționari care sunt oricând la dispoziția conducătorilor instituțiilor respective ceea ce nu este cazul de față.
Sistemul de salarizare al personalului din instituțiile publice ale administrației publice locale nu prevede un asemenea drept și pe cale de consecință nu este legal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
La solicitarea instanței de recurs, s-a depus la dosar Ordinul nr. 496/28.07.2003 al
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf. cu disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, Ordinul nr. 496/2003 nu este publicat în Monitorul Oficial al României iar instanța de fond nu a solicitat părților să îl depună la dosar, soluționând astfel cauza fără a administra nici un fel de probatorii și motivând hotărârea în baza unui înscris ce nu se află la dosar.
Pentru aceste considerente, potrivit disp. art. 305.pr.civilă, înscrisul a fost depus la solicitarea instanței de recurs, în baza rolului activ.
În acest mod se poate observa că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 al Ministerului d e Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr. 1, care, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi.
Această lege, așa cum îi indică denumirea, are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, ordinul sus menționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii sus menționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.
De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și personalului contractual din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare legii, astfel cum este circumscrisă în art. 1 al acesteia.
Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr. 275/200 completat prin Ordinul nr. 496/2003 și anume: personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din instituțiile menționate, clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.
în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr. 275/2002 al Ministerului d e Interne prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin acest din urmă ordin, s-a statuat:,După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut:,9.2 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și personalul civil (contractual și funcționari publici) din cadrul administrației publice locale.
Curtea opinează că nu împărtășește astfel punctul de vedere al instanței de fond.
Faptul care a generat această eroare de interpretare, precum cea a reclamanților este că emitentul noului ordin este, în anul 2003, ministrul administrației și internelor, nemaipurtând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.
Or, o atare interpretare este total eronată. Prin urmare, se pune problema care este rațiunea acestei adăugiri a pct. 9.2, care face vorbire despre dreptul la indemnizație și pentru personalul civil din administrația publică și la cine se referă ea.
Pentru a determina aceasta, trebuie examinat mai întâi ce spune Legea nr. 138/1999 în privința beneficiarilor sporului de dispozitiv.
Astfel, din art. 13 al Legii nr. 138/1999, în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului, reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil;,Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Desigur că trebuie să ne raportăm la sfera generală de reglementare a Legii nr. 138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi, astfel cum sunt menționate în art. 1.
Revenind la completarea adusă prin pct. 9.2. introdus prin Ordinul nr. 496/2003, Curtea reține că, pentru a se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat, referirea la personalul civil din administrația publică se referă la personalul contractual din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
Prin urmare, ordinul în discuție vizează următoarele categorii de personal militar și civil: personalul militar - cadre militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție (această ultimă categorie fiind prevăzută expres la pct. 9.1 din Ordinul nr. 275/2002); personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Or, reclamanta este angajată în cadrul Primăriei orașului P, iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, astfel că reglementările art. 13 din Legea nr. 138/1999 și ale art. 9.2. din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu îi sunt aplicabile.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Reținând toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea apreciază recursul pârâtei ca fondat, astfel că - în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă îl va admite și va modifica în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii pentru perioada 03.04.2005 - 03.12.2007 ca nefondată.
Se vor menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI P, cu sediul în P,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 298/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- pe care modifică în t o în sensul că:
RESPINGE ca nefondată cererea pentru obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești pentru perioada 03.04.2005 - 03.12.2007.
MENȚINE celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2008.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//17 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Valentina Gabriela
