Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 810/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 810
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Pașcan
JUDECĂTORI: Elena Pașcan, Camelia Viziteu Niculina Țiț
: - -
GREFIER: - -
----------------------------------------------------------------------------
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de A. - GRUP.- împotriva sentinței civile nr.429 din 2 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimați cu delegație de substituire pentru avocat - avocat, lipsă fiind celelalte părți. -
Procedura este legal îndeplinită. -
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că recursul este declarat, motivat în termen, legal scutit de taxă de timbru și dispune rectificarea conceptului în sensul că unul din intimați a fost trecut și citat de două ori. -
Nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri părții prezente. -
Avocat pentru intimați având cuvântul a lăsat la aprecierea instanței excepția privind prescripția iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca fiind nefundat, fără cheltuieli de judecată. -
Precizează că intimaților li s-au achitat sumele din hotărâre în proporție de 90%.-
S-au declarat dezbaterile închise. -
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.429/D/2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respinsă excepția dreptului material la acțiune; a fost admisă acțiunea principală și acțiunile conexe formulate de reclamanții, -, -, toți cu domiciliul ales la cabinet de avocatură cu sediul în Str. - - nr. 2/C/37, județul B, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B- Sector 1.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților sumele ce reprezintă suplimentări salariale de C și de Paști, cuvenite în temeiul art.168 din Contractul Colectiv de Muncă, pentru anii 2004 -2006, după cum urmează:
- - 2.380 lei, - 2.380 lei, -- 2.380 lei, - - 2.380 lei, -5630 lei, - 2.380 lei, - 7.480 lei, - 2.380 lei, - 5.630 lei, - 5.630 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.-
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, câte 100 lei fiecărui reclamant.-
Pentru a hotărâ astfel instanța de fond a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la sub nr.6141/110/12.11.2007 reclamanții, -, -, au chemat în judecată SA solicitând ca pârâtul să fie obligat la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate potrivit art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, pentru anii 2004 -2006, în cuantum reactualizat la data plății. -
Prin încheierea din 19.12.2007 instanța a dispus disjungerea cererilor și înregistrarea lor separată pentru fiecare reclamant în parte.
Astfel, sub numerele:
- - - a fost înregistrată cererea formulată de domnul;
- - - a fost înregistrată cererea formulată de doamna;
- - - a fost înregistrată cererea formulată de doamna;
- - - a fost înregistrată cererea formulată de doamna;
- - - a fost înregistrată cererea formulată de domnul;
- - - a fost înregistrată cererea formulată de domnul;
- - - a fost înregistrată cererea formulată de domnul;
- - - a fost înregistrată cererea formulată de domnul;
- - - a fost înregistrată cererea formulată de domnul.
Prin încheierea de ședință pronunțată în 12 martie 2002, tribunalul a decis conexarea lor la dosarul -.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că au fost salariați ai pârâtei pe zona județului B și că potrivit Contractului Colectiv de Muncă 2004-2007 la nivel de unitate, art. 168(1), cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, însă obligația de a plăti aceste sume nu a fost respectată de către pârâtă.
Motivând în drept cererile, reclamanții au invocat dispozițiile art. 269, 238, 161, A 4 din Codul Muncii, ale art. 168 A 1 din Contract Colectiv de Muncă 2004-2007 la nivel SA, iar în dovedirea susținerii lor au depus la dosar înscrisuri (5-9, 75-86).
întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților societății, reprezentanții SA și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile suplimentare de C și de Paște prevăzute de articolul 168(1) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art. 168(2).
Această operațiune nu a avut aplicabilitate temporară limitată ci a fost efectuată în anul 2003 și a continuat să producă efecte și în anii următori, timp de 3 ani neexistând nici un fel de probleme legate de interpretarea celor 2 alineate ale art. 168 CCM la nivel de unitate.
Chiar acceptând prin absurd că reclamanții ar fi îndreptățiți la primele suplimentare, pârâta susține că dreptul la acțiune nu s-a născut întrucât potrivit art.168 CCM 1 teza finală, text nemodificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu la nivel de societate ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (84-95).
A mai arătat pârâta prin nota explicativă depusă la dosar (96) că nu este de acord cu modul de calcul al drepturilor pretinse de către reclamanți, atât timp cât acesta se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate, în realitate baza de calcul fiind reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori la nivelul anilor 2003-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamanți, astfel cum rezultă din adresa nr. 2919/12.11.2007 (98).
În dovedirea susținerilor sale, pârâta a depus la dosar înscrisuri (97-127).
Instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, stabilind în sarcina pârâtei un onorariu de 2.500 lei, în temeiul art. 287 Codul Muncii.
Analizând înscrisurile aflate la dosar, tribunalul a reținut:
- potrivit art. 168(1) Contract Colectiv de Muncă la nivel de unitate, cu ocazia sărbătorilor de C și de Paște, salariații pârâtei vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, cu minim 15 zile calendaristice înainte de fiecare eveniment urmând să înceapă negocierile dintre și SA, în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare a condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor.
A 2 al aceluiași articol stabilește că în anul 2003, suplimentările salariale prezentate ale A 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta susține că suplimentările salariale neintroduse în salariul de bază pe anul 2003 au fost menținute și în anii următori, astfel încât obligația prevăzută la art. 168 Contract Colectiv de Muncă a fost îndeplinită de către societate, însă această susținere nu ar putea fi verificată de către instanță decât prin efectuarea unei expertize contabile care să precizeze mai întâi modalitatea în care a fost stabilit cuantumul primelor cuvenite salariaților de Paște și de C la nivelul anului 2003, pârâta nefăcând nici un fel de dovadă în acest sens, care să definească mențiunile de salariu de baza mediu despre care vorbește Contractul Colectiv de Muncă și de salariu mediu brut și care să stabilească dacă prin menținerea sumelor acordate în anul 2003 în salariile reclamanților, se poate concluziona că pârâta și-a îndeplinit obligația prezentă de art. 168 Contract Colectiv de Muncă pe unitate.
Având în vedere însă că pârâta a refuzat să achite onorariul de expertiză stabilit în sarcina sa și față de dispozițiile art. 287- Codul Muncii potrivit căreia sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, instanța urmează să constate că acțiunea principală și cele anexe sunt întemeiate, pârâta nefăcând dovada acordării drepturilor salariale solicitate și pe cele de consecință, urmează a obliga pârâta să plătească aceste drepturi salariale restante, după cum urmează:
- 2.380 lei, - 2.380 lei, -- 2.380 lei, - - 2.380 lei, -5630 lei, - 2.380 lei, - 7.480 lei, - 2.380 lei, - 5.630 lei, - 5.630 lei.
S-a dispus ca sumele cuvenite reclamanților urmează să fie actualizate cu indicii de inflație la data plății efective, având în vedere dispoziția art. 78 din Codul Muncii.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material dreptului la acțiune, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, și respins-o întrucât primele prevăzute în favoarea salariaților SC SA de contractele colective de muncă fac parte din categoria drepturilor salariale astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 A (1) lit.c) din Legea 53/2003 și nu cele ale lit. e) al aceluiași articol și aliniat.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta, care a criticat nelegalitatea acesteia, invocând în esență următoarele:
- nelegal, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la natura drepturilor salariale solicitate de intimați.
Astfel, conform dispozițiilor art.168 1 din Contractul Colectiv de Muncă, salariații beneficiază, cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C, de drepturi salariale suplimentare, în cuantum egal cu salariul mediu pe societate.
Drepturile pretinse de intimați nu au natura unor drepturi salariale, având caracterul unor drepturi cu caracter periodic, menționate ca atare în; pe cale de consecință, termenul de prescripție, în cauză, era cel de 6 luni, conform dispozițiilor art.283 1 lit. "e" din Codul Muncii, și nu de 3 ani, cum a reținut prima instanță.
- pe fondul cauzei, hotărârea, de asemenea, este nelegală, întrucât drepturile pretinse au fost incluse în salariul de bază al fiecăruia dintre intimați, conform clauzelor pe anii 2003, 2004; o astfel de clauză a fost inserată și în versiunea republicată a din anul 2005, aceasta stipulând că, în anul 2003 suplimentările salariale de la 1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat; a mai arătat recurenta că, instanța de fond nu a reținut corect voința părților semnatare, voință ce a fost consemnată, de altfel, și în adresele Comisiei Paritare nr.5140/31.08.2007 și nr.3793/18.06.2007, precum și în actul adițional la. înregistrat cu nr.1090/22.02.2008, în care se statuează că începând cu anul 2003 primele de Paști și C au devenit parte a salariului intimaților.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de natura dreptului pretins, se apreciază că acest motiv este nefondat.
Astfel, prin însuși art.168 din se stipulează faptul că salariații vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C de osuplimentare a drepturilor salariale, în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Din interpretarea textului art.168 din astfel cum a fost redactat, rezultă că dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel confirmat implicit de recurentă prin susținerea constată conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 1 Codul Muncii și nu cel de 6 luni prevăzut la art.283 1 lit. "e" al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea
În ceea ce privește fondul recursului, se va reține:
Din analiza contractelor colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru perioadele 2004-2007, contracte depuse în xerocopie la dosarul instanței de fond, rezultă că art.168 1 are aceeași formulare în toate contractele, în sensul că intimații, salariați ai SNP vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Pași și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP; cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
2 al art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 stipulează faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de; ulterior, în contractele pentru anii 2005-2007 precizând, faptul că în anul 2003, suplimentările salariale de la 1 al articolului au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ori, maniera de redactare a art.168 2, în contractele colective de muncă, succesive și interpretarea teleologică a textului, relevă faptul că drepturile stipulate la 1 al articolului, au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2004-2007, pentru care, în, dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
Totodată, se constată că, salariul mediu de bază prevăzut în art.168 1 al contractelor colective de muncă, este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neproducând nici o dovadă neechivocă, în acest sens.
În ce privește adresele nr.5140/31.08.2007 și 3793/18.06.2007 ale Comisiei Paritare și actul adițional la, înregistrat la 1090/22.02.2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea 1 și 2 al art.168 din, nu prezintă relevanță în speță, întrucât adresa nr.3793/18.06.2007 (fila 21 dosar fond) nu menționează calitatea persoanei semnatare, mandatul acesteia, calitatea de reprezentant la, iar ambele adrese nu au fost urmate de o decizie a conducerii societății care să stipuleze în mod explicit includerea în salariul de bază a dreptului solicitat de intimați; pe de altă parte, actul adițional la, încheiat la 21.02.2008, invocat de recurentă, este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004-2007, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile obiect al prezentului litigiu.
În raport de cele anterior arătate, se reține că instanța de fond a procedat la o corectă interpretare a textului art.166 1 coroborat cu art.238 1 lit. "e" din Codul Muncii, art.168 1 și 2 din
Privitor la critica ce vizează cuantumul sumelor acordate reclamanților,în care susține recurenta privește salariul brut, curtea apreciază că această problemă, poate fi lămurită în cursul executării hotărârii recurate.-
Pentru considerentele de mai sus, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat, promovat de A. - GRUP.- împotriva sentinței civile nr.429 din 2 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.-
Irevocabilă.-
Pronunțată în ședință publică azi 5 2008. -
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Tehn.red.EG./3.12.2008
Ex.2
Președinte:Elena PașcanJudecători:Elena Pașcan, Camelia Viziteu Niculina Țiț
