Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 770/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Nr. 770/
Ședința publică de la 25 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, precum și a recursului declarat de pârâta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 998/19.05.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23 iulie 2008, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte din prezenta hotărâre, iar în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru data de 25 iulie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 998/2008 Tribunalului Brașov, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în B,str. - nr.106,.87,. B,.12 în contradictoriu cu pârâta B,cu sediul în municipiul B,str. -,nr.36-. C,.4 și în consecință:
A fost obligată pârâta să achite Casei de Sănătate B sumele pentru fondul de sănătate datorate pentru perioada 07.02.2005 - 29.09.2005 în favoarea reclamantei.
Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
La data de 07.02.2005 reclamantei i se desface contractul individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată cu pârâta. Prin sentința civilă nr.250/10.08.2005,definitivă și irevocabilă s-a constat nulitatea deciziei emisă de pârâtă și dispus reintegrarea reclamantei în muncă,obligând-o pe pârâtă la plata drepturilor salariale de care a fost lipsită reclamanta (7.02.2005) până la data reintegrării acesteia. La data de 20.09.2005 raporturile de muncă dintre părți încetează potrivit dispozițiilor art.55 litera b din Codul Muncii (ca urmare a acordului părților,la data convenită de acestea).
În ceea ce privește capetele de cerere din acțiunea introductivă,din raportul de expertiză contabilă nr.-/2008 întocmit de economist Centu,rezultă că potrivit statelor de plată,reclamantei i s-au reținut din drepturile bănești contribuțiile datorate potrivit legii,bugetului asigurărilor sociale de stat,fondului de sănătate și fondului de șomaj.
Din același raport de expertiză rezultă că pârâta a comunicat declarații rectificative nominale privind pe asigurata la AJOFM B la data de 24.10.2006 (anexele la filele 24-47 din expertiză) și către Casa de Pensii B la data de 20.06.2007 /anexate la filele 45 - 59 raport de expertiză).
Din ultima constatare rezultă că pârâta a comunicat declarațiile privind-o pe reclamantă către Casa de Pensii B la 20.06.2007 deci după înregistrarea
Acțiunii de față (20.02.2007) ceea ce echivalează cu recunoașterea culpei sale.
Pârâta nu a comunicat reintegrarea în muncă la timpul potrivit Casei de Sănătate B iar ulterior,la data de 19.02.2008,cu numărul 231/19.02.2008 (fila 83 din raport) a solicitat depunerea,însă nu i-a mai fost primită,considerându-se că față de prevederile Normelor Metodologice privind aplicarea Ordinului nr.617/13.08.2007,art.2 (3),"drepturile de asigurare încetează după 3 luni de la ultima plată a contribuției" și (4) "asigurații au dreptul la pachetul de servicii medicale de la data începerii plății contribuției la fond". Expertul consemnează că această stare de fapt nu va produce nici un efect (soluție comunicată verbal expertului de persoanele din cadrul oficiului juridic și serviciului evidență asigurați din cadrul Casei de Asigurări de Sănătate B).
În ceea ce privește modalitatea în care au fost efectuate plățile către asigurările sociale aferente perioadei 07.02.205 - 29.09.2005 pentru reclamantă,același expert conchide că cuantumul obligațiilor de plată în contul fiecărui fond,se comunică potrivit Codului d e procedură fiscală (art.79,81,82) prin declarații sau declarații rectificative de contribuabil.
În cazul de față,pârâta a depus pentru modificările intervenite în perioada februarie - septembrie 2005 declarații rectificative la data de 20.11.2006,conform anexelor de la filele 61-81 din raportul de expertiză.
Din analiza plăților din fișa sintetică comunicată de Administrația Fiscală B rezultă că pârâta a făcut în contul celor trei obligații plăți (de multe ori doar parțiale) dar și prin compensare sau diminuare,însă la data de 28.02.2008 sunt achitate integral toate obligațiile deci inclusiv cele reținute de la reclamantă.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus menționate,instanța a admis în parte acțiunea,în sensul că oao bligat pe pârâtă să achite Casei de Sănătate B sumele pentru fondul de sănătate aferente perioadei 07.02.2005 - 29.09.2005 reținute de la reclamantă și a respins restul pretențiilor deoarece au fost făcute virările către AJOFM B și Casa de Pensii B,conform raportului de expertiză.
Văzând dispozițiile art.274 -276 din Codul d e procedură civilă,pârâta a fost obligată la plata parțială a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de ambele părți, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta, sentința este criticată pentru faptul că expertul nu a stabilit data la care au fost achitate contribuțiile reținute de la reclamantă, ci doar că au fost achitate în 28.02.2008. Se mai arată că nu s-a făcut dovada achitării impozitului pe venit reținut de reclamantă, încălcându-se astfel disp. imperative ale codului fiscal.
O altă critică vizează faptul că din raportul de expertiză contabilă nu rezultă data la care s-au făcut plățile către AJOFM B, Nu s-a efectuat plata contribuției de asigurări de sănătate, și nici nu s-a conformat cu privire la plata contribuției de asigurări sociale de stat.
Sentința mai este criticată pentru faptul că în mod nelegal instanța a diminuat onorariul de avocat, și de asemenea nu a acordat plata către reclamantă avansului onorariului de expert în cuantum de 500 lei, pe care l-a achitat aceasta.
În completarea motivelor de recurs sunt reiterate criticile privind nepronunțarea de către instanța de fond asupra capătului de cerere privind neplata impozitului pe salariu de către angajator și se mai arată că sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și convingerea instanței sens în care au fost încălcare disp. art 261 al 1 Cod procedură civilă
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta - SRL B, sentința este criticată pentru faptul că instanța nu a reținut că nu are nici o vină pentru că și-a îndeplinit obligațiile fiscale, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, chiar înainte de a fi promovată prezenta acțiune.
Au fost analizate concluziile raportului de expertiză pentru fiecare obligație în parte astfel că se arată că instanța de fond a obligat în mod greșit angajatorul la plata celor solicitate, atâta timp cât contribuțiile s-au plătit.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul reclamantei este nefondat și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă iar recursul declarat de pârâtă este întemeiat și în consecință va fi admis, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prima critică din recursul declarat de recurenta, trebuie menționat faptul că este lipsit de relevanță aspectul invocat legat de omisiunea înscrierii datei la care s-au efectuat plățile către Casa Județeană de Pensii, atâta timp cât plățile s-au efectuat iar din adeverința emisă în data de 28.02.2008, rezultă că angajatorul nu avea nici o obligație financiară restantă față de fondurile reclamate. Legat de acest aspect, în raportul de expertiză efectuat în cauză se reține că, declarația rectificativă a fost depusă în data de 22.11.2006, iar declarația nominală înregistrată la CJP B, a fost înregistrată în data de 20.06.2007. Prin urmare această critică nu este întemeiată și în consecință va fi respinsă.
În ceea ce privește plata contribuției de asigurări de sănătate, din concluziile raportului de expertiză rezultă că și acestea au fost plătite prin, fără însă a se depune declarația rectificativă nominală la Casa de Asigurări de Sănătate. Prin urmare critica din recursul declarat de pârâtă, relativă la obligarea la plata contribuției de asigurări de sănătate, este întemeiată și în consecință recursul acesteia va fi admis, urmând ca sentința să fie modificată în tot. Așa cum a concluzionat expertul desemnat în cauză reclamanta nu a înregistrat nici un prejudiciu dat fiind faptul pentru perioada respectivă, plata s-a efectuat iar pentru viitor reclamanta beneficiază de pachetul de asigurări de sănătate în momentul reluării plăților.
În ceea ce privește plata impozitului pe venit, trebuie observat că instanța de fond nu a fost sesizată legal cu acest capăt de cerere. Este adevărat că există o însemnare de mână, pe cererea de chemare în judecată, însă instanța nu a luat act de acest lucru prin nici o încheiere de ședință, iar reclamanta nu a formulat o precizare de acțiune în termenul legal prevăzut de disp. art. 132 raportat la disp. art. 82 din Cod procedură civilă. Prin urmare sancțiunea neluării în seamă a acesteia este una legală și pertinentă.
Mai mult chiar, odată cu discutarea probelor, cu încuviințarea obiectivelor la raportul de expertiză, partea reclamantă, reprezentată prin avocat, nu a solicitat ca expertul să analizeze și acest capăt de cerere, achiesând prin urmare la obiectivele la expertiză încuviințate astfel.
Față de aceste considerente critica din recursul reclamantei, relativă la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la plata impozitului pe salariu, este neîntemeiată și în consecință va fi respinsă.
Nu poate fi primită nici critica legată de lipsa temeiurilor legale și a argumentelor ce au dus la convingerea instanței în sensul pronunțării soluției, pentru că din cuprinsul sentinței, rezultă că instanța a argumentat suficient de amplu și a fundamentat în drept întreaga argumentație reținută.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, față de faptul că va fi admis recursul declarat de pârâtă, și sentința primei instanțe modificată în tot în sensul respingerii acțiunii, instanța urmară să facă aplicarea disp. art. 74 din Cod procedură civilă în sensul că va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5606 lei. (RON), ocazionate la fond, în recurs nefăcând dovada acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr. 998/2008 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul declarat de recurenta SRL împotriva sentinței civile nr. 998/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta L: B.
Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 5606 lei, la fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 25 Iulie 2008
Președinte Ptr. - - aflată în concediu legal semenează Vicepreședinte Instanță | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red NG 25.07.08
Dact AG 28.07.2008/ 2 ex
Jud fond T /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi
