Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 813/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.813/
Ședința publică din 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 3: Marioara
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, cu domiciliul în B,-, - 1,.57, domiciliat în oraș, sat, jud. G,domiciliată în B, -, nr. 3,. 2,. 3,. 43, domiciliată în B, cartier,. 37,. 6,. 4,. 120, domiciliată în B,-, -. 1,. 1,. 9, domiciliată în B, - 15,. 1,. 2, -, domiciliată în B,-,. 2,. 3,. 43, domiciliată în B,-,. 2,. 3,. 53, domiciliat în B, nr. 56,. 11,. D,. 513, -, domiciliată în B,-,. 2,. 1,. parter,. 4 împotriva încheierii de ședință din 27/06.2008 și împotriva sentinței civile nr.515/2008 a Tribunalului Brăila și de către pârâta SC SA cu sediul în B, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 515/04.07.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta - pârâtă avocat, ce substituie pe avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire pe care o depune la dosar, pentru recurentele - reclamante și avocat în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, și avocat cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenții - reclamanți, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții - reclamanți, și, au depus la dosar încă un exemplar al motivelor de recurs și au solicitat judecarea cauzei în lipsă; recurentele -reclamante și, nu au semnat cererea de declarare a recursului.
Apărătorul recurentei - pârâte depune la dosar precizări cu privire la modul de calcul al pretențiilor cuvenite reclamanților.
Curtea, din oficiu, invocă nulitatea cererii de recurs, formulată de reclamantele și, pentru lipsa semnăturii.
Avocat precizează că cele două reclamante pe care le reprezintă nu au formulat recurs și urmează ca instanța să aplice sancțiunea ce se i9mpune pentru lipsa semnăturii. Depune la dosar extras din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007, și anume art.145, valabil pe toată perioada solicitată de reclamanți în acțiune. această clauză contractuală exista și în anii 2005, 2006. Cu privire la calculele depuse azi, în opinia sa acestea nu au nici o valoare, calculele trebuiau făcute de societate și semnate de directorul acesteia. Sumele se vor stabili în faza de executare.
Apărătorul recurentei - pârâte arată că acele precizări cu privire la modul de calcul al pretențiilor ajută foarte mult instanța în dispozitivul sentinței nu se menționează sumele.
Av. consideră că calculul prezentat, este doar un simplu mod de calcul și nu o dovadă că aceste sume s-au acordat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentei - pârâte cu privire la recursul declarat, referitor la primul motiv, instanța trebuia să aibă în vedere salariul mediu la nivel de. Cu privire la excepția prescripție, în mod greșit instanța de fond a respins- în cauză sunt aplicabile art. 283 lit.e din Codul muncii. Primele sunt drepturi contractuale și nu salariale, iar termenul de prescripție este de 3 luni. Conform art. 168 din trebuia să aibă loc negocieri cu cel puțin 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente. Întrucât aceste negocieri nu au avut loc, acțiunea apare ca fiind prematur introdusă. Din anul 2003 salariile au crescut. Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, lună de lună, fiind elemente fixe. Pentru motivele invocate și în scris prin cererea de declarare a recursului, solicită admiterea recursului modificarea sentinței în tot sau în parte și să se dispună în consecință, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul declarat de și solicită a se dispune anularea ca nefiind semnat. Cu privire la recursul declarat de reclamanți solicită respingerea acestuia ca nefondat. Cu privire la cererea expertului, după câte are cunoștință, acesta a fost judicios plătit.
Avocat, solicită a se anula recursul declarat de reclamantele și, pentru lipsa semnăturii. Cu privire la recursul reclamanților, lasă la aprecierea instanței. Cu privire la recursul declarat de pârâtă, în mod corect a respins instanța de fond excepția prescripției. Termenul de prescripție în ceea ce privește drepturile salariale este de 3 ani așa cum se stipulează și în art. 145 din Dispozițiile acestui articol sunt obligatorii pentru părți. Corect s-a înlăturat susținerea pârâtei potrivit căreia drepturile au fost incluse în salariul de bază. Faptul că în actul adițional din februarie 2008 s-a arătat că primele au fost incluse în salariu nu are aplicabilitate în cauză. În civil legea nu retroactivează. Solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și chitanțele privind plata onorariului pentru apărător. Cu privire la cererea expertului lasă la aprecierea instanței.
Avocat, cu privire la cererea de întoarcere a executării silite, solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă. Nu există o cerere de executare a creditorului, nu există dovada că hotărârea instanței de fond a fost executată. Să se dispună anularea recursului declarat de cele două reclamante pentru lipsa semnăturii. Cu privire la recursul reclamanților, lasă la aprecierea instanței. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile înregistrate sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin sentința civilă nr.515/4.07.2008 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta SC SA
A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant primele de Paști pentru anii 2005 - 2007 și primele de C pentru anii 2004 - 2006, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant, actualizate cu rata inflației la data plății efective
A fost obligată pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanți câte 445 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila sub numărul 3750/113/23.11.2007 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată să le plătească drepturile salariale constând în primele de Paște și de C neacordate în perioada 2004-2007, actualizate cu rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariații societății pârâte și că potrivit art.III alin.3 din contractul individual de muncă beneficiau și de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă la nivel de societate. Ca urmare, conform art.168 din contractul colectiv, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C trebuiau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Întrucât pârâta nu le-a plătit aceste drepturi, reclamanții au formulat acțiunea de față, în dovedirea cărora au depus copie de pe carnetele de muncă și de pe contractul colectiv de muncă, precum și practică judiciară.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivată de faptul că potrivit art. 283 alin. 1 lit.e din Codul muncii cererile pentru soluționarea conflictelor de muncă în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă se soluționează în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
A mai invocat și excepția prematurității acțiunii, determinată de lipsa negocierilor pentru stabilirea valorii concrete, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor acestor drepturi salariale.
Cât privește fondul cauzei pârâta a cerut respingerea acțiunii întrucât, conform deciziei comisiei paritare, începând cu anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În cauză au fost administrate proba cu acte și cu expertiză contabilă, iar ambele părți au depus practică judiciară.
Analizând mai întâi excepțiile invocate, așa cum prevede art.137 Cod procedură civilă, instanța constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin art.168 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății pârâte s-a stabilit că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Din conținutul acestui articol reiese clar că dreptul suplimentar prevăzut a se acordat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C este un drept de natură salarială.
Având în vedere că prin art.283 lit.c Codul muncii legiuitorul a reglementat distinct dreptul la acțiune în privința drepturilor salariale, instanța constată că dispozițiile art.283 lit.e Codul muncii, invocat de pârâtă în susținerea excepției prescripției, nu este incident în cauză deoarece reglementează dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale.
Un argument în acest sens este și faptul că art.166 alin.1 Codul muncii prevede că termenul de prescripție al dreptului la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea obligațiilor privind plata salariilor este de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Nici excepția prematurității acțiunii nu este fondată, întrucât din actele depuse la dosar reiese că între și pârâtă au existat negocieri în vederea stabilirii modalităților și condițiilor de acordare a drepturilor suplimentare solicitate prin acțiune.
Dovadă a existenței acestor negocieri este, de altfel, chiar apărarea pârâtei cum că în urma negocierilor colective din anul 2003, începând din acel an drepturile pretinse au fost incluse în salariu.
Referitor la fondul cauzei, analizând susținerile părților în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, tribunalul a constatat următoarele:
Reclamanții au fost salariați ai SC SA (fostă SNP SA), în perioada în litigiu, fapt dovedit cu copia carnetelor de muncă depuse la dosar.
Conform art.M pct.3 din contractul individual de muncă și art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă pârâta, în calitate de angajator, avea obligația de a acorda reclamantului toate drepturile ce decurg din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate.
Cum art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății pârâte prevede: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ", instanța constată că reclamantului i se cuveneau astfel de drepturi suplimentare.
Prin art.168 alin.2 din același contract colectiv, modificat prin actul adițional încheiat la 25.02.2003, s-a convenit că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Ulterior, prin adresa nr.3793/18.06.2007, comisia paritară a comunicat tuturor structurilor teritoriale că "la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
De asemenea, comisia paritară a întocmit și o "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și de C, prevăzute în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA", înregistrată sub nr.5140/31.08.2007, în care detalia cele comunicate prin adresă.
În temeiul actelor menționate pârâta a susținut că reclamanților le-au fost plătite drepturile solicitate, iar ca dovadă a depus statele de plată pe perioada în cauză.
Întrucât verificând aceste state instanța a constatat că nu este evidențiată suplimentarea pretinsă, s-a efectuat o expertiză contabilă pentru a stabili dacă în perioada în litigiu în salariul reclamanților au fost incluse sau nu primele de Paști și de
Expertul numit de instanță, verificând modul de calcul al salariilor în perioada în litigiu a constatat că primele de Paști și de C nu se regăsesc în sumele de bani plătite drept salariu reclamanților. salariale din anul 2003 față de anul 2002 nu includ primele solicitate, ceea ce l-a condus la concluzia că aceste prime nu au fost incluse în salariul de bază al reclamanților nici în anii următori.
Punctul de vedere al expertului asistent al pârâtei potrivit căruia primele au fost incluse și plătite nu poate fi primit de instanță deoarece nu se bazează pe un calcul efectiv al salariului, ci pe o interpretare a clauzelor contractului colectiv de muncă și pe o apreciere a creșterilor salariale acordate în perioada analizată.
Față de cele reținute anterior instanța a constatat că reclamanților nu li s-au plătit primele de Paști și de
Ținând seama că aceste prime reprezintă drepturi salariale care, potrivit art.283 lit.c Codul muncii, pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, iar cererea a fost formulată la data de 23.11.2007, s-a constatat că pentru prima de Paști aferentă anului 2004 dreptul la acțiune s-a prescris.
Pentru considerentele expuse instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească fiecărui reclamant primele de Paști și de C pe ultimii trei ani începând cu data de 23.11.2004, în funcție de perioada lucrată de fiecare.
În temeiul art.161 alin.4 Codul munciis -a dispus și actualizarea cu indicele de inflație la data plății a sumelor cuvenite reclamanților, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.
Totodată, potrivit art.274 Cod procedură civilă în referire la art.287 Codul muncii, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților cheltuielile de judecată efectuate și dovedite, respectiv onorariul pentru avocat și experți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, și și pârâta SC SA
Reclamanții au criticat sentința civilă de fond cât și încheierea de ședință din 27.06.2008 invocând faptul că nu s-a stabilit suma acordată cu titlu de prime de Paști și C sau un criteriu în baza căruia să se efectueze calculele.
Au considerat greșită încheierea de ședință din data de 27.06.2008 prin care s-a consemnat că ar fi avut în vedere salariul de bază mediu la nivelul societății, sumele fiind solicitate la nivelul salariului mediu brut și reprezintă 9330 lei pentru fiecare reclamant, aferente primelor de Paști pentru anii 2005 - 2007 inclusiv și de C pentru anii 2004 - 2006 inclusiv.
În drept au invocat prev. art. 168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate în perioada 2004 - 2007.
Pârâta SC SA Bac riticat hotărârea instanței de fond pentru următoarele motive:
1. Primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de Contractul colectiv de muncă.
La calculul drepturilor suplimentare prezentat în acțiune, reclamantul a avut în vedere, în mod eronat, salariul mediu brut pe și nu salariul de bază mediu pe, așa cum este stipulat în CCM.
2. În mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la
acțiune, întrucât primele solicitate nu au caracter de drepturi salariale ci sunt drepturi
fără caracter periodic.
Atât timp cât primele solicitate prin acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor, intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele cap. V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, respectiv cel mai târziu de la data calendaristică a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate în conformitate cu prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
3. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate
introducerii acțiunii, deoarece drepturile salariale nu se acordă automat la nivelul
unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci
doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior
fiecăruia dintre cele 2 evenimente (Paștele și Cul), potrivit alin. 1 al. Art. 168
teza finala din
4.Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.257 Codul muncii, referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
A considerat dovedite apărările potrivit cărora suplimentările solicitate prin acțiune au fost incluse în salariile angajatorilor.
Complexitatea operațiunilor privind întocmirea și evidența statelor de plată a făcut imposibilă depunerea acestora însă primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază și nu se regăsesc distinct pe statele de plată.
5. Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariați și societate, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM, compusa din reprezentanții salariaților () și a societății menită să lămurească pe cale amiabila orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din, compusă din reprezentanții salariaților () și a societății, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din
Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de către persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la. să facă parte din această comisie.
Conform prev. Anexei nr. 2 la. interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră recurenta că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a
Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale
În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori,pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instanțe este nelegală și netemeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art. 977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare s-a relevat voința reală, aceasta având caracter obligatoriu pentru ambele părți.
6. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unor despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
În cazul prejudiciului contând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda care, conform art. 1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
7. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile și în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În cauză s-a formulat și cerere de întoarcere a executării silite.
Examinând recursurile pe baza motivelor arătate de recurenți, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de, și instanța apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că prin cererea introductivă recurenții - reclamanți au precizat sumele solicitate cu titlu de drepturi salariale reprezentând primele de Paști și C pe anii 2004,2005, 2006 și 2007 în cuantum determinat de 10.186 lei prin raportare la salariul mediu brut în cadrul recurentei - pârâte SC SA B, dar la termenul de judecată din data de 27.06.2008 reclamanții prin apărătorul ales au solicitat obligarea pârâtei la plata primelor de Paști pentru anii 2005 - 2007 precum și de C pentru anii 2004 - 2006 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflației la data plății efective așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință din data de 27.06.2008 (fila 375 dosar fond).
Așadar, prima instanță ținând cont de precizările făcute de apărătorul reclamanților la data de 27.06.2008, a recunoscut existența drepturilor solicitate aferente primelor de Paști pentru anii 2005 - 2007 și primele de C pentru anul 2007 fără preciza un anumit cuantum, ci a acordat aceste drepturi în mod generic, fără a se menționa dacă sunt drepturi brute sau nete.
Modul cum se va face plata și cuantumul reprezintă probleme ce au legătură cu executarea astfel că nu pot fi reținute ca motiv de recurs.
În consecință, nu pot fi reținute criticile aduse atât hotărârii cât și încheierii de ședință din 27.06.2008 pentru considerentele arătate mai sus.
Referitor la recursul declarat de reclamantele și instanța reține următoarele:
Conform art. 3021.5Cod procedură civilă, cererea de recurs care nu cuprinde numele, domiciliul sau reședința părților, motivele de nelegalitate pe acre se întemeiază recursul și semnătura, va fi declarată nulă.
Deși instanța de recurs le-a pus în vedere reclamatelor să se prezinte în instanță și să semneze cererea de recurs, acordându-se un nou termen de judecată, acestea nu au dat curs solicitării de a complini lipsa semnăturii motiv pentru care instanța urmează să facă aplicarea disp. art.3021.5Cod procedură civilă.
În ceea ce privește primul motiv invocat de pârâta SC SA B, Curtea nu îl reține ca întemeiat întrucât prima instanță nu a precizat un anumit cuantum al drepturilor solicitate ci a acordat aceste drepturi în mod generic fără a se motiva dacă sunt drepturi brute sau nete astfel că nu se poate reține că s-a acordat un cuantum mai mare.
Modul cum se va face plata și cuantumul reprezintă probleme ce au legătură cu executarea sentinței astfel că nu pot fi reținute ca motive de recurs.
Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prev. de art. 283 al.1 lit.e din Codul muncii
de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.
Astfel, lipsa negocierilor între părțile contractante ale nu poate fi imputată salariatului ci chiar recurentei care avea obligația, împreună cu, să negocieze acordarea suplimentărilor cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Deci, nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru protejarea unor drepturi.
Chiar dacă negocierile nu au avut loc între părțile contractante, această situație nu poate aduce atingere principiului liberului acces la justiție.
Pentru a se putea exercita un drept la acțiune, este necesar, alături de alte condiții ca, dreptul să fie și actual, adică născut.
Ori, dreptul la acordarea primelor s-a născut prin însăși intrarea în vigoare a dispozițiilor cuprinse în art. 168 din
Nu considerăm întemeiată opinia recurentei, că dreptul la acțiune nu s-a născut încă.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamantul beneficiar și, în cazul în care s-ar accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care negocierile nu ar avea loc niciodată, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să își exercite dreptul niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
În consecință, nu se reține nici acest motiv de recurs, soluția instanței de fond de respingere a excepției prematurității fiind legală și temeinică.
Nici motivul de recurs referitor la includerea primelor în salariul de bază nu poate fi reținut ca fondat.
Potrivit disp. art. 168 alin.1 din CCM pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și crăciun, salariații SNP vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006 mențin textul alineatului 1 al. art.168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că ".în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004 - 2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003.
Susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004 - 2006 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin. 2 al art. 168 din CCM 2004 - 2006, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Dacă recurenta ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004 - 2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art.168 al CCM pe anii 2004 - 2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin.2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Atitudinea pasivă a salariaților și a Sindicatului nu echivalează cu o recunoaștere așa cum susține recurenta atât timp cât reclamantul s-a încadrat în termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 183 al.1 lit. C din Codul muncii.
Faptul că reclamanta a beneficiat de apărare calificată nu înlătură obligația societății recurente de a face dovada susținerilor sale conform disp. Art. 287 din Codul muncii care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art. 9 din dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din al, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor 2004 - 2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în CCM din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază." iar prin Notă se prevede că ". începând cu anul 2003. drepturile suplimentare.vor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă").
Mai mult, disp. art. 244 din Codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În consecință, nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.
Referitor la actualizare, Curtea apreciază că este corectă soluția instanței de fond.
Astfel, în ce privește problema actualizării cu indicele de inflație, se arata că, potrivit disp.art.161 alin.4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interesepentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Se apreciază că dobânda legală și actualizată cu indicele de inflație au o reglementare juridică diferită. Daunele interese constând în dobânda legală sunt datorate din ziua chemării în judecată, însă în cauza de față, obiectul acțiunii este reprezentat de o evaluare judiciară reglementată de disp.art.1084-1086 Cod civil. Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu 1-a putut realiza (lucrum cessans). Acesta este temeiul legal pentru care se poate acorda actualizarea cu indicele de inflație și nu neapărat dobânda legală, creditorul având libertatea de a opta între cele două variante, după cum îi este favorabilă. În acest context, curtea nu este de acord cu cele susținute de recurentă în sensul că reclamanta ar fi trebuit să solicite dobânda legală.
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, și a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorul cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizarea în raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului.
Acordând suma actualizată, instanța a dat efecte și clauzei de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
Daunele moratorii sub forma dobânzii au reglementare juridică diferită însă cu același scop și anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății, prejudiciu care este acoperit, prin actualizarea dividendelor în raport cu rata inflației și tocmai din acest motiv se consideră că este beneficul creditorului de a opta între cele două forme de actualizare, și nu este obligat să aleagă dobânda legală prevăzută de nr.OUG9/2000.
În consecință, Codul muncii prin disp.art.161 alin.4, nu interzice în nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr.72/05.03.2002),a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datoratese impunepentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
În ceea ce privește precizarea în dispozitiv că sumele acordate sunt brute, Curtea reține că, în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar reținerea contribuției urmează să fie efectuată chiar de către recurenta angajator, la punerea în executare a hotărârii.
Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă sau brută, aceasta fiind o problemă de executare.
Față de toate considerentele arătate în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se vor respinge recursurile declarat de reclamanții, și și pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.515/2008 a Tribunalului Brăila, precum și recursul declarat reclamanți împotriva încheierii de ședință din 27.06.2008.
Se va anula cererea de recurs formulată de reclamantele și pentru lipsa semnăturii.
Se va respinge ca nefondată cererea de întoarcere a executării.
Se va respinge ca nefondat capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată întrucât recursul declarat de reclamantele și a fost anulat pentru lipsa semnăturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 515/04.07.2008 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, cu domiciliul în B,-, - 1,.57, domiciliat în oraș, sat, jud. G, domiciliată în B, -, nr. 3,. 2,. 3,. 43, -, domiciliată în B,-,. 2,. 3,. 43, -, domiciliată în B,-,. 2,. 1,. parter,. 4, domiciliată în B, cartier,. 37,. 6,. 4,. 120, domiciliată în B,-,. 2,. 3,. 53 și, domiciliat în B, nr. 56,. 11,. D,. 513, împotriva încheierii de ședință din 27/06.2008 și împotriva sentinței civile nr.515/2008 a Tribunalului Brăila.
Anulează cererea de recurs formulată de reclamantele, domiciliată în B,-, -. 1,. 1,. 9 și, domiciliată în B, - 15,. 1,. 2, pentru lipsa semnăturii.
Respinge cererea de întoarcere a executării, ca nefondată.
Respinge capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată în cuantum, de 1000 lei ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 24 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /09.12.2008
:DC/2 ex/11.12.2008
Fond: /A-M
Asistenți judiciari:/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Viorica Mihai Secuianu, Marioara
