Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 7964/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 7964
Ședința publică de la 05 2008
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier:
Pe rol, pronunțarea în recursurile declarate de pârâții Consiliul Județean G și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G împotriva sentinței civile nr. 2766/13.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Ambulanța G, precum și cu intimatul-pârât Complexul pentru Servicii Comunitare pentru Copilul în Dificultate Târgu J, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 05.09.2008, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la 11.09.2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 2766 de la 13 decembrie 2007 respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de intimatul Consiliul Județean
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de intimatul Direcția Generală de Asistență Socială si Protecția Copilului
A admis in parte cererea formulată de petentul Sindicatul,G, împotriva intimaților Direcția Generală de Asistență Socială si Protecție a Copilului G, Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul in Dificultate Tg.J și Consiliul Județean
A obligat intimații la plata către petent si către salariații membri de sindicat ai acestuia a diferențelor salariale actualizate pentru orele lucrate in zilele de repaus săptămânal ore suplimentare si de sărbătorile legale, reprezentând sporul de 100%, precum si la plata indemnizației aferente zilelor suplimentare de concediu de odihnă, pe perioada 12.02.2004-12.02.2007 după cum urmează: 3907,03 lei, () 4975,18 lei, 2760,71 lei, 3354,57 lei, 402,30 lei, 1859,37 lei, 3432,63 lei, 1683,84 lei, 3158,35 lei, 3075,74 lei, 2786,19 lei, 993,39 lei, 1099,90 lei, 1065,45 lei, Boldi 1361,12 lei, 1123,63 lei, 822,43 lei, 1024,96 lei, 1035 lei, 1003,22 lei, 2557,91 lei, 3013,81 lei, 1695,11 lei, 2849,36 lei, 1699,73 lei, 3062,58 lei, 358,97 lei si 570,13 lei, sume actualizate la 31.03.2007, ce vor fi actualizate si la data plății efective.
A respins acțiunea față de.
A obligat intimații la plata catre petentul Sindicatul,Ambulanta a sumei de 1800 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Exceptia privind lipsa calitatii procesuale pasive invocată de intimatul Consiliul Judetean G este neintemeiată și a fost respinsă, cu motivarea ca intimatul Consiliul Judetean G are calitatea de principal ordonator de credite pentru Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului G si pentru Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul A in Dificultate.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de intimata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului G, potrivit Decretului nr.167/1958 aceasta a fost respinsă, cu motivarea ca drepturile au fost solicitate de petent incepand cu 12.02.2004, incadrandu-se in termenul general de prescriptie de 3 ani.
Persoanele individualizate in actiune, membrii petentului Sindicatul, G, sunt salariatii intimatului Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul in Dificultate -Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului
Salariații membri ai petentului Sindicatul, G au prestat ore suplimentare în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale, al căror număr a fost determinat prin expertiza contabilă efectuată in cauză.
Această muncă suplimentară nu a fost compensată prin ore libere plătite in următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, conform art.119 alin.1 din Codul muncii.
Devin aplicabile dispozițiile art.120 din Codul muncii, potrivit cărora,In cazul in care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă in termenul prevăzut de art.119 alin.1 in luna următoare, munca suplimentara va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Sporul pentru munca suplimentară, acordat in condițiile prevăzute la alin.1, se stabilește prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, după caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.
Potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii,Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Drepturile bănești reprezentând contravaloarea orelor suplimentare efectuate si neplătite au fost determinate prin expertiza contabilă efectuată in cauză pentru fiecare salariat membru al petentului si au fost reactualizate in funcție de indicele de inflație.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, s-a reținut că salariaților membri ai petentului le sunt aplicabile dispozițiile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară si de asistență socială pe perioada 2001-2002, contract care și-a produs efectele până la 31.12.2005, conform Actului adițional nr.61010/23.12.2003, salariații fiind membri ai unui sindicat al lucrătorilor din domeniul asistenței sociale, semnatar al respectivului contract colectiv.
Acest contract colectiv de muncă prevede acordarea unor zile suplimentare de concediu de odihnă, in funcție de locul de muncă.
Numărul de zile suplimentare de concediu pentru perioada 12 februarie 2004 - 01. aprilie 2006, pentru fiecare salariat in parte, precum și indemnizațiile de concediu de odihnă aferente acestor zile, actualizate în funcție de indicele de inflație, au fost determinate prin expertiza contabilă efectuată in cauză.
Apărarea intimatei Direcția Generală de Asistență Socială si Protecția Copilului G in sensul că a efectuat demersuri către Inspecția si Autoritatea Sanitară pentru expertizarea locurilor de muncă, in vederea stabilirii duratei efective a concediului de odihnă suplimentar, nu are relevanță in cauză, deoarece nefinalizarea acestor demersuri nu poate fi imputată salariaților, aceștia fiind îndreptățiți conform Legii nr.31/1991 si nr.HG250/1992 la acordarea unor zile suplimentare de concediu de odihna, drept câștigat prin clauzele Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistența socială pe perioada 2001-2002.
Potrivit art.269 alin.1 din Codul muncii,Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat in situația in care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului in timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătură cu serviciul.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G și Consiliul județean
În recursul său recurenta Direcția General de Asistență Socială și Protecția Copilului G critică sentința pentru faptul că în mod greșit instanța a acceptat ca norme juridice de raportare cele ale CCM la nivel de ramură sanitară și de asistență socială() pentru perioada 2001-2002.
Un alt motiv de critică se referă la faptul că în mod greșit petenții au luat ca norme juridice de raportare pentru concediul suplimentar de odihnă pe cele ale CCM la nivel de ramură sanitară și de asistență socială () pentru perioada 2001-2002. reiterează în acest sens motivare de mai sus de la punctul 2 lit.a și
Cu privire la normele speciale care se aplică pentru concediul suplimentar de odihnă invocă din nou pe acelea prevăzute în HG 250/1992, actualizată - privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare și legea 31/1991 privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi pentru salariații care lucrează în condiții deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
Cu privire la zilele de concediu suplimentar de odihnă, în conformitate cu art. 18 din HG 250/1992, actualizată - salariații din unitățile bugetare care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare au dreptul în fiecare an calendaristic la concediu de odihnă suplimentar cu o durată cuprinsă între 3 și 10 zile lucrătoare.
Art.19 din aceeași hotărâre de guvern, trimite la art.2 și art.3, alin.1 din legea 31/1991 pentru a se stabili existența condițiilor de muncă vătămătoare, grele sau periculoase.
Art.2 și 3, alin.1 din legea 31/1991 fac referire la stabilirea existenței condițiilor de muncă vătămătoare, grele sau periculoase de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă, pe baza determinărilor efectuate de către personalul încadrat în unitățile speciale ale Ministerului Sănătății.
Art.21 alin.1 - teza 3 din HG 250/1992 dispune ca durata "efectivă a concediului suplimentar de odihnă se aprobă de Consiliul județean pentru salariații din serviciile publice județene, precum și subunitățile subordonate".
Recurentul Consiliul județean G consideră că sentința recurentă este netemeinică și nelegală, întrucât, în mod greșit instanța de fond, în exercitarea rolului său activ, a constatat existența calității procesuale pasive a Consiliului județean G în acest litigiu.
În conformitate cu prevederile Legii nr.53/2003 - Codul muncii și Regulamentul de Organizare și funcționare al DGASPC G, Consiliul județean G nu are calitatea de angajator pentru personalul din cadrul Complexului de Servicii Comunitare pentru Copilul cu handicap TG.J, ce este reprezentat de Sindicatul "AMBULANȚA"
Întrucât, potrivit actelor normative invocate, calitate de angajator pentru această categorie de salariați o are conducerea Complexului de Servicii Comunitare pentru Copilul în Dificultate Tg.J, stabilirea și plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea orelor prestate în zilele de repaus
săptămânal și sărbători legale și a zilelor de CO suplimentar este atributul exclusiv al conducerii acestei instituții, aceasta realizându-se sub coordonarea DGASPC G în a cărei subordine se află.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs formulate,a actelor și lucrărilor dosarului,în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,precum și conform art.304 ind.1 Cod procedură civilă,Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
La data de 12 02 2007,intimații reclamanți au chemat în judecată pârâții solicitând plata diferențelor salariale actualizate pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal,ore suplimentare și sărbători legale reprezentând sporul de 100% și plata indemnizației aferente zilelor suplimentare de concediu de odihnă,drepturi acordate pe ultimii 3 ani.
Prima instanță a admis acțiunea și a acordat reclamanților sumele stabilite prin expertiza efectuată în cauză pentru perioada 2004-martie 2006.
Dar,instanța de fond a aplicat dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară și asistență socială pentru anii 2001-2002 și a acordat indemnizația pentru zilele de concediu de odihnă suplimentar, fără să facă minime verificări dacă pârâta face parte din instituțiile aflate în coordonarea Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap deoarece,în nota de subsol,se precizează că termenul de asistență socială,desemnează numai aceste instituții și astfel salariații pot beneficia de aceste prevederi.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că,pentru a fi aplicat un contract colectiv de muncă,este suficientă calitatea de membru al unui sindicat care a participat la negocierea și semnarea acestui contract deoarece art.11 alin.1 lit. din legea nr.130/1996 prevede că, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Deci, pentru a se aplica un contract colectiv de muncă este necesar ca salariatul să fie încadrat într-o unitate din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte,acest contract colectiv de muncă a fost prelungit prin acte adiționale succesive până la 31 12 2003.
Acest contract colectiv de muncă s-a prelungit prin actul adițional nr.61010/23 12 2003 până la negocierea CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ UNIC la nivel național.
CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ unic la nivel național este cel pentru anii 2005-2006 care s-a încheiat la data de 31 01 2005.
Astfel că nu mai există nici un motiv pentru aplicarea CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ la nivel de ramură sanitară pentru anii 2000-2001,după data de 31 01 2005.
Instanța de fond nu a analizat nici apărările pârâtei că,fiind instituție bugetară,are lege specială de salarizare respectiv HG nr.281/1993 care în art. 1 prevede că salarizarea personalului din unitățile bugetare se face ținând seama de specificul fiecărui domeniu de activitate: unități de învățământ, unități de cercetare științifică fundamentală și avansată și de proiectare, unități de informatică, unități sanitare și de asistență socială, unități de cultură, unități de sport, precum și alte unități finanțate de la bugetul public național și care este derogatorie de la dispozițiile codului muncii.
Totodată,instanța nu a ținut cont nici de dispozițiile art.10 din HG.nr.281/1993 care prevăd că munca prestată în unitățile sanitare, de asistență socială și de ocrotire, precum și în unitățile vamale în sâmbăta liberă, în ziua de duminică sau în zilele de sărbători legale, în cadrul schimbului normal de lucru, în vederea asigurării asistenței medicale de urgență sau a continuității activității unităților vamale, se plătesc cu un spor de până la 100% din salariul de bază și se aprobă de conducătorul unității. Munca astfel prestată și plătită în condițiile de mai sus nu se compensează și cu timp liber corespunzător.
Față de aceste aspecte,Curtea apreciază că instanța nu a soluționat fondul cauzei și urmează ca în baza art.312 alin.3Cod procedură civilă,să admită recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI G,să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
De asemenea pentru a asigura o judecată unitară,va admite și recursul formulat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN
Cu ocazia rejudecării,instanța de fond va stabili dacă instituția pârâtă este instituție bugetară și,în caz afirmativ, va calcula drepturile salariale în raport de dispozițiile legale aplicabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN UMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN G și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI G, împotriva sentinței civile nr. 2766/13.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul "AMBULANȚA"G și intimatul-pârât COMPLEXUL PENTRU SERVICII COMUNITARE PENTRU COPILULUI ÎN DIFICULTATE Târgu
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.-
4 ex/AS/13 10 2008
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Marin Covei, Tamara Carmen
