Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 767/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6479/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 767/
Ședința publică de la 10.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3 în numele membrilor de sindicat recurentii-reclamanti, C, R, G, Și împotriva sentinței civile nr.5903/01.10.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.20100/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 3, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.88 " ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul recurentilor-reclamanti prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică, lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-pârât Inspectoratul Școlar al Municipiului Baf ormulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 09.02.2010, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de propus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentilor-reclamanti, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5903/01.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Local al Sectorului 3 B, ca neîntemeiată, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, C, R, G, Și reprezentanți de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Sector 3 în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului B, Consiliul Local al Sectorului 3 și Școala cu clasele I - VIII nr. 88 " ".
În considerente a reținut că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de drepturile salariale prevăzute de Legea nr. 128/1997, precum și de alte acte normative care reglementează salarizarea personalului bugetar.
Tribunalul a retinut prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 48 alin.1, art. 49 alin. 1, art. 50 alin. 1.
Cu privire la aplicabilitatea acestei prevederi legale, tribunalul a reținut următoarele:
La data publicării Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, respectiv 16 iulie 2007, salarizarea personalului didactic din învățământ se făcea în baza Ordonanței nr. 39 din 5 august 1994 republicată privind îmbunătățirea coeficienților de ierarhizare a salariilor de bază pentru personalul din sectorul bugetar, respectiv anexa nr. V/l la acest act normativ care prevedea pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar o salarizare de bază în funcție de nivelul studiilor, funcția ocupată și vechimea în învățământ.
Potrivit acestui act normativ coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile didactice din învățământul preșcolar, primar, gimnazial, profesional, liceal și de maiștri se stabileau în funcție de o vechime în învățământ de până la 2 ani, 2-6, 6-10, 10-14, 14-18, 18-22, 22-25 și peste 25 de ani.
În acest sens este de remarcat că după îndeplinirea unei vechimi de peste 25 de ani în învățământ legea stabilea un singur coeficient de ierarhizare, acesta fiind coeficientul maxim al funcției didactice indiferent de numărul de ani în învățământ al personalului didactic în cauză.
Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, adoptată ulterior "modifică această prevedere în sensul că adaugă prin art. 50 alin. 2 mențiunea potrivit cu care cadrele didactice din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege (de până la 2 ani, 2-6, 6-10, 10-14, 14-18, 18-22, 22-25, și peste 25 de ani prevăzute de Ordonanța nr. 39 din 5 august 1994 republicată) și de 3 tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 ani și la 40 ani de activitate în învățământ. La fiecare din aceste tranșe suplimentare de vechime conform prevederilor art. 50 alin. 2, se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Această prevedere legală a fost aplicată în perioada iulie 1997 și până la apariția Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică cu modificări și completări prin Legea nr. 138/2005, în conformitate cu care coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile didactice din învățământul preșcolar, primar, gimnazial, profesional, liceal și de maiștri se stabileau în funcție de o vechime în învățământ de până la 2 ani, 2-6, 6-10, 10-14, 14-18, 18-22, 22-25, 25-30, 30-35,35-40 și peste 40 de ani.
Astfel, după apariția Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, atât acest act normativ cât și actele normative de salarizare ulterioare au prevăzut o salarizare a personalului didactic cu luarea în calcul a unui coeficient de ierarhizare majorat după depășirea vechimii de 25 de ani în învățământ prin aplicarea unor majorări a coeficienților de ierarhizare în funcție de tranșele de vechime ce se acordă la 30, 35 ani și la 40 ani de activitate în învățământ, după această dată salarizarea personalului didactic din învățământ efectuându-se prin aplicarea directă a procentului de majorare (creștere) a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime asupra tranșei de vechime la salarizare, aplicare ce s-a efectuat prin includerea majorării în coeficienții corespunzători celor 3 tranșe de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 ani și la 40 ani de activitate în învățământ.
Cu alte cuvinte, după apariția Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, prin acest act normativ și prin actele normative ulterioare ce au reglementat creșterile salariale ce s-au acordat personalului didactic din învățământ în intervalul 2005-2007 ce interesează în cauză, aplicarea prevederilor art. 50 alin. 2 Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic s-a făcut direct în cuprinsul actelor normative de stabilire a salarizării, aceste acte normative prevăzând direct atât tranșele de vechime suplimentare la salarizare în funcție de vechimea recunoscută în învățământ cât și calcularea coeficienților de ierarhizare corespunzători acestor tranșe suplimentare prin aplicarea directă a creșterii coeficientului de ierarhizare efectuată prin aplicarea procentului de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Tribunalul a reținut în acest sens că prin OUG nr. 18/2005, nr.OG 4/2006 și nr.OG 11/2007 prin care s-au stabilit coeficienții de multiplicare s-au inclus în calculul acestor coeficienți și majorările prevăzute de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, aspect ce ar rezulta din modificarea coeficientului de multiplicare după fiecare treaptă după tranșa de vechime de 30 de ani, întrucât, din anexele la aceste acte normative rezultă că tranșele de vechime astfel cum sunt stabilite de lege, tranșe ce privesc atât treptele de vechime de până la 30 de ani cât și treptele de vechime realizate după 30 de ani, acest coeficient cunoaște o creștere progresivă.
Aceeași concluzie se desprinde și din Ordonanța nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, act normativ care, deși se referă la salarizarea pentru anul 2008, pentru a înlătura orice echivoc cu privire la aplicarea prevederilor art. 50 alin. 2 din legea nr. 128/1997 a prevăzut în mod expres: la art. 5: faptul că "alin. (1) în coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele nr. 1.1 și 1.2, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35 - 40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute de art. 90 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei transe de vechime recunoscută de 30 - 35 de ani, 35 - 40 de ani si peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare."
Situația a fost identică și în perioada 2005-2007 (pe întreaga perioadă de după iulie 1997), creșterea de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, fiind cuprinsă în coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru tranșele de vechime suplimentare la salarizare, iar o prevedere expresă nu mai era necesară, întrucât, față de evoluția actelor normative era neechivoc că legile de salarizarea ulterioare Legii nr. 128/1997au făcut aplicarea directă a procentului de majorare (creștere) a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzute de art. 50 alin. (2).
În orice caz, după apariția OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ s-a prevăzut în mod expres: la art. 5 alin. 2: faptul că "în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare", astfel încât este evident că cel puți după data de 1 ianuarie 2008 reclamanților le-au fost acordate creșterile de 1/25 a coeficienților solicitate prin includerea în coeficientul de multiplicare a ultimelor trei tranșe de vechime.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Sindicatul Învățământului Preuniversitar Sector 3, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare: "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei transe suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din transele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechim"
Din prevederile legale invocate rezulta in mod clar faptul ca salariații din învățământ - personal didactic, trebuie sa beneficieze de cele trei transe suplimentare de vechime care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime trebuie sa li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime.
Legea nr. 128/1997 nu prevede ca cele trei tranșe suplimentare se includ în coeficienții de salarizare prevăzuți în actele normative ce reglementează salarizarea; în consecința, conform principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", ei trebuie adăugați celorlalți coeficienți, conform dispozițiilor legii speciale (Statutul personalului didactic).
Prin nr.OG 4/2006 și nr.OG 11/2007 Guvernul României a aprobat creșterile salariale ce se vor acorda în 2006 respectiv 2007 personalului din învățământ, nefăcând nicio referire la tranșele suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Mai mult, art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, care prevede că: "În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscuta de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin.(2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare", a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 983 din 30.06.2009 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 31.07.2009) de către Curtea Constituțională., situația a fost identică și în perioada 2005-2007.
Referitor la excepția lipsei capacității de folosința a Consiliului Local Sector 3, recurentul solicită instanței să constate că potrivit principiului specialității capacității de folosința, conținutul capacității de folosința a Consiliului Local Sector 3 este dat de însuși scopul său. În consecință, în conformitate cu atribuțiile fixate prin Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, unde se arată că "asigura cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația" și Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin nr.HG 538/2001 unde la art. 19 alin. (1) se arată: "Consiliile locale, consiliile județene și Consiliul General al Municipiului B vor acorda atenție maxima examinării propunerilor de cheltuieli ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat si vor cuprinde cu prioritate în bugetele locale fondurile necesare pentru finanțarea acestora"rezultă în mod indubitabil că acesta are drept scop finanțarea instituțiilor de învățământ.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Sector 3, recurentul solicită instanței să constate că potrivit normelor metodologice de finanțare menționate mai sus cât și prevederilor din nr.OUG 32.2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, aprobata prin Legea nr.374/2001 unde se arată că "începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea" rezultă calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local Sector 3.
În considerarea calității de finanțator a instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat prevăzuta de HG538/2001, OUG nr. 32/2001 aprobata prin Legea nr. 374/2001 si a faptului ca potrivit art. 38 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala, acesta are ca atribuție aprobarea bugetului local si repartizarea fondurilor pe unități de învățământ preuniversitar recurentul solicită respingerea excepțiile invocate de Consiliul Local Sector 3.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Inspectoratului Școlar, recurentul a învederat instanței următoarele:
Inspectoratul Școlar este angajatorul personalului didactic de predare încadrat în unitățile de învățământ.
Calitatea sa de angajator este expres menționata de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic conform căruia în învățământul de stat validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice se face de către inspectoratul. Angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general.
Recurentul solicită instanței de judecata să aibă în vedere și dispozitiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.33 alin. (4) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.596/15/12.11.2007, art.37 alin.(5) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului
Intimatul Inspectoratului Școlar al Municipiului Baf ormulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefundat.
Examinând sentința civilă atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea retine urmatoarele:
O prima critica formulata vizează excepțiile lipsei calitatii procesuale pasive si lipsei capacitatii invocate de paratul Consiliul Local. Curtea retine ca instanta de fond a respins aceste exceptii, motiv pentru care criticile recurentilor sub acest aspect nu pot fi analizate prin raportare la solutia pronuntata de Tribunal.
In ceea ce priveste lipsa calitatii procesuale pasive a inspectoratului, Curtea constata ca aceasta exceptie nu a fost invocata de acest parat si nici de instanta din oficiu.
In ceea ce priveste fondul cauzei, avand in vedere redactarea expresă a art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, Curtea constata ca reclamantilor li se cuvine creșterea cu 1/25 a coeficientului de ierarhizare, corespunzător tranșelor suplimentare ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ.
Astfel, potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei transe suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din transele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime.
Având în vedere această dispoziție de excepție, nu se poate susține în mod valabil că tranșele de creștere a salariilor, potrivit grilelor prevăzute de lege includ și procentul de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, de vreme ce art. 50 alin. 2 îl menționează distinct, cu titlu de tranșă "suplimentară", înțelegând prin aceasta, "suplimentar" față de salariile prevăzute în grile.
În caz contrar, ar însemna să se considere că textul art. 50 alin. 1 și 2 nu constituie izvorul unui drept salarial de sine-stătător, de aplicație nemijlocită, ci o normă cu aplicație mijlocită, care dă o reglementare de principiu și care, pentru a fi pusă în aplicare, este dezvoltată prin dispoziții cuprinse în alte acte normative, eventual subsecvente.
Dar legea nr. 128/1997 este o lege ordinară, reglementand drepturile si obligatiile personalului didactic.
Din acest punct de vedere, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia, în aplicarea sus-menționatei reglementări, legiuitorul a prevăzut referitor la drepturile salariale ale personalului didactic, grile care respectă creșterea cu cel puțin 1/25 a coeficientului de ierarhizare la fiecare tranșă de vechime, ceea ce asigură o suficientă aplicare a art. 50 alin. 1 și 2, întrucât acest din urmă text a rămas în vigoare ca atare, in ciuda modificarilor ulterioare ale legii, circumscriind un drept salarial suplimentar față de salariul prevăzut în grile și susceptibil a fi acordat ca atare. In caz contrar, daca transele respective ar fi fost incluse in coeficientii prevazuti in anexe, legiuitorul nu ar mai fi reluat in variantele supuse modificarii continutul acestui articol.
În sens contrar, nu se pot reține nici prevederile art. 5 din OG nr. 15/2008, ca explicitând prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, pe de o parte pentru că ordonanța în discuție nu are caracter interpretativ față de lege, dar mai ales față de declararea neconstituționalității acestui text. Astfel, prin Decizia nr. 983/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 531/31.07.2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. 5 din OG nr. 15/2008, reținând că, modificând structura de calcul al salariului, guvernul a depășit limitele abilitării acordate prin Legea nr. 373/2007, viciile de neconstituționalitate ale ordonanței nefiind acoperite de faptul că aceasta a fost aprobată prin lege, dimpotrivă, s-au transmis, intrinsec, acesteia.
de aceste considerente, in baza art.312 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul si va modifica sentința recurată în parte, în sensul că va admite acțiunea, va obliga pârâții la plata către reclamanții a sumelor reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 pentru perioada 13.05.2006-10.02.2010, cu dobânda legală în materie civilă de la data introducerii acțiunii până la data plății efective, mentinand restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3 în numele membrilor de sindicat, C, R, G, Și împotriva sentinței civile nr.5903/01.10.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.20100/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 3, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.88 " ".
Modifică sentința recurată în parte, în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâții la plata către reclamanții a sumelor reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 din Legea nr. 128/1997 pentru perioada 13.05.2006-10.02.2010, cu dobânda legală în materie civilă de la data introducerii acțiunii până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./18.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana
