Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 791/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.791/
Ședința publică din 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâta ADMINISTRAȚIA PIEȚELOR FOCȘANI,cu sediul în F,nr.1,jud.V și reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr.259/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL FOCȘANI, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant, lipsă fiind recurenta pârâta ADMINISTRAȚIA PIEȚELOR FOCȘANI, recurenții- reclamanți, și intimatul-pârât CONSILIUL LOCAL FOCȘANI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în cauză s-a formulat cerere de abținere de către d-l judecător - -, cerere soluționată în Camera de Consiliu din 17.11.2008 și respinsă ca nefondată; intimatul - pârât
CONSILIUL LOCAL FOCȘANI a depus copia Dispoziției Primarului nr.11/9.01.2004 privind acordarea sporului de dispozitiv; după care:
Se procedează la legitimarea recurentului reclamant posesor al seria - nr.- eliberată de Polița mun.O la data de 6.01.2004.
Întrebat fiind, recurentul reclamant precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat curtea apreciază recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului reclamant în susținerea recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului, iar în rejudecare, casarea parțială a hotărârii instanței de fond, în sensul de a se admite și capătul de cerere privind plata drepturilor pentru viitor.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA PIEȚELOR FOCȘANI solicită respingerea acestuia.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele ș lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.259/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- a fost admisă acțiunea civilă pentru drepturi bănești formulată de reclamanții, -, și în contradictoriu cu pârâta Administrația Piețelor F și Consiliul Local
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând indemnizația de dispozitiv pentru perioada 25.02.2005-25.02.2008, actualizată în funcție de rata inflației calculată până la data plății efective.
Au mai fost obligați pârâții la operarea în carnetele de muncă a mențiunilor legale.
A fost respinsă ca neîntemeiată plata drepturilor pentru viitor.
S-au constatat ca fiind prescrise drepturile bănești solicitate pentru perioada 01.01.2004 - 25.02.2005.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.690/91/25.02.2008 pe rolul Tribunalului Vrancea -Secția civilă,reclamanții,
, au chemat în judecată Administrația Piețelor F și Consiliul Local F solicitând obligarea pârâților la plata indemnizației de dispozitiv din salariul de bază începând cu 01.01.2004 și în continuare sume actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
S-a solicitat și înscrierea acestui drept în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în baza Ordinului MAI nr.496/2003 cu referire la art.13 din Legea nr.138/1999 au dreptul la această indemnizație în calitate de personal civil contractual.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art.1 din Legea nr.138/1999 dispozițiile se aplică personalului militar și civil din Ministerul Internelor.
În temeiul art.9 al.4 din OUG nr.63/2003 MAI a emis Ordinul nr.496/2003 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, în acest fel asigurându-se egalitate de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Art.47 din Legea nr.138/1999 definește personalul civil ca fiind format din funcționari publici și personal contractual.
Cum pârâții reprezintă o autoritate publică iar reclamanții fac parte din personalul civil din cadrul MAI, urmează să se constate că au dreptul la indemnizația prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999, a fost admisă acțiunea în ce privește drepturile bănești pentru perioada 25 februarie 2005 - 25 februarie 2008, suma urmând să se actualizeze cu indicele de inflație la data plății efective.
Pe cale de consecință, s-a dispus înscrierea dreptului în carnetul de muncă.
Pentru viitor reclamanții nu au dreptul la aceste sume întrucât nu se cunoaște evoluția în viitor a actelor normative în această materie iar pe de altă parte drepturile solicitate prin prezenta acțiune au caracterul unor despăgubiri ce nu pot fi acordate pentru viitor.
S-au constatat prescrise drepturile solicitate pentru perioada 01.01.2004 - 25.02.2005 fiind împlinit termenul de 3 ani de prescripție.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâta Administrația Piețelor F și reclamanții, -, și .
În motivarea recursului pârâta Administrația Piețelor Fac riticat hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală întrucât, la data pronunțării, cererea trebuia respinsă ca rămasă fără obiect, prin Dispoziția Primarului
nr.11/09.01.2004 dispunându-se acordarea indemnizației de dispozitiv pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Primăriei municipiului F și serviciilor subordonate Consiliului Local.
Reclamanții au criticat sentința civilă considerând că instanța de fond în mod eronat a apreciat drepturile salariale solicitate ca având caracterul unor despăgubiri, în realitate fiind vorba de drepturi salariale ce nu au fost acordate de la data când norma legală prevedea acordarea acestora.
Acordarea acestor drepturi în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu s-ar impune pe toată perioada de valabilitate a normei de instituire a acestor drepturi,motivul neacordării pentru viitor fiind considerată discriminatorie și ilegală.
Au solicitat admiterea recursului,modificarea sentinței civile și admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază până la încetarea raporturilor de muncă.
În drept au invocat dispozițiile Legii nr.138/1999,Ordinul MAI nr.496/2003,OG nr.137/2000,Constituția României.
Recursul declarat de reclamanți a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL GALAȚI -Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-,prin încheierea de ședință din 25.06.2008 pronunțată în dosarul nr- dispunându-se conexarea cauzelor.
În recurs s-au depus înscrisuri, respectiv:Dispoziția nr.11/1.01.2004 emisă de Primăria municipiului F, Ordinul MAI nr.496/28.07.2003, OUG nr. 123/2003, OUG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Examinând recursurile astfel declarate pe baza motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente în materie și ținând seama și de dispozițiile art.304 și 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
În dispozițiile art.304 Cod procedură civilă sunt reglementate în mod expres și limitativ motivele de nelegalitate pe baza cărora se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri, cu ocazia exercitării căii de atac a recursului.
Cu caracter derogatoriu, prevederile art.3041Cod procedură civilă stabilesc pentru hotărârile care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel, că recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
O asemenea dispoziție se interpretează în sensul că, cu ocazia exercitării recursului, părțile nu sunt obligate să-și motiveze calea de atac doar pentru situațiile expres și limitativ înscrise în art.304 pct.1 - 9 Cod procedură civilă, pe baza caracterului devolutiv al căii de atac putând fi invocate motive care să determine cercetarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept.
Cu alte cuvinte,chiar dacă calea de atac a recursului are caracter devolutiv, părțile sunt acelea care trebuie să indice criticile aduse hotărârii judecătorești,să determine greșelile anume imputate însoțite de o minimă argumentare în fapt și în drept cât și indicarea probelor pe care se bazează.
În speță,recursul declarat de pârâta Administrația Piețelor F vizează exclusiv motivul acordării drepturilor pretinse de către intimații-reclamanți prin Dispoziția nr.11/9.01.2004 a Primarului Municipiului F,situație în care se apreciază acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
Însă,raportat doar la un asemenea motiv invocat de recurenta Administrația Piețelor F se rețin următoarele:
Prin Dispoziția nr.11/9.01.2004 emisă de Primarul Municipiului F (fila 118 dosar recurs),s-a dispus acordarea indemnizației de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Primăriei municipiului F și Serviciul public de impozite și taxe locale F,începând cu data de 15.01.2004.
Rezultă că dispoziția sus-menționată își produce efectele exclusiv pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Primăriei Municipiului F și Serviciului public de impozite și taxe locale
În prezenta cauză,intimații-reclamanți nu fac poarte din categoria funcționarilor și personalului contractual arătat,aceștia fiind angajați în calitate de personal contractual în cadrul Administrației Piețelor
Ca atare,nefiind incluși în categoria persoanelor strict individualizate prin dispoziția invocată,rezultă că prevederile acesteia nu li se aplică intimaților-reclamanți,motivul de recurs învederat fiind considerat nefondat în condițiile prevăzute de art.312 al.1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește recursul recurenților-reclamanți,aceștia reprezintă personal angajat pe bază de contract de muncă în cadrul pârâtei Administrația Piețelor F și au solicitat prin cererea introductivă obligarea pârâților la alocarea,calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând îndemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază,începând cu data de 01.01.2004 șiîn continuarepână la încetarea raporturilor de serviciu,sume actualizate funcție de rata inflației la data plății efective precum și înscrierea în carnetele de muncă a unor asemenea îndemnizații,funcție de perioada lucrată de fiecare și în continuare.
Și-au întemeiat acțiunea pe stare de discriminare față de nerecunoașterea acestui drept salarial intitulat,indemnizație de dispozitiv pentru personalul din cadrul Ministerului Administrației și Internelor care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice,în baza art.13 din Legea nr.138/1999 și a Ordinului nr.496/2003.
Însă,în situația constatării existenței unei discriminări,dispozițiile art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 dau dreptul persoanei în cauză la formularea unei cereri pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare,potrivit dreptului comun.
Drept urmare, pretențiile formulate de recurenții-reclamanți nu puteau avea decât caracterul unor despăgubiri reprezentând cuantumul sumelor de care au fost lipsiți, urmare a stării de discriminare a căror constatare au solicitat-o potrivit dreptului comun.
Aceasta deoarece instanțele judecătorești au rolul de a realiza justiția,în cadrul litigiilor dintre subiectele de drept cu privire la existența,întinderea și exercitarea unor drepturi subiective recunoscute prin lege.
În ceea ce privește acordarea în continuare a despăgubirilor,o asemenea problemă ține de modalitatea de aplicare a legii vizând dreptul salarial solicitat,iar instanțele judecătorești nu au competența de a prevedea o situație viitoare,pentru un prejudiciu eventual și incert ca existență și întindere.
Elementele componente ale salariului pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice se stabilesc prin acte normative ce pot suferi modificări în condițiile legii iar instanța nu poate ea însăși reglementa,cu ocazia soluționării litigiului dedus judecății, o asemenea evoluție.
În această situație se află și cererea privind înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă,pretențiile formulate și încuviințate de prima instanță având caracterul unor despăgubiri și nu a unor drepturi salariale care pun în discuție modalitatea de legiferare a lor, mai ales pentru viitor.
În consecință, în conformitate cu prevederile art.312 al.1 Cod procedură civilă, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâta Administrația Piețelor F și reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr.259/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta Administrația Piețelor F cu sediul în F, nr.1, jud. și reclamanții
, împotriva sentinței civile nr.259/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
dec.jud.-/24.12.2008
Tehnored./2 ex./ 30 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Valentina Gabriela
