Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 804/2008. Curtea de Apel Brasov

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 804/R/

Ședința publică din 09 septembrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Rodica Popa

JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma

JUDECĂTOR 3: Cristina

Grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN B, împotriva sentinței civile nr. 1271/M din data de 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 8 septembrie 2008, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 septembrie 2008.

CURTEA:

Asupra recursului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 1271/M/2008 a Tribunalului Brașova fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI și CONSILIUL JUDEȚEAN

A fost obligată pârâta de ordinul 1 la acordarea, calcularea, plata drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv", lunară, în procent de 25 % raportat la salariul de bază, începând cu data de 15.05.2005 și până la data încetării raporturilor de muncă, respectiv a contractului de muncă, cu excepția perioadelor în care raporturile de muncă au fost suspendate sau întrerupte, de la data scadenței fiecărei indemnizații cu actualizarea acesteia cu indicele de inflație până la data efectivă a plății, precum și cu consemnarea de către serviciul de resort în cărțile de muncă ale sus numiților, a indemnizației de dispozitiv retroactiv.

A fost obligat pârâtul de ordinul 2 în calitate de ordonator principal de credite, la alocarea fondurilor necesare DGASPC pentru efectuarea de plăți a drepturilor bănești.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanții au calitatea de angajați, personal contractual, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.

Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea 138/1999 și vizează cadre militare, angajați pe bază de contract și salariați civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații și Ministerul Justiției.

Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice iar la pct.3.1.1 se arată că prin personal civil în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite de Legea 138/1999 cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege.

Art. 13 din Legea 138/1999 stabilește cuantumul indemnizației de 25 % din salariul de bază și se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.

Rezultă că, salariaților civili le este recunoscut beneficiul aceleiași indemnizații de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.

Este evident faptul că prin Ordinul nr. 496/2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca din rândul personalului care beneficiază de acest spor să facă parte și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discriminarea în privința drepturilor de natură salarială a personalului aflat în subordinea și coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminarea pentru personalul din cadrul aceleiași instituții.

Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul Consiliul Județean B, în termen, motivat.

În motivele de recurs sentința este criticată pentru nelegalitate.

Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 138/1999. Dispozițiile referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv lunare de 25% sunt aplicabile exclusiv angajaților, MI, și MJ.

În conformitate cu dispozițiile pct.31.1 din Ordinul 496/2003 emis de MAI prin "personal civil" se înțelege "funcționari publici și personalul contractual din structurile mai" ori personalul care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B, nu se încadrează în sistemul instituțiilor avute în vedere de legiuitor când a stabilit acordarea indemnizației de dispozitiv.

Analizând recursul formulat, Curtea apreciază că este întemeiat.

Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.

Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art. 13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".

Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".

Potrivit pct. 31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art. 1, art. 2, art. 21).

Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.

În prezenta speță, așa cum s-a arătat și în motivele de recurs, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B în cadrul căruia reclamanții sunt angajați în baza contractului individual de muncă, este subordonat Consiliului Local B, în ceea ce privește organizarea, funcționarea și finanțarea acestuia. Dat fiind regimul juridic al acestuia, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul acestui serviciu.

Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".

Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 2 alin. 1 și respectiv art. 3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.

Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.

Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.

Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare extensivă a dispozițiilor legale aplicabile adăugându-se la lege o situație neprevăzută de aceasta astfel încât, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul pârâtului va fi admis iar acțiunea reclamanților va fi respinsă conform dispozitivului prezentei.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurentul Consiliul Județean B împotriva sentinței civile nr. 1271/M/2008 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot în sensul că:

Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și Consiliul Județean

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 9.09.2008.

Președinte,

pt.- - aflată în delegație, semnează vicepreședinte instanță

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Red./18.09.2008

Tehnoredact./19.09.2008/ 3 ex.

Jud. fond che,

Președinte:Rodica Popa
Judecători:Rodica Popa, Daniel Marius Cosma, Cristina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 804/2008. Curtea de Apel Brasov