Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 769/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 769/
Ședința publică din 07 Mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în Târgu-M,-,.16, județul M, și de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.1862 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 3291/2007).
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile pârâtului recurent au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 23 aprilie 2008, care face parte din prezenta, când s-a mânat pronunțarea pe data de 30 aprilie 2008, iar apo pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2679 din 23 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 2911/2006, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale aferente perioadei mai 2002 - februarie 2005, reprezentând diferența dintre salariul pe care ar fi trebuit să-l primească reclamanta ca urmare a promovării examenului de medic specialist în medicină de familie și salariul de care a beneficiat efectiv, acordarea tichetelor de masă de care beneficiază ceilalți angajați ai pârâtului și obligarea acestuia la plata de daune morale.
Prin decizia civilă nr. 461/R pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile sus-menționate, s-a casat hotărârea atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut că hotărârea tribunalului este nelegală, întrucât la dosarul instanței de fond au fost depuse numai extrase din statul de funcții al pârâtului, aferent fiecărui an din perioada 2002-2005, fără a dovedi realitatea înscrierilor și faptul că au fost aprobate în această formulă. Prima instanță și-a însușit punctul de vedere exprimat de pârât, prin întâmpinare deși nu existau suficiente elemente pentru clarificarea situației și în condițiile în care acțiunea reclamantei a fost respinsă, deși instanța nu a avut la dispoziție suficiente probe pentru clarificarea și analiza cererii acesteia, s-a apreciat că acest fapt echivalează cu soluționarea procesului fără cercetarea fondului. S-a stabilit că în rejudecare urmează a se suplimenta probatoriul administrat inițial pentru a da posibilitatea instanței să stabilească în ce măsură sunt întemeiate susținerile părților și să determine câtimea drepturilor salariale la care reclamanta este îndreptățită, precum și suma echivalentă a contravalorii tichetelor de masă.
În urmare rejudecării cauzei, prin sentința civilă nr. 1862 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a admis excepția prescripția dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 mai 2002 - 26 iunie 2003; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M, obligându-l pe acesta din urmă la plata în favoarea reclamantei a contravalorii tichetelor de masă cuvenite acesteia pentru perioada 27 iunie 2003 - 31 ianuarie 2005, respingând restul pretențiilor reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
Reclamanta a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a cererii introductive cu privire la toate petitele acesteia, precum și în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, cu cheltuieli de judecată în recursa.
În motivarea recursului s-a arătat că prin sentința atacată prima instanță a respins cererea de obligare a pârâtului la plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din neaplicarea măririlor salariale pentru perioada în care reclamanta nu a primit salariul corespunzător funcției de medic specialist, nu i-a acordat tichete de masă decât până la data de 31 ianuarie 2005 și nu i-a acordat cheltuielile de judecată.
S-a invocat faptul că soluția instanței de respingere a cererii de obligare a pârâtului la plata diferențelor de drepturi salariale, este greșită, întrucât instanța de fond a confundat temeiurile distincte care pot atrage creșterea salariului pentru personalul din unitățile sanitare, respectiv creșterea salariului ca urmare a promovării în funcție de medic specialist conform prevederilor OUG nr. 191/2002, 123/2003 și 115/2004 și creșterea salariului ca urmare a evaluării profesionale anuale conform prevederilor OUG nr. 115/2004.
Reclamanta a susținut că temeiurile juridice arătate nu se exclud în sensul că o persoană are dreptul să beneficieze de creșteri salariale în cursul aceluiași an atât ca urmare a promovării cât și a urmare a evaluării profesionale anuale. Prin urmare, eroare de interpretare a legii este evidentă, în condițiile în care petitul din cererea introductivă viza acordarea diferenței de salariu ca urmare a evaluării profesionale anuale.
Instanța a reținut temeiul juridic corect, dar a respins petitul pe motiv că reclamanta a beneficiat în anul respectiv de o creștere salarială ca urmare a promovării în funcția de medic specialist. S-a reținut astfel că reclamanta a beneficiat de creștere salarială în temeiul altei prevederi legale decât cea aplicabilă în situați de fapt.
În ceea ce privește cererea de acordare a tichetelor de masă, acestea au fost acordate doar până la data promovării reclamantei în funcția de medic specialist(31 ianuarie 2005) însă reclamanta nu a primit tichete de masă nici înainte și nici după.
În condițiile în care reclamanta în calitate de angajată a pârâtului era îndreptățită să primească tichetele de masă, s-a susținut că acestea i se cuvin pentru toată perioada solicitată, adică și după data promovării până la zi.
Referitor la cheltuielile de judecată, s-a invocat faptul că prima instanță nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă deși s-au depus la dosar chitanțele doveditoare ale plății onorariului de avocat.
Pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamantă.
În motivarea recursului s-a arătat că în ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtului la plata diferenței de drepturi salariale pentru perioada 27 iunie 2003 - 31 ianuarie 2005, instanța de fond în mod eronat a interpretat legislația aplicabilă, apreciind că în speță se aplică prevederile art. 7 alin. 2 din OUG nr. 191/2002, respectiv art. 7 alin. 2 din OUG nr. 123/2003 și nu prevederile art. 7 alin. 1 din actele normative menționate mai sus.
S-a precizat că art. 7 alin. 2 se referă la promovarea persoanelor încadrate pe funcția de debutant precum și a celor care au absolvit studii de nivel superior într-un domeniu care să cu0rindă activitatea respectivă prin transformarea postului. Pârâtul a susținut că aceste prevederi se referă la persoanele cu studii medii sau postliceale care au absolvit studii superioare în specialitatea în care își desfășoară activitatea și în nici un caz la persoanele cu studii superioare care au susținut și promovat un examen din proprie voință pentru specialitate.
Pârâtul a mai susținut că în speță sunt incidente prevederile art. 7 alin. 1 din OUG nr. 191/2002, respectiv prevederile art. 7 alin. 1 din OUG nr. 123/2003, unde se prevede în mod expres că promovarea în funcție se face numai pe un post vacant și în limita prevederilor bugetare aprobate pentru cheltuielile cu salariile coroborat cu art. 17 din Metodologia pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite pentru personalul de specialitate medico-sanitar și personalul auxiliar sanitar în cadrat în unități sanitare și de asistență socială aprobată prin HG nr. 150/1999.
Referitor la acordarea tichetelor de masă, s-a invocat faptul că în mod eronat instanța de fond a reținut că reclamanta era îndreptățită la acordarea tichetelor de masă în baza art. 3 din Actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și asistență socială înregistrat la. la data de 16 decembrie 2002, precum și în baza art. 23 din OUG nr. 115/2003.
Pârâtul a relevat faptul că tocmai art. 3 în actul adițional la contractul colectiv de muncă interzice acordarea tichetelor de masă, făcând referire în acest sens la adresa MSF nr. 1415 din 14 noiembrie 2002 în care se menționează în mod expres că pentru personalul finanțat de la bugetul de stat nu se acordă tichete de masă.
Finanțarea unităților sanitare și a instituțiilor din rețeaua Ministerului Sănătății și Familiei este reglementată de HG nr. 529/2002, iar în anexa acestui act normativ în Capitolul intitulat "Unități sanitare finanțate integral de la bugetul de stat" sunt prevăzute cabinetele medicale și stomatologice din grădinițe, școli și din unitățile de învățământ superior. În legile bugetului de stat din perioada 2003 - 2005 s-a menționat în mod expres că în bugetele instituțiilor publice cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă întrucât în bugetul de stat nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Pârâtul a arătat, de asemenea, că instanța de fond a interpretat greșit și prevederile art. 23 din OUG nr. 115/2004, care se referă la acordarea tichetelor de masă pentru personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri propriii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, neluând în considerare faptul că reclamanta își desfășoară activitatea la un cabinet școlar care este finanțat de la bugetul de stat.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 8 ș 9 coroborat cu art. 304/1 Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs în raport de prevederile art. 304/1, art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Reclamanta este angajată a pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M, desfășurându-și activitatea în cadrul Dispensarului medical școlar nr. 10 Târgu-
Conform adeverinței seria A nr. 10538 din 16 septembrie 2002, emisă de Ministerul Sănătății și Familiei, Direcția Generală Resurse Umane, Profesională, Concursuri și, reclamanta a fost confirmată ca medic specialist în specialitatea medicină de familie prin Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 672/2002, pe baza examenului susținut în sesiunea mai 2002.
Prin decizia nr. 175 din 22 februarie 2005, emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M, s-a decis schimbarea funcției reclamantei din medic în medic specialist la Dispensare Școlare.
Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei mai 2002 - februarie 2005, reprezentând diferența dintre salariul care i s-ar fi cuvenit ca urmare a promovării examenului de medic specialist în medicină de familie și salariul primit efectiv. S-a solicitat de asemenea obligarea pârâtului la acordarea diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a neaplicării măririi salariale din data de 1 octombrie 2005 și la acordarea tichetelor de masă.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, trebuie avut în vedere faptul că prin art. 9 din nr.OUG 187/2001 s-a prevăzut că promovarea personalului în anul 2002, în condițiile legii, se putea face numai pe un post vacant de natura celui pe care urma să fie promovată persoana și cu încadrarea în nivelul alocațiilor bugetare aprobate pentru cheltuielile cu salariile.
Prevederi similare sunt cuprinse și în art. 7, alin. 1 din nr.OUG 191/2002 și în art. 7, alin. 1 din nr.OUG 123/2003, prevăzându-se aceeași condiție a existenței unui post vacant pentru promovarea personalului în anul 2003 și în anul 2004.
În contextul în care la nivelul Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu-M în perioada 2002-2004, nu au existat posturi vacante de medic specialist în medicină de familie, reclamanta nu a putut fi încadrată într-un astfel de post.
Încadrarea reclamantei în funcția de medic specialist în medicină de familie s-a făcut abia în anul 2005 în condițiile în care prin art. 25 alin. 2 din nr.OUG 115/2004 s-a prevăzut că promovarea în funcții, grade și trepte profesionale se face potrivit metodologiei legale în vigoare4, prin transformarea postului avut într-un post corespunzător promovării.
Având în vedere că, anterior anului 2005, legea nu prevedea posibilitatea transformării postului în vederea promovării, promovarea fiind condiționată de existența unui post vacant, iar la nivelul spitalului nu existau posturi vacante, curtea reține că pretențiile reclamantei referitoare la acordarea drepturilor salariale constând în diferența dintre salariul cuvenit ca medic specialist și salariul primit efectiv, sunt nefondate.
Instanța de fond a reținut că în cazul reclamantei, sunt incidente prevederile art. 7 alin. 2 din ne.OUG 191/2002 și din nr.OUG 123/2003, respectiv art. 18 alin. 1 din nr.OUG 115/2004.
Conform acestor prevederi legale, promovarea în condițiile legii a persoanelor încadrate în funcția de debutant precum și a celora care au absolvit studii de nivel superior într-un domeniu care să cuprindă activitatea respectivă, se face prin transformarea postului pe care acestea sunt încadrate într-un post de nivel superior.
Contrar celor reținute de instanța de fond, aceste prevederi legale sunt aplicabile doar în cazul promovării persoanelor care erau încadrate în funcția de debutant și a persoanelor care au absolvit studii de nivel superior, adică peroanelor cu studii medii și post liceale care au absolvit studii superioare, nefiind incidente și în cazul reclamantei, întrucât promovarea unui examen de specialitate nu este echivalentă cu absolvirea de studii de nivel superior.
În consecință, instanța de recurs reține că, în speță, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale aplicabile în materie, întrucât în cazul reclamantei sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. 1 din nr.OUG 191/2002, și din nr.OUG 123/2003 și nu prevederile art. 7 alin 2 din aceleași acte normative, pretențiile reclamantei pentru acordarea drepturilor salariale aferente funcției de medic specialist pentru perioada anterioară anului 2005, fiind astfel nefondate.
În ceea ce privește cererea de acordare a tichetelor de masă, instanța de fond a reținut că reclamanta era îndreptățită la acordarea tichetelor de masă în baza art. 3 din Actul adițional la Contractul colectiv
de muncă încheiat la nivel de ramură, înregistrat la. la 16 decembrie 2002 și în temeiul art. 23 din nr.OUG 115/2004.
Conform prevederilor art. 23 din Actul adițional sus-menționat, Ministerul Sănătății și Familiei consimte ca în unitățile sanitare unde există disponibilități financiare să se acorde tichete de masă în condițiile legii. În articolul respectiv s-a mai prevăzut că adresa F nr. 1415 din 14 noiembrie 2002, se referă la unitățile sanitare finanțate integral de la bugetul de stat.
În ceea ce privește adresa nr. 1415 din 14 noiembrie 2002, prin adresa respectivă s-a comunicat direcțiilor de sănătate publică că pentru anul 2002 nu s-a aprobat utilizarea veniturilor proprii realizate de instituțiile bugetare pentru acordarea tichetelor de masă.
Se constată astfel că potrivit prevederilor sus-menționate, acordarea tichetelor de masă era permisă doar în cadrul unităților sanitare finanțate din venituri proprii.
Art. 23 din nr.OUG 115/2004 prevede de asemenea că personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă.
Se constată astfel că poate beneficia de tichete de masă doar personalul di unitățile sanitare finanțate de la bugetul de stat.
În speță reclamata își desfășoară activitatea la un dispensar școlar, care conform prevederilor nr.HG 529/2002 este o unitate sanitară finanțată integral de la bugetul de stat.
În aceste condiții, reclamantei nu-i sunt aplicabile prevederile sus-menționate care vizează acordarea tichetelor de masă doar în cadrul
unităților sanitare finanțate din venituri proprii, astfel că în mod greșit instanța de fond a dispus acordarea de tichete de masă în favoarea reclamantei.
Pe de altă parte trebuie avut în vedere că prin art. 1 din Legea nr. 142/1998 se prevede că pentru sectorul bugetar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, însă în condițiile în care prin legile bugetului de stat nu au fost aprobate, pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat cum este și cazul dispensarului la care lucrează reclamanta, sumele necesare acordării tichetelor de masă, pretențiile acesteia sunt nefondate.
Referitor la cererea reclamantei de acordare a diferenței de drepturi salariale rezultate ca urmare a neaplicării măririi salariale de care au beneficiat ceilalți medici în anul 2005 curtea apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că aceste pretenții sunt nefondate, întrucât reclamanta a beneficiat în cursul anului 2005 de o creștere salarială cu ocazia schimbării funcției și prin urmare prin prisma prevederilor art. 17 din nr.OUG 115/2004 nu mai poate beneficia de o altă majorare, creșterea salarială putând avea loc o singură dată într-un an.
În consecință, curtea reține că recursul declarat de pârât este fondat, fiind incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, întrucât instanța de fond a interpretat greșit actele deduse judecății și a aplicat greșit prevederile legale aplicabile în materie, în contextul în care a reținut că reclamanta trebuie să fie încadrată pe funcția de medic specialist de la promovarea examenului de specialitate și că era îndreptățită să beneficieze de tichete de masă.
De asemenea recursul declarat de reclamantă se apreciază a fi nefondat întrucât după cum s-a mai precizat, cererea reclamantei de acordare a tichetelor de masă este nefondată și, de asemenea aceasta nu poate beneficia de creșterea salarială solicitată.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei și totodată va admite recursul declarat de pârât și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge integral acțiunea promovată de reclamantă, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii care vizează soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Târgu-M,-,.16, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1862 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M împotriva aceleiași sentințe civile.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamantă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind în pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează concediu de odihnă, semnează,
Vicepreședintele instanței, Vicepreședintele instanței,
GREFIER
Red.
Tehnodact: /2.ex.
Jud. fond:;
- 17.07.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
