Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 78
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Bârsescu Neculai
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, în numele și pentru membrii de sindicat - reclamanții:, -, -, -, A, G, HG, împotriva sentinței nr. 1321 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenții și reprezentanții pârâților intimați Consiliul Local B, Grupul Școlar " "B și Centrul Financiar - Grupul Școlar " "
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- din 30.05.2008 la Tribunalul Botoșani, reclamanții:, -, -, -, A, G, HG, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B, au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local B, Grupul Școlar " "B și Centrul Financiar - Grupul Școlar " "B, solicitând obligarea acestora la calcularea și la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând primele de vacanță pentru perioada 2001 - 2008, precum și a despăgubirilor pentru rata inflației și dobânda legală de la data scadenței și până la plata efectivă a sumelor datorate.
În motivare, reclamanții au invocat ca temei legal prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și alte acte normative care reglementează salarizarea personalului bugetar.
În acest sens au arătat că potrivit art. 48 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază ca parte fixă, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând din adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Alineatul 2 din același articol prevede că drepturile salariale suplimentare care au caracter social se stabilesc prin negociere între limite minime și maxime dar în limitele legii prin contracte individuale de muncă și prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din domeniu.
Conform articolul 50 pct. 12 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul cadrelor didactice, reclamanții au statutul de personal didactic, didactic auxiliar și personal nedidactic în cadrul instituțiilor școlare arondate Inspectoratului Școlar Județean.
În atare condiții, au solicitat acordarea primelor de concediu de odihnă pe anii 2001-2008, însă angajatorul le-a comunicat refuzul acordării acestor drepturi.
În opinia reclamanților, drepturile lor la prima de concediu au ca temei legal prevederile Contractelor colective de muncă unic la nivel național, pe anii 2003, 2005, 2006 încheiate conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 în baza aceleiași legi potrivit căreia "se poate stabili ca, în raport de posibilitățile economico - financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, personalului didactic, didactic auxiliar și personalului nedidactic să i se plătească și o primă de vacanță.
Mai mult, Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pe 2003 - 2004 în art. 37 alin. 1 lit. g stipulează expres că " . personalul din învățământ beneficiază de următoarele premii: o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii". Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu".
În această ultimă variantă este important a se constata că acordarea acestui drept nu mai este condiționată de posibilitățile economico - financiare ale unității, în opinia acelorași reclamanți onorariul acestui drept având caracter obligatoriu.
Cu privire la sintagma de "venituri proprii", reclamanții consideră că sursa de proveniență a acestora o constituie veniturile realizate de către unitatea administrativ-teritorială și nu de către unitatea școlară.
Cum finanțarea sistemului de învățământ din România este reglementată de nr.HG 538/2001 conform căreia finanțarea unităților de învățământ principală, complementară, este asigurată de la bugetul de stat, de bugetul unităților administrativ - teritoriale, cât și de finanțarea de venituri proprii realizate exclusiv de către unitățile școlare, acțiunea a fost îndreptată împotriva celor doi pârâți.
Concluzionând că prin refuzul pârâților de a acorda primele de vacanță cuvenite reclamanților pentru perioada 2001-2008 s-au încălcat dispozițiile art. 39 din Legea nr. 53/2003 și art. 53 din Constituția României, coroborate cu dispozițiile incidente și cuprinse în Legea nr. 24/2000, modificată, conform cărora "exercițiul unor drepturi materiale sau ale unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune după caz, în condițiile expres și limitativ evidențiate în normele constituționale arătate, în caz contrar fiind afectat exercițiul dreptului consacrat și lipsind în felul acesta de finalitate și forță juridică și implicit de consecințele pecuniare, intenția clară a legiuitorului avută la consemnarea dreptului", aceștia au solicitat admiterea acțiunii.
Pârâții nu au depus întâmpinări și nici nu au trimis reprezentanți în instanță.
Tribunalul Botoșani - secția civilă, prin sentința nr. 1321 din 1 octombrie 2008, respins, ca fiind prescrise, pretențiile privind plata primelor de vacanță aferente anilor 2001 - 2004 inclusiv.
A respins, ca nefondată, acțiunea în pretenții bănești având ca obiect obligarea la plata primelor de vacanță aferente anilor 2005 - 2008, acțiune formulată de Liga Sindicatelor din Învățământ B, în numele și pentru membrii de sindicat - reclamanții:, -, -, -, A, G, HG, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local B, Grupul Școlar " "B și Centrul Financiar - Grupul Școlar " "
În baza art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției ridicate din oficiu și a admis-o pentru motivele expuse în considerentele încheierii de ședință din 1.09.2008, reținând în esență că temeiul drepturilor pretinse prin acțiune îl constituie o clauză contractuală (art. 37 alin. 1 lit. g din contractul la nivel de ramură), pe când nr.OUG 146/2007 are în vedere primele de vacanță care fuseseră stabilite prin acte normative.
Cât privește fondul cauzei instanța de fond a arătat că în contractul colectiv de muncă pe anul 2007 nu a fost inserată o clauză expresă prin care instituțiile pârâte să fie obligate a acorda prima de concediu. Mai mult ca atât acordarea acestei facilități a fost condiționată de existența unor venituri proprii realizate de unitățile școlare.
Drept consecință, acordarea acestor prime nu avea un caracter obligatoriu, acordarea acestui drept fiind dependent de realizarea sau nu a unor venituri proprii de către unitățile angajatoare.
Împotriva sentinței a declarat recurs Liga Sindicatelor din Învățământ B, în calitate de reprezentantă a reclamanților, -, -, -, A, G, HG, care a arătat că acest drept este recunoscut prin art. 50 din Legea nr. 128/1997, Contractul colectiv de muncă la nivel de învățământ (art. 37 al. 1 lit. g din PE anii 2003 - 2004, încât în mod greșit prima instanță a reținut că acordarea acestui drept este condiționată administrativ de existența unor venituri proprii realizate de unitățile școlare.
În realitate sintagma de venituri proprii se referă la veniturile proprii ale consiliului local (județean, după caz) în a cărui sarcină cade finanțarea unității școlare respective.
Așadar, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 din nr.HG 538/2001 se constată că instituția obligată la finanțarea învățământului preuniversitar de stat este consiliul local al respectivei unități administrativ - teritoriale cu excepția școlilor speciale, a caselor corpului didactic și a cluburilor sportive școlare.
Dreptul subiectiv la încasarea acestor sume există indiferent dacă instituția are sau nu venituri proprii, singura problemă discutabilă putând să apară doar în faza de executare silită a hotărârilor judecătorești întrucât în această fază executorul judecătoresc s-ar putea lovi de insolvabilitatea debitorului.
Verificând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale incidente în materie și de motivele invocate în recurs, curtea constată că recursul nu este fondat.
Este adevărat că Contractul colectiv de muncă la nivel de învățământ pentru anii 2003 - 2004, prevăzut și pentru anii 2005 - 2006 și aplicabil și pentru anii 2007 - 2010, prevede că personalului din învățământ trebuie să i se plătească o primă de vacanță din venituri proprii în condițiile legii.
Părțile contractante nu au lămurit sintagma de venituri proprii încât pe această cale să se stabilească care dintre unități sau instituții are obligația să plătească aceste prime.
Un al doilea concept se referă la sintagma "în condițiile legii".
Finanțarea sistemului de învățământ din România este reglementată în special de două acte normative, respectiv, HG nr. 538/2001 și nr.HG 2192/2004, ultimul act fiind aplicabil școlilor pilot stabilite prin Hotărâre de Guvern.
Într-o interpretare restrictivă a celor două acte normative, sintagma de venituri proprii vizează doar veniturile realizate de unitățile școlare, ca parte componentă a bugetului aprobat pentru fiecare unitate școlară în parte. Aceste venituri proprii trebuie evidențiate distinct în măsura în care există, iar modul de constituire și de cheltuire a acestor sume, trebuie aprobat de consiliul local al unității administrativ - teritoriale în a cărei rază își are sediul unitatea școlară în cauză, clarificându-se în acest sens și calitatea procesual pasivă a acestor autorități.
Nu se poate însuși punctul de vedere în raport de cele două acte normative că sintagma "venituri proprii" s-ar referi la bugetele unității administrativ-teritoriale pe care-l afirmă pârâta întrucât potrivit, așa cum am arătat, celor două reglementări în materie termenul de venituri proprii vizează veniturile realizate de unitățile școlare.
În realitate, s-a constatat că nici una dintre unitățile școlare nu au realizat venituri proprii, așa încât obligația de plată a primelor de concediu nu poate fi transferată sau delegată consiliilor locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin.
De altfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2007 există clauză expresă, în sensul că, acordarea acestor drepturi sunt dependente de existența sau alocarea în bugetele instituțiilor implicate a unor fonduri destinate în acest sens.
Drept consecință, îndeplinirea acestor obligații constituie o posibilitate și nu o obligativitate instituțiilor pârâte.
Conchizând că, în raport de constatările realizate după verificarea soluției pronunțate de instanța de fond aceasta s-a dovedit a fi legală și temeinică, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B, în numele și pentru membrii de sindicat - reclamanții:, -, -, -, A, G, HG, împotriva sentinței nr. 1321 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.
Tehnored.
Ex.2/28.01.2009
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Pungă Titus, Bârsescu Neculai
