Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 846/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 846
Ședința publică de la 27 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Tamara
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, A, împotriva sentinței civile nr.951 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL JUDEȚEAN O, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR O, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant A și intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN O prin consilier juridic și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR O prin consilier juridic, lipsind recurenții reclamanți, și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Recurentul reclamant A, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic pentru intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN O și consilier juridic pentru intimata pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR O, pe rând având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 951/08 oct. 2007 respins acțiunea promovată de reclamanții, A, împotriva pârâților Direcția Județeană de Evidența Persoanelor
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt salariați, personal contractual în cadrul O, fiind salarizați potrivit G: 10/2007 și OUG24/2000, pe cale de consecință drepturile salariale fiind stabilite potrivit legii și contractului de muncă, între care nu se regăsește categoria personalului contractual din cadrul autorităților administrației locale.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții, apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7,8 și 9.pr.civilă.
Legea specială de salarizare a sectorului bugetar nu contravine și nu înlătură aplicabilitatea Ordinului Ministerului d e Interne Nr. 496/2003 și. 275/2002, precum și Legea 138/1999, ce prevăd sporul de dispozitiv.
Se invocă, de asemenea caracterul discriminatoriu al normelor ce reglementează salariul angajaților din Serviciului de Evidența Persoanelor, personal preluat de la Ministerul d e Interne și personalul contractual din cadrul autorității administrației locale, toți lucrători la biroul județean de evidență informatizată.
Se arată totodată că sarcinile de serviciu între cele două categorii de personal sunt identice, ceea ce nu face posibilă discriminarea în acordarea drepturilor salariale.
Pârâta Direcția județeană de evidența persoanelor O și pârâtul Consiliul Județean O au formulat întâmpinare apreciind recursul promovat ca nefondat.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond, se constată că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art. 312.pr.civilă urmează a-l respinge.
Reclamanții fac parte din categoria persoanelor încadrate cu contract individual de muncă, personal contractual în cadrul Direcției Județene de Evidența Populației
Făcând parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar se constată că drepturile salariale ale acestuia sunt reglementate de dispozițiile OUG 24/2000, dispoziții legale care prevăd că pentru activitatea desfășurată, personalul contractual din sectorul bugetar primește un salariu de bază, în condițiile legii precum și alte drepturi salariale prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate.
Din categoria drepturilor incluse în salariu, astfel cum este prevăzută de OUG 24/2000 nu face parte sporul de dispozitiv.
Potrivit art.8 din OUG 24/2000 gestiunea sistemului de salarizare a personalului contractual este asigurată de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual și în raport de numărul de posturi aprobate prin actele normative.
Ori, în cadrul autorității administrative locale, autoritate inclusă în sectorul bugetar, primarul este cel care are calitatea de ordonator principal de credite, cel care gestionează sistemul de salarizare a personalului contractual.
Dacă drepturile salariale cuvenite personalului contractual din cadrul autorității administrației publice locale sunt reglementate în modalitatea arătată, în ceea ce privește dreptul de dispozitiv se constată că, acesta este guvernat în legea specială, Legea 138/1999 și Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003, care au prevăzut indemnizația de dispozitiv pentru cadrele medicale din activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili, precum și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, personal ce este preluat odată cu înființarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor.
În raport de dispozițiile stricte ale legii ce privesc acordarea sporului de dispozitiv, pe de o parte iar pe de altă parte, în raport de regimul juridic al salariului personalului contractual din cadrul autorităților administrative locale se constată că dispozițiile legii privind acordarea sporului de dispozitiv nu pot fi extinse în afara cerințelor impuse de lege.
Sporul de dispozitiv nu poate fi acordat personalului contractual din cadrul administrației publice, în condițiile în care Legea 138/1999 și OUG 496/2003 nu-l prevede pentru această categorie de personal și totodată același spor nu poate fi acordat de către intimat atâta timp cât ordonatorul principal de credite nu a alocat fondurile necesare în acest scop iar acest spor nu este inclus în categoria drepturilor salariale reglementate de OUG 24/2000 și legile speciale privind salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar.
Practica unor autorități ale administrației publice locale de a acorda sporul de dispozitiv nu fundamentează cererea reclamantului, în condițiile în care, acesta nu se află într-o situație identică cu salariații ce au beneficiat de aceste sporuri.
Diferența de tratament juridic pentru salariații din cadrul autorităților administrației publice locale este asigurată de libertatea acordată de lege, ordonatorului principal de credite, de a gestiona veniturile ce reprezintă drepturi salariale ale personalului contractual, de posibilitatea finanțării unui astfel de spor, iar această libertate excede controlului autorității instanței litigiilor de muncă, atâta timp cât sporul de dispozitiv, așa cum am arătat nu face parte din categoria drepturilor salariale specifice contractului de muncă.
În cazul de față sporul de dispozitiv nefiind prevăzut de către autoritatea angajatoare ca element al contractului de muncă, nu poate fi acordat reclamantului, față de dispoz.art.154 și urm.codul muncii potrivit căruia salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă.
Pentru considerentele arătate, instanța urmează a înlătura motivele de recurs invocate ca neîntemeiate, menținând hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, A, împotriva sentinței civile nr.951 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL JUDEȚEAN O, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2008.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/13.03.2008
/ și
Cl.
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Ioana Bodri, Tamara
