Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 85/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 85
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Stoichin
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.2344 din data de 02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații G, HG, -, a, a, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată,s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Reclamantul procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie completat dispozitivul sentinței civile nr 1152/03 07 2007 cu numele său.
In motivarea cererii reclamantul a susținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr - un număr de 48 de reclamanti printre care s-a numărat și el, din eroare numele său a fost emis din dispozitivul sentinței respective.
Prin sentința civilă nr.2344 din data de 02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 1152/03 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-. S- dispus completerea sentinței civile nr. 1152/03 07 2007, în sensul trecerii ca reclamant și și pe fondul cauzei s-a respins cererea formulată de reclamantul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul nu a fost trecut în conținutul sentinței de mai sus.
Astfel că, sunt întrunite prevederile art 281 ind 2 alin 1 din cod pr civilă și urmează să admită cererea de completare a sentinței civile nr 1152/03 iulie 2007,pronunțată de Tribunalul Dolj -secția Conflicte de Muncă și ASIGURĂRI Sociale în dosarul nr -.Va completa sentința civilă nr 1152/03 07 2007 în sensul că se va trece ca reclamant și.
În ceea ce privește fondul cauzei, cererea formulată de reclamantul,instanța apreciat- ca fiind neîntemeiată, respingând-o pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul Ministrului de Justiție nr 1921/C/15 12 2005, au beneficiat de stimulentul financiar de 1700 RON doar judecătorii și procurorii care la data de 15 12 2005 aveau o vechime în profesie între 0 - 3 ani.
Or, în cauză, reclamantul a fost (numit ) încadrat ca procuror din data de 23 05 2006 (adresa nr. 8768/VI/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj ), deci neavând calitatea de procuror la data respectivă nu putea beneficia de stimulentul financiar respectiv.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă J precizează în motivele de recurs că, în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, precum și excepția tardivității formulării acțiunii, iar în ceea ce privește fondul cauzei s-a dispus în mod nelegal obligarea la plata drepturilor bănești solicitate cu titlul de despăgubiri în valoare de 1700RON depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea fiind inadmisibilă, în cauză nefiind aplicabile dispoz. art.2 al.2 din OG137/2000 modificată și completată OG77/2003 și aprobată prin Lg. 27/2004.
O altă critică este în legătură cu actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor bănești solicitate, deoarece recurenta ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Recurentul prin DGFP Daa rătat că cererea de chemare în garanție și obligarea la adoptarea unui proiect de rectificarea Ministerului Public pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă despăgubirile acordate prin prezenta hotărâre este nelegală, deoarece nu există nici o garanție legală care să poată fi invocată în temeiul art.60-63.pr.civilă, neexistând raporturi juridice între pârâtă și, iar obiectul cererii de chemare în garanție nu se încadrează în prevederile art.60-63.pr.civilă, iar culpa aparține ordonatorului principal de credite care nu a prevăzut sumele ce trebuiesc plătite reclamanților în proiectul de buget pe anul 2007.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond, se constată că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art.312 prr.civ. urmează a-l respinge,pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Examinând acțiunea introductivă se observă că obiectul acțiunii formulate de reclamanți, îl reprezintă acordarea despăgubirilor rezultate din fapta de discriminare operată de angajator, cu prilejul acordării stimulentelor, în cauză calitatea de angajator revenind recurentului, iar calitatea de angajați urmează a fi îndeplinită de reclamanți, denumiri ce urmează a fi folosite, în continuare, pentru simplificarea expunerii.
Deci, ne aflăm în fața răspunderii civile delictuale, răspunderea angajatorului pentru fapta de discriminare, răspundere guvernată de dispozițiile art.998 și urm.Cod civil, raportat la art.21 și urm. din OG 137/2000.
Pe cale de consecință, instanța era datoare să verifice întrunirea în speță a celor patru condiții specifice răspunderii civile delictuale, fapta delictuală, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu, vinovăția persoanei ce a produs prejudiciul.
Ori, fapta delictuală imputată angajatorului și probată în cauză constă în activitatea acestuia de a acorda drepturi bănești, reprezentante de stimulentele prev. de Lg.146/97, în afara criteriilor stabilite de lege, criterii enumerate ca atare de lege, precum și situate în afara cadrului legal, căci ele nu sunt justificate în speța de față.
Astfel, Legea 146/97 în art.25 ind.3 alin.2 arată că "din diferența de 75%, din sumele prevăzute la alin.1, se constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției în contul - - fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale".
3 din același articol arată că repartizarea veniturilor pe beneficiar se face pe baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, iar Ordinul Ministrului Justiției nr.1008/C/19.04.2006, arată criteriile de repartizare individuală a stimulentelor pentru judecători, între criteriile enunțate vom regăsi rezultatele meritorii în activitate, lipsa unei sancțiuni disciplinare în cele 12 luni, anterioare acordării stimulentului, și aportul direct la realizarea unor măsuri prevăzute în Strategia de reformă a sistemului judiciar etc.
astfel cum sunt prevăzute de lege nu fac parte din indemnizație de încadrare brută lunară - salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii, iar asupra lor nu se calculează contribuția pentru asigurări sociale, șomaj, pensia suplimentară potrivit art.4 din ordinul menționat.
Se observă, astfel, în raport de dispozițiile legale arătate, precum și în raport de dispozițiile generale ce vizează activitatea desfășurată în condițiile unui raport juridic de muncă cu menținerea specificului raportului din cadrul autorității judecătorești, în ceea ce privește activitatea desfășurată de magistrați, că aceste stimulente au caracterul unor drepturi salariale, în înțelesul art.74 din Legea 303/2004, în condițiile în care legea arată că pentru activitatea depusă, în raport de nivelul instanței, de vechimea în magistratură și alte criterii prevăzute de lege, magistrații beneficiază de remunerație, aceasta fiind, de altfel, singura modalitate de plată a contraprestației activității desfășurate de un magistrat.
natura juridică a stimulentelor prevăzute de legea specială, Legea 146/1997, drepturi de natură salarială, drepturi ce au caracterul unui drept de creanță, urmează a analiza, dispozițiile legii ce reglementează discriminarea în materia incidentă speței, și a descrie fapta delictuală.
Art.1 din OG 137/2000 garantează o serie de drepturi printre care dreptul de proprietate, dreptul la muncă, dreptul le libera alegere a ocupației la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare - art.1 pct.2 lit.v respectiv art.1 pct.2 lit.
Art.2 din același act normativ definește discriminarea ca orice faptă de deosebire, excludere, restricție sau preferințe pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală . precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
De asemenea, art.2 pct.2 din OG 137/2000 arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriile prevăzute la alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care, aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere ale acelui scop, sunt adecvate și necesare.
În raport de dispozițiile legale, ce reglementează materia stimulentelor, și dispozițiile legale ce reglementează discriminarea expuse anterior, se observă că Ordinul 1291/C/15.12.2005 emis de Ministerul Justiției prin care se aprobă repartizarea fondului de stimulente în raport de vechimea în muncă a magistraților, are caracter discriminatoriu.
Astfel, deși ordinul este emis în baza Legii 146/1996 și a normelor de aplicare a acestuia, repartizarea fondului se realizează în baza unui criteriu neenunțat de către lege, și anume vechimea în magistratură.
Acest criteriu nu este prevăzut de legile incidente și deși enumerarea are caracter exemplificativ, legea folosind sintagma "principalele criterii", nu este mai puțin adevărat că prin posibilitatea oferită de lege angajatorului de a folosi și alte criterii, acestuia nu i se conferă o libertate absolută și aceasta în respectarea unui principiu fundamental de drept, și anume preemțiunea dreptului în societate.
Astfel, însăși legea condiționează existența unor motive justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele folosite pentru atingerea acelui scop să fie necesare și adecvate art.2 din OG 137/2002 și principiile generale ce reglementează materia drepturilor fundamentale.
Din cuprinsul ordinului emis de angajator prin enunțarea criteriului de vechime, se observă că acesta nu-și motivează alegerea, inexistența motivării echivalând cu arbitrariul măsurii.
De altfel, simpla invocare de către angajator în întâmpinarea formulată, asupra caracterului legal al criteriului folosit, nu vine decât să întărească concluzia folosirii unei practici discriminatorii, cât timp angajatorul nu justifică utilizarea acestui criteriu în raport de altele, scopul urmărit prin măsura discriminatori operată, rațiunea pentru care a folosit acest criteriu.
Ori, atâta timp cât angajatorul, odată cu acordarea stimulentelor a operat în afara cadrului legal oferit de Legea 146/1997, a normelor de aplicare a acestui ordin în contradicție flagrantă cu dispozițiile OG 137/2000, fără îndoială că acesta a acționat în mod discriminatoriu, în sensul prevăzut de art.2 din OG 137/2000, săvârșind fapta delictuală, astfel cum este ea prevăzută de art.2 și urm din OG 137/2000.
Modul de acordare a stimulentelor, persoanele îndreptățite, criteriile legale de acordarea acestor, elemente ce intră în componența dreptului de creanță nu se confundă cu modul de alcătuire al fondului de finanțare a dreptului, sursele și strategia sistemului judiciar, cum greșit se arată în motivele de recurs.
Dacă prima situație, pune în discuție caracterul dreptului de creanță, caracterul lichid și exigibil al acestuia, modalitatea în care se constituie fondul de acordare a stimulentelor, vizează elemente ce sunt anterioare nașterii dreptului de creanță, pentru fiecare persoană îndreptățită.
Chiar dacă magistrații, indiferent de vechime nu au un "drept pentru acordarea stimulentelor" totuși aceștia sunt subiecții unui drept de salarizare în conformitate cu normele și principiile ce guvernează această materie în considerarea celor expuse anterior.
În ceea ce privește noțiunea de bun, critica formulată de recurent se reține că în aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor Adiționale s-a recunoscut includerea în sfera noțiunii de " bun", a anumitor interese economice, a unui subiect de drept, persoană fizică sau persoană juridică, care pot să se prezinte sub forma unor speranțe legitime la obținerea unor indemnizări.
În cauza Pressos Comapania SA contra Belgiei, Curtea a reținut că, o creanță în repararea unui prejudiciu, " legitimă" identificată în această cauză, nu era prin ea însăși, constitutivă a unui interes patrimonial ci se raporta la modalitatea în care, creanțele calificate ca "valori patrimoniale" avea a fi privite în dreptul intern.
Față de simpla speranță de restituire, oricât ar fi ea de îndreptățită, din punct de vede moral, o speranță legitimă are natura mult mai concretă, bazată pe o dispoziție legală sau pe o decizie judiciară.
Ori, plecând de la aceste premize se observă că, prin fundamentarea oferită de dreptul intern, de jurisprudența oferită de materia discriminării, aflându-ne și în baza unui titlu executoriu în înțelesul art.19 ind.5 pct.9 din OG 137/2000, hotărârea nr.15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în ceea ce privește acordarea stimulentelor în cauza de față, criticile aduse de recurent asupra caracterului bunului, solicitat de reclamant sunt nefondate.
Nu pot fi primite nici criticile pârâtului recurentului-pârât -D, deoarece recurentul-pârât a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi în calitate de instituție care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și la elaborarea proiectelor de rectificare bugetară.
Pe cale de consecință, cu motivarea de mai sus va fi menținută hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.2344 din data de 02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații G, HG, -, a, a, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/28.01.2008
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Florica Diaconescu, Dorina Stoichin
